Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

AER CONDITIONAT ( IV )


de esteu la: 27/06/2007 12:05:11
modificat la: 27/06/2007 12:10:27 arata originalul
rezumat: de doamne-ajuta
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
AER CONDITIONAT ( IV )


Asa am văzut că în echipa cealaltă eram tot eu. Peste tot. Eram peste tot si-atît. Pe teren erau zece perechi, cu umbre cu tot. De zece ori eu contra mea ca si cum trebuia să mor de zece ori. Doamne, dar se înmultesc coincidentele. Tata ar fi zis de spre asta că toate au o legătură. Era deajuns ca să nu mai pot deschide gura. Mi se tăiase respiratia si mă luau ametelile. Ne venea să cădem unul în bratele celuilalt. De zece ori. Eu jucam contra mea si trebuia să mă distrug.

Cînd m-am trezit eram transpirat si suflam greu. M-am uitat în dreapta si mi-am văzut colegul de cameră. Portarul echipei. El dormea linistit. Cred că visul ăsta l-am avut pentru că mîine vi juca primul meci la noua mea echipă. M-am uitat în stînga si-am văzut... L-am luat si l-am scurs pe gît în cîteva secunde. Mi-am revenit. După două ore am început antrenamentele de după-amiază. E greu greu să te obisnuiesti cu o viată nouă.


Samuel era de-o vîrstă cu mine, iar ceea ce fac îmi produce un rau din ce in ce mai mare. Poate nu se întîmplă fara vreun rost. De ce oare sa nu-mi păstra rana deschisă ? Macar pentru a-mi întări obsesia asta tîmpită de a recurge la trecutul atîtor vieţi scurse, retezate cu sînge rece, pentru a mă vindeca de propriu-mi trecut. Chiar nu stiu de ce am deschis jurnalul, de ce-am intrat încet, ca o boală, în pielea lui bietului Samuel.

Sunt la fel de emoţionat ca atunci cind am decis sa plec în nordul ţării. Luasem trenul pina acolo a-i sustine debutul la noua echipă. Nu a fost primul caz întîmplat si n-o sa fie ultimul. Pe la mijlocul meciului a căzut. M-am apropiat de marginea terenului să văd ce i s-a-ntîmplat. Doctorul echipei zicea că s-a aprins la plămîni. Leşinase. Alţii spuneau că şi-a înghiţit limba. Mai asistasem la un astfel de caz, cu înghiţitul limbii. Vazusem cum jucatorului cazut i-o străpunsesera cu un ac de siguranţă şi i-au tras-o, dar cu Samuel era altceva. L-au transportat la spital. Pînă la sfîrşit a refuzat orice medicament, iar zahăr nu mai aveau pentru îndulcitul apei.

Nu era un fanatic. Era ceva mult mai simplu. Samuel facea din consecventa o virtute. Sa fie clar, una e să fii consecvent şi alta sa fii fanatic. Pînă la urmă cineva a adus nişte zahăr şi a sorbit cu poftă lichidul îndulcit. Părea că îi e mai bine. Acum nu vreau sa dau cu barda, sa intreb cine l-a învăţat să refuze medicamentele. Cineva ar trebui să se simta un pic vinovat pentru moartea lui, dar asta este alta poveste. Toată viaţa lui, scurtă, cum a fost, a băut numai apă cu zahăr. Nu vreau sa risc, dar cred ca pe undeva o parte de vină are şi profesorul de educaţie fizică. El îi întărise convingerea că apa îndulcită este o minune. Pur si simplu anihila febra musculară. Nu mi-este greu sa înţeleg de ce lichidul acesta dizgraţios devenise o perfuzie pentru cariera fotbalistica pe care voia să şi-o construiasca.

L-am întrebat ce voia, ce doreşte. Explicabil pentru un muribund. Pomenea de un botez. Sunetele abia-i ieşeau printre dinţii strepeziţi de la lămîia pe care a acceptat-o în ultimul său pahar de apă dulce. Habar n-aveam despre ce botez bolborosea. Pe moment m-am gîndit că poate de botezul Vioricăi la care nu fusese prezent era vorba. Apoi mi-a venit in minte botezul fotbaliştilor de la echipa acea mediocră. Ma rog, nu sunt prea sigur.

