Tu, ţara mea, cu lacuri cristaline,
Câmpii de aur, soare şi verdeaţă,
Mi-a luminat o stea calea spre tine
Să îmi oferi în dar o nouă viaţă,

M-ai botezat sub ceru-ţi de cleştar,
Luceafărul, Înalt Arhiereu,
Iar codrii nesfârşitului arţar
Nănaşi mi-au fost şi tată, Dumnezeu,

Covor mi-ai aşternut pământu-ţi tot,
Iară pe masă, toamne-mbelşugate,
Din lanţuri mi-ai făcut aripi să pot,
Ca pasărea, zbura în libertate ;

Ţi-ai adunat la piept toţi pruncii goi,
Cei oropsiţi, cei prigoniţi în noapte,
Lăsându-le să-ţi curgă în şiroi,
Izvoarele de miere şi de lapte,

Sub steagul tău, suntem o naţiune
Chiar de n-avem o limbă şi-o culoare,
Cât de departe ne-am născut de tine,
La fel tu ne iubeşti pe fiecare….

E ziua ta, pământ făgăduit
Copiilor aleşi de Dumnezeu,
O, Canada ! cât sunt de fericit
Că dintre toţi am fost ales şi eu !

Ţi-am ridicat stindardul cât mai sus
Şi mândru vreau ca lumea să cunoască,
Din sângele pe frunză ce e pus,
E şi o picătură românească !

Valeriu Cercel