Pe cum le concentrezi, spui tot mai mult. Miezul si zeama lui, totuna.

...Lasandu-ti gindurile sa zboare liber.
Incet, dar sigur remediu si nu uita sa-ti protejezi si tacerile tale.

ai putea sa-ti sangerezi tu buricele dejtelor.
vezi de merita.

:) crezi că are importanţă?

Ma bag si io, asa:
crezi că are importanţă?
Pentru cine?

In ce priveste spotul: Contururile sunt clare cum nu intotdeauna au fost, culorile nu mai multe si nu mai intense decat ar face rau si acuratetea cu care marginea cercului de lumina e trasata, ma duce cu gandul la inceputul de highway la care m-am referit deunazi in imaginea pe care mi s-a parut ca totusi n-o finisasem indeajuns pentru a fi inteligibila.
Ma bucur tare:-)

si eu ma bucur de bucuria ta. :)

se zice ca suporti mai usor durerea, cand ii impartasita.
asta-i un bulshit, deci n-are.:)

Gorgona pandind zilele ce vin,
Incolacindu-si sentimentele....serpi..
se poate....deci.....

si eu ma bucur de bucuria ta. :)
Touchè:-))

me ii aranjeaza Sanchei o suvita:
Da, ermetismul de prinde bine de tot!

...si eu soptesc, rosind: Multumesc...:)

Cum să te desfac
fără să îti însângerez
tăcerile?

de ce treba, musai, desfacut?
si daca il desfaci:
1. cine spune ca iasa cu singe.
2. daca iasa cu ceva singe, atunci ce?
Poate ca omu iase purificat?
3. ce e bun in tacere.
Oare omu vorgheste din somn?

din sfoara tare,
Cine, oare, te-a facut?
De ascunzi o taina mare
Bine e ca ai tacut.

pe cand credeam ca am terminat sa-mi raspund la intrebari...vii tu cu altele?! :)

de la frontera:
io gindesc incet caci ma dor pinzeturile cele vechi ale mele.

te satisfac majoritatea comentariilor pe care le primesti pe majoritatea poeziilor tale?

vrei sa fac o conferinta despre asta? :)

imi raspunzi sau nu ?

pentru cine scrii?

pe jumatate; as avea nevoie si de opinii la obiect: mi-a placut din cauza ca...; nu mi-a placut din cauza ca...
jumatatea plina se datoreaza faptului ca este bine sa stii cum e perceput textul la nivel pur emotional, dincolo de pragul criticii.in ultima instanta, vorba unui prieten, nu toti suntem Lovinescu...

multumit? :)
waw...ce tare m-ai luat...abia ce-am deschis calculatorul! :)

si-acum: de ce ma intrebi?

ce intrebare...
pentru posteritate si zestrea de cultura a poporului roman...mai incape vorba?? :)))))))))))))))))

In cazul asta e terenul gresit. (am inteles gluma)
Golurile lui Hagi din curtea scolii nu au adus nimic poporului roman. Dar alea de la mondiale ...
Da' s-a bucurat de uralele scolarilor novici...

rabdare...sunt in tratative pentru schimbarea terenului. :)

imi raspunzi sau nu? :)

Ma bucur :) Succes! Sincer :)
Am spus cuiva ce scrie minunat sa nu se mai framante de critica si sa scrie liber. Sa scrie pentru cititori. Sa faca cititorilor o bucurie si nu sa-i foloseasca de cobai sau instructori. Spun ei daca le place. Laudele sunt semne ca au placut. De acord ca nu ridica performanta, dar bucuria e mai mare. Cred ...
Cultiva-ti bucuria de a scrie pentru cineva. Daca nu-i decat unul trimite-i lui doar. Daca sunt cititorii iti vor fi recunoscatori.
Inca odata succes! :)

pentru critica as apela la un critic calificat si interesat. Unul. Nu zece.

pe Cafenea e asistenta gratuita, dar nici foarte departe nu ajungi.
De asta nu inteleg toata goana dupa critici aici. Discutii relax, da, dar critici consider un pic prea mult cerut intr-un loc unde se priveste detasat.

