Intr-un pustiu,în noapte
Pe cerul plin cu stele
Fierbinte ca nisipul
Ce dogorea ca ele,
Domnite ratacite-si
Pierdura adapostul;
Ele fugira toate
Dar nu-si gasira rostul.
De-AliBajar sultanul
Cel aprig si semet,
Ce-avea pistoale sapte
Si-un servitor istet.

De ce plecara ele
Asa deodata,toate?
Ce s-a-ntâmplat acolo
Departe,la cetate?
Un vasnic "pradator",
O ruda-ndepartata
De-a bravului sultan
Ce-avea si el o fata,
Venise ca iscoada
Sa "fumege",sa "tune"
Sa sparga continentul
Cu-a lui veche minune.

Khalil era barbatul
Ce îsi dorea cu-ardoare,
Macar c-una din ele
Sa poata sa se-nsoare.
Dar cruda-i fuse soarta
Când fetele-auzira,
Pe loc se suparara
Si-a doua zi fugira.

De ce nu îl doreau?
Nu era rau,urât;
Dar,deh!avea o fata
La care tinea mult.
Iar mândrele cadâne
Nu îsi doreau "eclipsa"
Decât asa o soarta
Mai bine zece...lipsa.

Iar soarta le surâse
Caci sus pe cer apare,
O raza de lumina
Ce le va da chemare
Spre alte orizonturi
Mai blânde ,mai alese,
Fecioare-naripate
Ce falnic drum vor tese!