razi baltatule, razi!
e-un ras natang, manjit cu lut,
e rasul lumii la-nceput,
cand invata incet sa umble
pe talpi scortoase si desculte.
razi baltatule...hai, razi!
tot ce cladesti azi, pe nisip
maine va fi doar un nimic.
nimicul tau umplut cu plumb
speriat de zambetul talamb.
tu crezi c-asa te sui pe nori
dar toti vedem cum te cobori
intr-un adanc de beci cascat,
peste peretii adunati
si intre portile-ncuiate
unde, demult, nimeni nu bate.
in geamul orb privesti la lume
dar lumea ta e o genune
inscrisa-n pagini nedeschise,
tinuta strans sub usi inchise,
legata-n sfori de sapte ori,
ascunsa-n cerul fara sori,
plimbata-n lesa precum cainii
cand isi musca de maini stapanii.
te prinzi in hori impiedicate,
te-agati de noi si-ascuns la spate,
iti tii cutitul strans in palma
sa nu vedem ca-ti este teama
de timpul scurs in zi de ieri
de scrasnetul dintre taceri
de somnu-ti gol de langa tine
cand apa chioara iti curge-n vine.
mai bine, sterge-te pe gura;
ti-a mai ramas o fir'mitura
ciupita de la masa noastra.
degeaba razi, n-ai nici fereastra
nu poti sa vezi nimic afara
nu poti sa stii daca e vara
sau iarna ninsa prinsa-n geam.
mai vrei firimituri?
...mai am!