De fapt, nici nu ştiu ce-aş mai putea spune... Afara doar de jurnalul lui despre care a mai apucat să-mi spună unde-l pot gasi. L-am citit chiar aseară, pe nerasuflate, si am rămas impresionat. Nu credeam că poate să scrie atît de simplu şi frumos. Şi era incredibil de modest. Nu exista nici o urma in care sa gasesti vreo intentie necurata. Samuel nu voia să epateze. Scrisese, folosind cuvintele lui, o cugetare a unui filosof, Wittgenstein. Eu ii dădusem cu ceva timp in urma o carte a acestuia. Nu ma gindiem daca avea sau nu să se aştearnă praful pe ea. Dar Samuel a răsfoit-o.
Am citit pasajul care-l impresionase, un fragment scris în 1937, am zis cu vocea grava. Tatăl lui Samuel nu se putuse abţine şi din prima bancă am auzit: - Anul în care m-am născut... Toate au o legătură... apoi îşi şterse ochii înlăcrimaţi. I-am dat drumul rar, cu o dictie atenta si aruncindu-mi din cind in cind privirea spre cei ce ma ascultau: - Dacă, de exemplu, anumite propoziţii ce pot fi reprezentate sunt stabilite ca dogme ale gîndirii pentru oameni, încît în acest fel nu sunt determinate opinii, ci este stăpînită pe deplin exprimarea tuturor opiniilor, atunci acest fapt va avea o acţiune foarte deosebită. Oamenii vor trăi sub o tiranie necondiţionată, resimţită ca atare, fără să poată spune că nu sunt liberi.

Samuel era culmea discreţiei. Fragmentul citit avea o continuare care se referea la Biserica Romano-Catolică, însă fratele vostru Samuel, şi vărul meu, a avut bunul simţ să stea deoparte şi să nu se bage. Nu voia să-ncurce oalele. Ori poate nu-l interesa alta confesiune. Numai că, dupa stiinta mea, Samuel avea mai multe cunoştinţe decît v-aţi fi închipuit. E de apreciat mai ales ca sub nici o formă nu ar fi vrut să vă abată credinţa cu preocupările de care habar n-aveaţi. Ceea ce ştia a ţinut pentru el. Ma rog, sunt multe cele pe care nu le ştiţi. Aventurile cu Martorii lui Iehova în Bucureşti, prin subteranele metroului, în misiunea de propovaduire a luminii care vegheaza neobosita, prilejul fugii de-acasă, prigonit de dumneavoastră pentru vederile lui liberale... Iarăşi, poate nu ştiţi că în nordul ţării nu plecase numai pentru a juca un fotbal mai adevărat, mai curat. Antrenorul care reusise sa-l convinga pe Samuel avantajul transferului era un adept Bahai şi-i propusese un post în orchestra comunităţii lor. Bine, poate ca e mult spus orchestră. Poate că aici nu i-aţi dat satisfacţie. Nu ştiu… Dar mai ales nu ştiţi cum i-a fost dat să moară.

Incă era viu şi cald, cum foarte frumos spunea unul din scriitorii mei preferati. Intr-un moment de luciditate imp spusese ca vrea să-mi mărturisească ceva. Mă rugase să-i aduc repede un preot musulman. Eram nedumerit. L-am întrebat dacă e sigur ce-mi cere. Zise: - Da, vreau să fiu musulman !
Am fost sigur că o ia razna din nou, dar îl întelegeam. Samuel n-a sarit niciodata din consecventa lui. Striga din toţi plămînii să i se aducă preotul musulman.
- Să-mi aduceţi muntii de orez! Rahat cu apă rece!
Cînd am auzit reclama pe care turcii o strigau în gura mare, în Bucureştiul de altă dată, după cum îmi povestea bunicul, am dat repede fuga după un pahar cu indulcita.
- Să vină haremul ! Hai, veniţi toate... haideţi o dată, ridicaţi frunzele-alea de palmier ! Aer ! Aer ! Aer !
Pe mine mă treceau toate transpiraţiile.
- Hai, haremul, aşa... faceţi aer, fetelor, aer condiţionat fac din voi !... Aşa, faceţi aer !... aşa... aer !

Samuel a murit cu faţa în sus, fără să ştie la ce oră a plecat din lume. Ceasul arăta ora patru fără douăzeci si cinci cînd aerul s-a oprit în dreptul buzelor lui. Era un moment de reculegere. Apoi a fost transportat pînă la Bucureşti cu avionul. În rest, ştiţi aproape totul.

În încheiere aş vrea să pronunţ o propoziţie din opera unui alt scriitor pe care eu îl admir mult. O propoziţie care-l caracterizează pe cel care ne-a fost Samuel.
Sună cam aşa: Era calm - calm ca o pălărie.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (7):


esteu - de Guinevere la: 27/06/2007 18:55:25 Modificat la: 27/06/2007 18:56:00
Superb. Simplu, frumos, imi place la nebunie. Nu stiu cum reusesti dar transmiti emotiile fara efort, asa cum apar in viata, fara figuri de stil. Si totusi sunt acolo, nu stiu unde, in constructia frazelor, in ceva.
Sfarsitul e super. "Calm ca o palarie"! Si-mi place ca scrii mereu despre ceva, nu construiesti fraze fara acoperire. Samuel. M-ai intristat ca si cum l-as fi cunoscut.
#210761 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Cri Cri la: 28/06/2007 20:44:32
Imi amintesti de un artizan, care din betze de chibrit pe jumatate arse, hartiutze mototolite, frunze si-o fashiutza de poleiala de ciocolata adusa de vant construieste intr-o sticla o corabie pe care oameni in miniatura se misca si vorbesc. Puterea imaginii nu e marimea sau importantza, cat faptul ca e plina de viata.
#211054 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Esteu - de Sancho Panza la: 29/06/2007 01:32:32
a meritat sa pot ramane treaza pana la ora asta...

stii, cred ca intr-o zi, cand o sa ma uit la cartile cu numele tau de pe raftul bibliotecii, o sa-mi spun, cu mandrie: "domnule...eu il stiu pe scriitorul asta din Cafenea...il citeam acolo!..."

domnule, esti...absolut! :)
#211086 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
multzumesc la tuturor - de esteu la: 29/06/2007 10:39:21
de fapt, cel mai important, atunci cind scrii, este sa stii ca povestile iti sint citite. si ca si plac, e-adevarat. e important si lucrul asta. si, mai mult, ca momentele in care observi pe linga tine tot felul de amanunte pentru care altii ar ride de tine (sint destui din-astia, te cred chiar scrintit la cap), ei bine, momentele alea de... n-as zice chiar revelatie, ci de atentie focalizata, impregnata de un entuziasm care poate parea un pic ciudat, sint rasplatite prin lectura. lectura celorlalti. sau placerea lectrurii.
#211159 (raspuns la: #211086) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
esteu - de picky la: 29/06/2007 10:52:10
Reusita proza lu' matale. De 9+. Plusul venind de la prima parte, aia cu familia si cu punerea-n functie a aparatului.
#211171 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
plus minus - de esteu la: 29/06/2007 11:54:30
putea fi 10-, iar minusul ar fi fost datorat visului, care poate nu e asa de tinut in mina, vorba lui zaraza intr-un comentariu la partea a doua. sau altor inconsistente peste care nu am mai trecut cu privirea, le-am lasat sa treaca asa. am lasat deoparte niste fragmente pe care le-am trimis in alte texte. plus ca ar mai fi jurnalul pe care-ltine cel care povesteste, varul lui Samuel.
#211202 (raspuns la: #211171) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
esteu - de picky la: 29/06/2007 12:01:15
Se lamuresc ele, lucrurile astea. La editura. :)
#211206 (raspuns la: #211202) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: