Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

AER CONDITIONAT ( II )


de esteu la: 26/06/2007 09:56:42
modificat la: 26/06/2007 10:20:14 arata originalul
rezumat: de doamne-ajuta
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
AER CONDITIONAT ( II )


Nici mie nu-mi vine să cred cum pot să scriu toate astea, acum, într-un fel un pic mai usurat.
Ceilalti erau muti, ca si mine. Dar nu la fel ca mine de întregi la mine, cred. Pastorului aproape că îi era indiferent ce se va întîmpla. Si totusi nu era chiar asa, după cum mi-am dat seama cînd a zis că: Treaba asta trebuie dusă la capăt. E o jertfă. Avem toate semnele posibile.

Oricum, dacă nu era asa, după cum spusese Iezechiel înainte de-a muri, pastorul ar fi trebuit să plătească pentru tîmpenia asta de aparat.

Cu ochii împăienjeniti, pe masă s-a suit Tobit. Era galben-chinez si îi era foame. Mai înainte stătusem de vorbă cu el. Săracu', se ridicase de la masă cînd a auzit de Ieremia. Măcar de-o fi să mor, o să mor cu stomacu' gol, usurat de cele pămîntesti. Si nici gînduri inutile nu cred că mai avea în cap cînd luă sculele ce fuseseră smulse din mîinile lui Iezechiel.

În spate începuseră lista cu cei care urmau la masă dacă si Tobit s-ar fi înegrit. Solomon. Ezra. David.Cirus. Samuel.

Ei cred prea mult în jertfa asta. Mie îmi era indiferent.
Începură să-i scoată din cameră si i-au dus în camerele goale de la "Rebecca si surorile". Ieremia, Zaharia, Daniel, Naaum, Iezechiel si Tobit.
Solomon, al saptelea negru.

Ezra s-a văicărit înainte. La douăzeci si cinci de ani avea deja patru copii si spunea că nu e potrivit pentru o jertfă. Să fie scutit. Nici măcar nu se gîndise la asa ceva. Asa, în general. L-au suit cu forta.

Era îngrozitor si totusi parcă era un joc. Nu, era un joc de-adevăratelea, cu copii mari, cum îmi povestea văru-miu. Ca atunci cînd era mic si se juca "de-a mama si de-a tata" cu fetele din vecini. Abia acum înteleg eu jocul ăla.

Ezra s-a carbonizat mai mult de frică. Îi tremurase mîna si oricum, nici nu mai întelegeam ce spunea. Sau poate că s-a întîmplat din cauza transpiratiei care se prelingea pe surubelnită în picături... Ezra a fost cel mai fricos.

Cu David, apoi, a fost, într-un fel, asemănător cu cazul lui Iezechiel. S-a luat după carte. A cerut o surubelnită mai mică pentru ditamai aparatul. I-a dat-o pastorul pe cea mai mică din trusa cu scule si cred că asta a fost cauza. Cînd a atins cu muchia ascutită surubul aflat în tensiune, surubelnita a alunecat, a scîrtîit un pic si-a scos si niste flame strălucitoare. Un pic albastre. În miscarea lui la care nimeni nu se astepta, s-a dezechilibrat si-a încercat să se apuce de aparat, însă l-a scos cu totul din perete. I-a căzut pe gît.

David a murit sufocat.

Atunci am iesit să iau putin aer. Mă gîndeam că-mi va veni rîndul si, cît eram eu oaie neagră a familiei, nu puteam să-i fac de rîs pe-ai mei. Dacă Domnul ar fi vrut să scap, le-as fi dat tuturor peste nas pentru judecătile pe care mi le făceau.

Cît încă mai eram afară se mai auzi o zdruncinătură. Dumnezeule, ăsta fusese Cirus. Viorica mă chemă înăuntru. Era rîndul meu cînd domnul pastor a rupt linistea: Ne ajung zece oameni morti. E o jertfă prea mare, cred eu. Propun să facem o cîntare. Apoi mă voi ocupa chiar eu de acest aparat.

M-am dus la orga mea usurat si asteptam să mi se spună ce cîntare să încep, numai că domnu' pastor îmi zise să-mi las mîna să meargă singură pe clape si-om vedea noi ce-o iesi. M-am lăsat asa, pierdut în mîinile mele, cum o fi vrut Dumnezeu, mă gîndeam eu cînd domnu' pastor întrerupse melodia cu vocea lui spartă: Zece negri mititei !