multumesc de urari.
de fapt, nu scriu pentru cititori. nu-mi ies poeziile "cu tema impusa" si nu stau sa ma intreb daca respectiva poezie o sa-i placa lui X, lui Y sau lui Z.
de multe ori, cand termin un text, ma simt mai obosita decat Hagi dupa un meci. :) Dar nu fiindca as transpira indelung deasupra lui, ci fiindca ma consuma emotional. E o rupere, o eliberare...un fel de exorcizare, daca vrei.
Si cand e gata, nu-l mai simt "al meu" decat pana ce se risipeste emotia respectiva. Pe urma...e un text si gata. Legatura dintre el si mine se desira, cumva...:)
hai sa ma opresc aici...cred ca deschiderea asta spre confesiuni de la baia de soare de azi mi se trage. :)

intre critica si "opinii despre..." e o diferenta, nu?

'ntzeles! Atunci a intrebat om corect. Oameni si oameni.
Mie personal, daca i l-am dat lui, cititorului, m-ar fi intreresat daca i-ar fi adus oareshceva. Abia atunci avea valoare. Daca nu era pentru el nu il dadeam. In afara ca ma foloseam de el ...

Bineinteles! si aici primesti opinii. Critica presupune timp si aprofundare.

Cred ca am mers in directie gresita. Ma opresc. Scuze!

nu poti scrie poezie ( si cred ca regula e valabila si pentru proza, dar aici ii las pe altii sa se pronunte) nu poti scrie poezie, deci, GANDINDU-TE LA CITITOR! "Cititorul" e o notiune atat de ampla...pe cine sa incerci sa multumesti?
e ca si cum, luandu-ti o camasa, te-ai intreba ce vor spune despre ea toti trecatorii de pe strada, incercand sa-i multumesti pe toti! crezi ca iti va reusi vreodata?
fiecare poezie isi gaseste singura, fara sfortari din partea autorului, unul sau mai multi cititori. daca respectivul text starneste cuiva o emotie, il opreste cateva minute din tumultul zilnic, eu sunt multumita. ASTA NU INSEAMNA CA CITITORUL TREBUIE SA SIMTA, CITITND, CE AM SIMTIT EU SCRIIND!
un text poate fi receptat in zeci de feluri. important este sa ajunga...indiferent de carare.

n-ai de ce sa te scuzi!
era o simpla discutie...:)

Nu!
Poezia sau proza este pentru cititor. Altfel ar sta pe birou si nu s-ar face publica. De acord ca nu pentru toti cititorii. De unde si adevarul din afirmatia ta : "nu-i poti multumi pe toti". Nici nu trebuie. Nici nu te intereseaza. Cand dai drumul poeziei, ii dai drumul pentru un grup de cititori, tu stii exact care, iar doar de la aceea astepti un feedback. Restul nu conteaza. Sa-ti dau si exemplu aici? De prisos.

ASTA NU INSEAMNA CA CITITORUL TREBUIE SA SIMTA, CITITND, CE AM SIMTIT EU SCRIIND!
Nu neaparat, dar ii stimuleaza fantezia.

daca respectivul text starneste cuiva o emotie, il opreste cateva minute din tumultul zilnic, eu sunt multumita.
Stiam! Aici am vrut sa ajung. :) Acel cineva e clar din grupul tintit.

"nu poti scrie poezie ( si cred ca regula e valabila si pentru proza, dar aici ii las pe altii sa se pronunte) nu poti scrie poezie, deci, GANDINDU-TE LA CITITOR! "Cititorul" e o notiune atat de ampla...pe cine sa incerci sa multumesti?"
Sa fie asa?categoric nu...Eminescu,Minulescu,Cosbuc...sa ma opresc la ei au avut "tinte" precise cand au scris poezii dedicate iubitei,mamei...

Cu bine,

am impresia ca vorbim impreuna si ne intelegem separat...:)
fireste ca va ajunge la un cititor...dar singurul moment in care mi se pare firesc si normal sa uiti asta...e momentul "nasterii" acelui text. altfel, nu vor mai fi emotiile tale acolo, cele reale, ci niste emotii contrafacute. nu te vei mai spune tu, ci ii vei oferi cititorului o oglinda in care se va vedea...asa cum isi doreste el. una pe care o stie.
si-atunci...la ce bun?
nu degeaba se spune ca in actul creatiei (iertata sa-mi fie pretiozitatea expresiei) exista si o buna doza de egoism, pe langa doza de generozitate...
prea ampla tema asta, insa, si indeajuns dezbatuta, pana azi...cred eu.

