Dom'le nu mai e chip să ieşi la plimbare,
să te mai sprijini aşa, cu dor de nimic şi poftă de lene
de-o bucată de gard
de un gri sănătos,
( scândură d-aia de salcâm, negeluită, înmuiată de ploi şi roasă pe-alocuri
de câini şi de gâşte)
pe toate gardurile, îmi zice neica Ion
ştergându-şi mustaţa cu mâneca de la cămaşă,
băi frate, pe toate gardurile îşi scot muierile
sensibilităţurile la uscat,
dis-de-dimineaţă, cum le cânta cucoşu' a treia oară
(dacă mai apucă, saracu'...)
farafastâcuri roz şi pestriţe,
simţiri cu volane şi funde şi alte minunăţii,
închinăciuni şi mătănii făcute-n macrameuri pe la şezători,
zestre, măăă băiatule, zestre adevărată !
tampacşi şi pampărşi cu iscălituri roşi
(ori de altă culoare) pe colţuri,
phiii...şi vorbe, bre, vorbe de-mi miroasă ca-n prăvălia lu' Gălbejitu
de mi se pune uite-aşa ghem în pântece
şi tre' să mă mai dreg cu ceva ţuică la Scorojeală, în deal.

băi frate până şi potăile suferă,
aşa ceva n-am văzut
de la cooperativizare încoace,
io-te Grivei al meu de-abia mai nimereşte câte-un copac
să-i miroasă şi lui curat, sănătos,
a ploaie cu păcură.

Hai să trăieşti, mă băiatule!



copyright Adriana Lisandru