Era si el întunecat la fată.
Asa-i vom zice ! Zece negri mititei ! Mai cînt-o o dată !
Tata a zis: Ca oitele mele albe, tot zece... Toate au o legătură... si îsi sterse ochii înlăcrimati.

Pastorul e un om ciudat. Încerc să-l înteleg, ca si cum nu stiu ce se întîmplă, dar e ceva ce-mi scapă. Îngîna melodia mea cu vocea iesită mai mult pe nas, apoi se-ndreptă iute spre masă, luă sculele-n mînă si spuse: Întrerupeti reteaua ! Ce tîmpiti suntem ! Trebuia să facem asta de la început. Nu se mai poate. Dacă le-am fi avut pe-astea cu electricitatea nu se întîmplau atîtea morti.

Ceilalti începură să se dezmeticească, iar tata se duse afară, la tabloul electric si făcu deconectarea. De fapt ne prinsese pe toti nebunia asta asa că nu ne mai aduceam aminte că înainte de toate trebuia decuplată toată instalatia electrică. Domnu' pastor ne adusese cu picioarele pe pămînt. Dar cu ce pret... După ce am instalat aparatul de aer conditionat i-am dat drumul. O boare parcă îmi umfla creierul. Mirosul de carne arsă începuse să se ridice spre fereastra din tavan pe care tot tata o deschisese.

Viorica părea mîndră de noi: eu si tata. Mama astepta acasă fără să stie că fusesem al unspelea pe listă. Săraca de ea. Apoi am cîntat de zece ori melodia care-l inspirase pe domnu' pastor, timp în care compuse si un text în care se vedea ce jertfă mare înseamnă să faci tot ce-i posibil pentru a respira un aer curat. Fără transpiratia cărnii, zise pastorul.

Înainte de plecare ne anuntă că se amînă botezul Vioricăi si la început n-am înteles de ce.
Săptămîna viitoare, zise domnu' pastor, trebuie să-ncepem negocierile cu primăria. Să ne dea o parte din cimitir. Avem tot dreptul. I-am depăsit la morti pe anul ăsta, asa că trebuie s-accepte.
Cîtiva au propus si cîteva denumiri de cimitir, însă domnu' pastor le-a tăiat-o scurt: "31 mai" ! E o zi mare pentru noi. Niciodată nu o vom uita. E ziua străzii noastre. Azi e ziua Africii de Sud. Vom cere ca numele strazii sa fie schimbat. Strada Africa de Sud. Si cimitirul "31 mai" ! S-a hotărît !

Apoi ne-am îndreptat spre case.


**

Uneori stau si mă gindesc ce-as fi fost dacă as fi făcut si eu o facultate. Toti mi-au zis că eram în stare. Acum îmi pare rău. Totul mi s-a tras de cînd eram mic. Scriam foarte frumos, dar prea înghesuit si rîndurile nu aveau spatiu între ele. Erau toate literele îngrămădite si cuvintele aproape legate unele de altele.

Învătătoarea s-a tinut de mine mult timp. Îmi zicea: Scrie si tu mai aerisit ! Apoi mă urechea. Am niste urechi imense. Uneori, asa, dintr-o dată, parcă mă ia si-acum niste dureri... Iau un pahar de apă cu zahăr si trece. De-atunci am început să merg la scoală cu scîrbă. Dar mie-mi place să povestesc. Si să citesc. De exemplu, sub caietul cu comentarii la literatură, cănd eram elev, aveam mereu o carte de literatură sportivă, de la văru-miu. Stiu multe despre fotbal. As putea să si povestesc. E una din marile mele pasiuni. Fotbalul si Dumnezeu. Apoi vin si altele.

***

Ieri am aflat. M-au anuntat că transferul meu e gata. Voi pleca în sfîrsit din orasu-ăsta. În nordul tării cred că e altceva. Altfel de viată. O să vin acasă cam la trei săptămîni. Poimîine o să plec la noua mea echipă. Antrenorul lor are nevoie de mine. De cînd mă urmărise la jocurile echipei noastre speram că o să fiu atacantul de care avea nevoie.

Prima dată m-a luat mai prin surprindere. Asa am crezut eu. Mi-am dat seama că nu voia să afle cei de la echipa noastră de intentiile lui. M-a scos la o terasă. Am mîncat ce-am vrut eu. De fapt asa îmi si spusese: Tu comanzi iar eu plătesc. Poate o să batem palma chiar azi.

