-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Hakim si fata din piatra (5)


de cosmacpan la: 23/06/2007 11:33:56
modificat la: 23/06/2007 12:35:36 arata originalul
rezumat: 5
taguri:
voteaza:
- Cum de indraznesti sa ma tulburi cu tot curajul si indaratnicia, tinere muritor? Au nu te-ai gandit ca nimeni nu are puterea sa ma invinga?
- Eu am plecat in lume sa-mi gasesc tatal, sa aflu taina apei din put si a curmalilor din jurul satului.
- Dar nu te-ai oprit la a afla aceste lucruri, ci te-ai pornit si ai spart stavilarul apelor redand scoicilor marea furata, ai dezlegat vraja ce impietrise padurea, cu trilul pasarilor si parfumul florilor cu tot, si acum ai avut curajul sa readuci la viata toate aceste uriesenii. Si ai facut totul numai ca sa ma umilesti si sa-mi stirbesti puterea.
- Daca ar fi fost dupa cum spui, de ce crezi ca mi-as mai fi dat sangele ca sa te carpesc si sa te intregesc ?
- Uiti ca asta este numai o forma in care ma manifest si in care pot aparea? Am mii de fete pe care nu mi le cunoaste nimeni. Afla ca imi sta in putere sa ridic in inaltul cerului sau sa cobor in strafunduri tot ce viata si moartea au lasat pe acest pamant. Totul mi se supune fara a carti. Nori de nisip pot ridica zid nepatruns, valurile vantului pot invartosa, zmuci si rascoli munti, mari si deserturi intinse, ielele vantoasele pot face tot ceea ce le poruncesc. Doar un semn sa fac si totul in jur poate prinde viata sau poate muri, totul in jur se poate schimba fara a prinde de veste. Cum de ai curajul sa mi te impotrivesti? Si cum de nu-ti pleci privile spaimantate? Cine esti? Din ce aluat esti facut?
- Cum este scris, „Pierde-voi intelepciunea inteleptilor si stiinta celor invatati“. Spune pot si vei putea, am fost invatat. Doar sunt un leu si nu o oaie ce asteapta sa fie manata. Iar cand leul e flamand mananca si cand ii e sete bea.
- Cine te-a invatat aceste lucruri?
- Cel ce ar fi putut sa-mi arate mult mai multe daca nu ar fi fost rapit.
In acest timp in jurul lor prinsera a se aduna multe dintre animalele trezite la viata de Hakim. Toate isi aratau spaima si dorinta de a scapa de aceasta spaima, toate fornaiau si bateau din copita. Stima isi ridica bratele agitandu-si sceptrul.
- La astfel de vorbe mestesugite vad ca te pricepi. Ce mai stii?
- Marita Doamna, nimeni nu este atat de bun incat sa nu aiba si ceva rau si nimeni nu este atat de rau incat sa nu aiba si ceva bun intr-insul. Te rog arata-mi fata urii ca sa nu-mi fie straina, dar totusi umple-mi cupa cu iubire pentru ca si dusmanii sa-mi devina prieteni.
- Oh, cum poti rosti astfel de vorbe, mai spuse ea si prinse a se macina si a se schimonisi ca roasa de mii de chinuri. Piei din fata mea!
- Voi intampina fiecare zi cu iubire in inima. Iubindu-i pe toti cei din jur stiu ca nu pot avea dusmani.
- Vai tie, mai apuca sa zica.
Tot atunci ridica sceptrul ca si cand ar fi dorit sa loveasca. Dar multimea animalelor si pasarilor prinsera a scurma in trupul ei ce se faramita si se imprastia, nisip purtat de vant. Incet-incet trupul ei uriesesc se topea ca pojghita inghetului din noptile desertului. In curand nu mai ramase decat capul cu ochii deschisi si sfredelitori. De pe buzele inghetate in moarte se rostogolira ultimele soapte „pastreaza cu sfintenie lucrurile pe care le poti darui din toata inima in acelasi timp pastrandu-le: un cuvant bun, un zambet si o inima recunoscatoare, ca acestea sunt armele cu care m-ai invins fara a banui macar“.
Hakim privea si nu-i venea sa creada. Era cu putinta? Numai atat? Cine ii va mai descifra acum toate tainele nedeslusite? Cazu in genunchi aducand ruga de multumire si recunostinta, dar osteneala ii ingreuna pleoapele si capul, si cazu la pamant secerat de somn greu. Cat timp dormi nu putu afla dar cand se trezi mainile ii erau curate si nu se vedea nici o urma din chinul si ranile trecute, iar in palma ii stralucea o boaba sangerie din rubinul inimii si al vietii. Nu se vedea nici o urma din animalele uriase, iar din spaima de cuptor a desertului nu se mai zarea nimic deoarece iarba deasa si inalta se strecura pana hat, departe printre copacii uriasi ce-si ridicau bratele sprijinind cerul. Se ridica sa plece si atunci baga de seama ca din tot trupul Doamnei Dunelor mai ramasese o mica ridicatura de nisip ce ascundea o forma de piatra ca un catafalc. Se apropie si vazu ca intr-adevar era un sicriu bogat din piatra, placat cu nestemate si aur. In sicriu nu era alta decat Zana, Preafrumoasa, Domnita si aleasa inimii, care purta somnul mortii si al impietririi pe chip. Prea multe taine pentru un suflet muritor isi zise. Saruta buzele impietrite, dupa care aseza boaba de rubin a vietii pe sanul impietrit. Scoase floarea de margaritar daruita de Zana Scoicilor si o aseza pe buzele impietrite ca un ultim sarut, iar pulberea scanteioarelor ce straluceau ca niste stelute o presara peste tot trupul impietrit. Mai privi odata chipul drag pentru a-l pastra viu in fata ochilor si se intoarse pentru a pleca in lume sa afle taina ce-i inchidea in impietrire pe aleasa inimii. Un clinchet si o rasuflarea usoara il facura sa se intoarca. Ploapele delicate ale fetei se zbateau usor, aripi de fluturi speriati. Hakim se apleca si o ajuta sa se ridice. Fata suspina adanc si deschise ochii privind in jur. O culoare delicata ii impurpura obrajii. Pleca ochii si isi indrepta o suvita ratacita pe frunte. Fara a ridica ochii, sopti:

- Fie ca azuriu cerul sa nu te lase sa te abati de la judecata-ti dreapta. Si te rog, bunule Hakim, iarta-ma pentru toate greselile mele si nu ma pedepsi pentru greselile si rautatile altora.
- Floarea mea de iasomie, cum poti rosti astfel de vorbe? Buzele tale n-ar trebui sa stie decat de alintul soaptelor inmiresmate. Nimic nu mi-ar fi stat in cale si as fi facut totul pentru a te scapa de urgia impietririi. Fii buna dar, si lamureste-ma te rog de ce toate aceste minunate intamplari si peripetii? Poti sa ma ajuti sa aflu ce s-a intamplat cu bunul meu tata? Unde se afla el acum?
- Fii linistit, voinice. In aceste clipe, tatal tau se afla acasa mangaindu-si si imbarbatandu-si sotia ce nu l-a uitat atat amar de timp. Tot satul il asteapta si vrea sa-i sarbatoreasca intoarcerea. Dar nu uita ca bucuria nu poate fi deplina fara tine.
- Floarea mea de lotus, stii ca imi este greu a pleca fara tine, bineinteles numai daca te invoiesti sa ma urmezi. Buna mea Stapana, de cand te-am vazut inima mea nu bate decat pentru tine, iar in fata ochilor nu am decat chipul tau delicat.
- Stii bine ca nu voi urma pe altul, tinere Hakim, sunt jurata celui ce ma va scapa de sub vraja grea.
- Hai dar sa ne intoarcem in sat si pe drum imi vei povesti toate cele taine si minunatii. O Blanda mea Adiere de Portocal, iarta indrazneala si nestiinta mea, dar cum oare poti merge ca nu am nici baldachin sa te feresc, nici cai si nici camile ca sa poarte pretiosul tau trup. Cum oare vei merge?
- Asa cum tu ai putut indura atatea, la fel voi face si eu.
Se ridica fata si pornira incet, fara graba spre zarea strabatuta de culoarea virtii data in parg. Nu facura trei pasi si in fata lor aparu, ca din senin, Pajura maiastra, uriasa uriaselor. Isi desfacu aripa ca o scara si cu plecatu-i cap ii impingea usurel a se urca in spatele ei. Urcara aripa ca pe o scara imparateasca si ajunsi sus gasira un mic baldachin pregatit pentru ei. Nici nu apucara sa se aseze bine ca mandra pasare isi intinse aripile si intr-o clipa se aflau in inaltul cerului la portita soarelui. Vantul prinse a adia si a rascoli aerul incins racorindu-i asa incat nu simtira valtoarea infocata a razelor soarelui, soarelui maritului. Atunci fata prinse a-i povesti tot ce se intamplase cu ea si cum fusese rapita de la sanul mamei sale. Uriasa se temea de frumusetea si puterea dragostei sale. Cum fusese adormita si inchisa in pestera palat si cum o trezise Zana Mezina pentru a putea raspunde numai la trei dintre intrebarile lui, dupa care sa se prefaca in stana de piatra. Cum il asteptase sa vina, stia ca el si numai el poate sa-i vina de hac Vrajitoarei. Spunand toate acestea, fata isi lasa capul pe pieptul lui si inchise ochii. Hakim indrazni si-i mangaie parul de aur topit ce se rasfirase ca o boare de soare poleit. Cand termina de povestit iata ca vazu in zare si satul inconjurat de armata uriasa a curmalilor. Cu batai domoale de aripa mandra pajura se lasa la marginea satului. Astepta sa coboare cei doi din baldachin si, cand fura inaintea ei, lasa sa-i scape o lacrima care sfaraind se strecura in nisipul uscat. In acel loc prinse a se inalta un palat cu totul si cu totul de aur si argint batut cu praf de nestemate. Curtea stralucea asemeni unui curcubeu sub perdeaua stropilor fini de apa ce se revarsau din fantanile scobite in carapace de scoica uriasa, iar in tot locul se aflau pomi cu frunze de aur, argint si arama ale caror fructe straluceau in toate culorile nestematelor. Triluri fermecate faceau sa tremure aerul ca o panza subtire. Hakim si frumoasa lui Fatima ramasera inmarmuriti nemaistiind ce sa spuna. Atunci Mandra Pajura vorbi cu glas omenesc si le multumi pentru ca scapasera tinutul apelor, tara padurilor si regatul animalelor de sub puterea Vrajmasei, iar toate cele ce se vedeau nu erau decat semnul lor de recunostinta. Spuse aceste vorbe si se ridica in inalt, facandu-se mica si tot mai mica pana cand disparu printre nori pufosi.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...