Sa fie asa?categoric nu...Eminescu,Minulescu,Cosbuc...sa ma opresc la ei au avut "tinte" precise cand au scris poezii dedicate iubitei,mamei...
da? iti imaginezi ca Eminescu, scriind o poezie despre Veronica Micle, se gandea la ce-or sa spuna despre acea poezie colegii lui de la Timpul?
da-mi voie sa am ceva indoieli...
confunzi cititorul cu cel care da imboldul liric, in contextul de fata.

"nasterea" e clara. Eu sustineam ca trairea, ce a provocat creatia, se doreste facuta cunoscuta. De aici publicarea. Dar TU stii cine ar putea-o intelege. Trairea. Nu o scrii ca si dedicatie cuiva, unui cititor, ci o publici pentru ca un grup de cititori sa cunoasca acea traire. Asta e de fapt principiul literaturii, cred eu. Eu vorbeam insa, de reactiile cititorului (cel pe care contezi), sau ce astepti tu de la el. Sa o traiasca sa o asiste?

se zice ca suporti mai usor durerea, cand ii impartasita.
asta-i un bulshit, deci n-are.:)
Nu-i bulshit de tot, daca consideri ca gandul de a-l fi impovarat si pe celalalt te mai abate de la propria durere. :-)
Dar asta nu merge cu fiecare: Exista oameni pe care, daca i-as sti impovarati mi-ar merge si mai rau...

Sa o traiasca sa o asiste?
reia intrebarea intr-o alta forma...mai "pe degete". ce vrei sa spui prin "a asista"?
prefer sa inteleg bine, pentru a-ti putea raspunde la obiect.

pana la punctul asta, de acord cu tine!
uuf...:) greu, da am reusit sa ne intelegem unul pe celalalt...:)

multam.

si-acum: de ce ma intrebi? = am observat ca majoritatea comentariilor nu sunt pt tag-ul poezie, ci mai mult pt tag-ul conferinta. Si ma gandeam ca nu te ajuta deloc din punct de vedere artistic.

De ex scrii:
"foaie verde de socot
iar acum ma doare'n cot"....si comentariile o sa abunde in oferirea cremei de galbenele pt vanatai.

"jumatatea plina se datoreaza faptului ca este bine sa stii cum e perceput textul la nivel pur emotional, dincolo de pragul criticii " = deduc ca-i prea plina:)

O zi buna si te las in grija lui baloo (salut stimabile :), vad ca acum l-au apucat si p'asta intrebarile, parca ar dansa in regatul lui Louis !

"confunzi cititorul cu cel care da imboldul liric, in contextul de fata."

Nu confund...

"iti imaginezi ca Eminescu, scriind o poezie despre Veronica Micle, se gandea la ce-or sa spuna despre acea poezie colegii lui de la Timpul?"

Eu gandesc ca nu!Ai acceptat deja "tinta"= imbold liric = cititor.

Satira si morala apartinand fabulei sunt adresate "imboldului liric"acelei categorii de cititori pe care poetul a vizat-o din timp directionandu-si subiectul catre ea.

Cu bine,

fireste ca va ajunge la un cititor...dar singurul moment in care mi se pare firesc si normal sa uiti asta...e momentul "nasterii" acelui text. altfel, nu vor mai fi emotiile tale acolo, cele reale, ci niste emotii contrafacute.
Asa trebuie sa fie, de acord.

Nu stiu daca ai inteles. Am inteles eu ca am pus la prima intrebare tonul gresit (pentru cine scrii).

vorbesti despre o anumita categorie de poezie aici - poezia sociala, poezia manifest.
nu-i acelasi lucru cu poezia dedicata mamei...parerea mea! :)
tot cu bine.

PS: nu stiu de ce, dar ma asteptam sa scoti "asul" asta din maneca...:)

acele italice.
multumesc.

dar de ce musai sa-l desfaci?

"PS: nu stiu de ce, dar ma asteptam sa scoti "asul" asta din maneca...:)"

Faina premonitie ...nu a fost premeditar sa stii ...oricum am sa directionez atentia pe textul poeziei tale de acord?

Cu bine,

de fapt nu a fost premonitie, ci constientizarea une greseli de exprimare (ori,mai degraba, a unei exprimari exhaustive)din parte-mi.
atunci cand i-am spus lui Baloo "NU poti sa scrii poezie gandindu-te la cititor" ar fi trebuit sa spun clar ca ma refer la poezia de introspectie - genul pe care-l abordez eu.
mi-a scapat, avand in vedere ca tot dialogul asta l-am purtat "printre altele."
da, cand e vorba e poezia manifest, cu ceritudine vizezi un numar cat mai larg de cititori. dar primul tau exemplu nu la asta se referea...:)
oricum am sa directionez atentia pe textul poeziei tale de acord?
absolut de acord.

Ceea ce cred eu, e, ca actul scrisului are loc dintr-un imbold: Acela de a te despovara, ceea ce e egoist dar perfect legitim.
Cei care scriu cu gandul la x sau y, in ideea ca daca acestuia i-ar place, tuturor celor ca el le va place, o fac din imboldul de a castiga bani, ceea ce nu e mai putin egoist, dar nici mai putin legitim.

In ce priveste gradul de interes fatza de cititor, cred ca el nu poate fi paushalizat: Un columnist se gandeste in primul rand la cititorii ziarului unde-i apar articolele. Dar la el si imboldul e altul.

Ramanand insa la motivatia pur artistica, mi se pare ca fiecaruia i-ar place aprecieri cat mai multe pentru ceea ce a produs. A fost cazul lui Kishon si e si cazul meu cand scriu mesajul asta, (daca facem abstractie de deosebirea de indreptatire in asteptari).
Dar sunt sigur ca un artist adevarat e in momentul acela pierdut, in care incepe a) sa nu mai gasesasca imbolduri si b) sa devina dependent de gratiile publicului.
Daca are noroc, artistul in chestiune devine plafonat abia cand are un public larg: Atunci se cheama ca traverseaza o perioada de prefacere stilistica.

Dar sunt sigur ca un artist adevarat e in momentul acela pierdut, in care incepe a) sa nu mai gasesasca imbolduri si b) sa devina dependent de gratiile publicului.

multumesc!!! :)

Cu placere:-)

Atunci cand abordezi un astfel de gen al poeziei de introspecţie, adevărata ta natură(gandire) trebuie inteleasa.
Eul conştient este subiectul acestor acţiuni. Pătrunzând în adevărata natură a eului conştient şi rămânând asemenea lui,numai asa gasim acea calea de a înţelege prin introspecţie adevărata ta natură(gandire)

Când cineva pătrunde prin Introspecţie până la rădăcina "iubirii",asa cum o faci tu ,placut impresionat, care este o accepţiune a Eului, tot felul de gânduri diferite şi fără număr par să se ridice,exprimate in poezie.

Ma opresc aici.

Cu bine,

: spune aproape tot în atât de puţine rânduri!
: este un bob de polen dintr-un buchet întreg!
: este asemeni unui curcubeu după o ploaie de vară plină de tunete şi fulgere!

S-a intamplat ca la ultimele tale poezii sa nu mai gasesc nimc de spus incat sa nu repet superlativele celorlalti cititori.

Acum insa vreau sa stii opinia mea de cititoare legata de discutiile anterioare.
Cata vreme fiecare vers al tau transmite o emotie la care rezonez, crede-ma ca pentru mine n-are nici o importanta daca ai scris sub imperiul unei stari personale sau ai conceput totul metodic, cu gandul la un public tinta din care sa fac si eu parte:)
Poezia cu adevarat buna face pe fiecare cititor sa se regaseasca intr-un fel sau altul, indiferent daca a fost sau nu scrisa cu gandul si la el.

Esti un autor pentru care trecerea in liga superioara e lucrul cel mai firesc. Felicitari!

Adesea nu depinde de noi . Iti zic cum imi place mie .
Prin triluri line
Triluri fine
In vant turbat
Cu mine sfasiat
:)