A vrut să mă cinstească serios. I-am spus că atunci cînd e vorba de băuturi eu prefer un pahar de apă cu zahăr. El s-a uitat un pic ciudat la mine. Pe urmă a zîmbit si-a zis: Esti dintr-o bucată. Bine că mi-am dat seama de la-nceput cum esti. O să ne-ntelegem bine. Să stii... cu toate astea mie-mi plac si oamenii libidinosi. Cum îi văd îmi dau seama imediat cu cine am de-a face. Un jucător din-ăsta se lipeste de atacantul advers si nu-l mai slăbeste din ochi deloc. Fundasii echipei mele trebuie să fie niste oameni libidinosi. Atacantii însă... ca tine. Dintr-o bucată.
Cam asa mi-a zis si m-am bucurat că are încredere în mine.
Si s-a înteles destul de repede si cu echipa mea.

Sunt tot timpul cu gîndul la plecare. Îmi vine să scriu cît mai mult despre experienta asta. De cînd cu iesirea la terasă parcă am înebunit. Cînd îl văd pe văru-miu cum scrie atîtea povestiri, mai mult îmi face si mie poftă.

Chiar ieri mă gîndeam că dacă as începe să scriu o povestire i-as da titlul: “Ziua în care astept să mi se-ntîmple ceva”. Pînă acum asa a fost. Iar cînd am aflat de transfer am scris si primul rînd: Într-o zi cu cremă de zahăr ars... În ziua aceea mama îmi făcuse cremă de zahăr ars. Îmi place la nebunie. Viorica va trebui să învete si ea să facă din cînd în cînd cîte ceva cu zahăr.

***

Mi-e teamă că nu voi putea să asist la botezul Vioricăi. Oricum, ea tine tare mult la mine si cred că nu va fi mîhnită. Stie cît de important este să te prezinti asa cum trebuie la o echipă mai mare. Am rugat-o azi să ia cu ea, la botez, ghetele cu crampoane, ca si cum voi fi si eu de fată. Ghetele cele vechi. Mi-a spus că e o superstitie, dar a acceptat pînă la urmă.

Mîine îi va îngropa pe fratii nostri electrocutati. Tot orasul a vorbit despre aparatul de aer conditionat. Făceau tot felul de bancuri cu “zece negri mititei”. N-as putea să scriu o povestire cu subiectul ăsta. Poate văru-miu.

Mîine voi pleca. Abia astept. Noapte bună la toată lumea. Sunt asa fericit...

Iată că e a doua zi de cînd am plecat de-acasă. Aici e nemaipomenit. Totusi, nu pot să uit despărtirea de cei de-acasă. De fapt nu a fost chiar o despărtire. Parintilor mei le spunea că oaia neagră uite că începe să se-albească.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (3):


:))))))))) - de zaraza la: 28/06/2007 20:56:51
misto.

zaraza
#211056 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
esteu - de zaraza la: 29/06/2007 01:07:03 Modificat la: 29/06/2007 01:15:35
iti mai trimisesem un comentar cu "misto!" care n-a aparut. adminul zice ca e o eroare, la care se lucreaza.

acuma, m-am mai gandit, mi-au mai venit niste comentarii:

mi se pare foarte misto stilul, plat si simplu (mie imi aminteste de ishiguro, desi el nu e deloc amuzant). partea asta, a doua, mi se pare cea mai buna dintre cele 4, e cea mai dementa. de-asta, da cel mai bine constrastul cu stilul in care povestesti. alene, parca tragi la coasa.

partea a treia mi se pare cea mai slabuta, in orice caz, visul nu prea m-a convins. oricum e greu sa povestesti vise si sa nu plictisesti. cred ca preferam un sfarsit mai violent, o intamplare complet idioata, dar cu premisele contruite dinainte, din jurnalul lui samuel. sa existe o legatura. (ceva de genul - s-a electrocutat cu fierbatorul ca sa-si topeasca zaharul, ca era apa prea rece). nu neaparat asta. insa inghititul limbii vine ca un final lipit, fara legatura cu ce era inainte.

misto leit-motivul cu apa cu zahar :).

mai zic cand imi mai aduc aminte

zaraza
#211085 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
zaraza - de esteu la: 29/06/2007 10:44:40
si mie tot partea asta mi-a placut cel mai mult. de fapt seria e scrisa cu ceva vreme in urma. acum sapte ani. acum am scos-o la interval pentru a o rasfira din nou printre degete. am senzatia ca o sa fac ceva misto cu ea si aveam nevoie de o serie de interventii pe text. asa ca incep lucrul pe un nou front.
#211164 (raspuns la: #211085) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: