Sesam cu cheie la oblânc.

Stereotipia revino ... Deranjanta

Multi vad, putini pricep.

un fel de vino-ti in fire, autoadresat? :)
buna de pus la chimirul gandurilor si de folosit in vremuri de cumpana.

Tre s-o analizez acasa in liniste :), am ceva banuieli , defapt de la prima privire mi-a dat de gandit

Pentru ca doresc sa spun ca-mi plac versurile tale,dar nu gasesc cuvinte potrivite, dau buzna ca de obicei neinvitata,
dar insotita de O.Paler:


Sa astepti oricat.


"Sa astepti orice.
Sa nu-ti amintesti in schimb orice.Nu sunt bune decat amintirile
care te ajuta sa traiesti in prezent.
Sa nu numeri zilele.
Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie chiar daca dureaza
toata viata.
Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar incapacitatea noastra
de a umple golul din care traim.
Nu pune in aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu.Rugaciunea
este uneori o forma de a spera a celui ce nu indrazneste sa spere
singur.
Daca gandul asta te ajuta,nu ezita sa recunosti ca speri neavand
altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile
faptului ca nu faci nimic.
Binecuvanteaza ocazia de a-ti apartine in intregime.Singuratatea
e o barfa care nu te invinuieste ca esti egoist.
Aminteste-ti ca paradisul a fost,aproape sigur,intr-o grota."

interesant cum evolueaza strigatul tau ... personalizat si dual: revino suflete pereche, am nevoie de tine + "Iubita mea! Ce vis narod!!!"


DPMDV, ideile sunt bune, mai rafinate decat daca ar expuse intr-un tag de confa ;)), cu toate ca este acelasi train-train (frantzuzeala curata :).

Dpmdv, tag-ul pare mai inspirat decat versificatia.

Totusi felicitari, incercare interesanta de versificare :))

"Multi vad, putini pricep." = "Stereotipia revino ... Deranjanta"

= tind sa-ti dau dreptate picky :)))

Felicitari Bruno, cam criptic, dar felicitari :))

Sesam cu cheie la oblânc.
Si tot degeaba:-)

Da... Clar!

Daca-i "buna de pus", nu conteaza cui ii sta bine...:-))

Tre s-o analizez acasa in liniste
Adica tu intri pe cafenea de la servici??

defapt de la prima privire mi-a dat de gandit
Da... Clar.

dau buzna ca de obicei neinvitata,
Paler ti-ar deschide oricum toate usile, chiar daca ar fi vreuna inchisa.
Multumesc!:-)

Pe unde-ti umbla mintea iara?:-)
Multumesc, chiar daca-mi esti asa departe...:))

mintea imi umbla la iubirea mea :)

Multumesc, chiar daca-mi esti asa departe...:)) = ei si tu acum, cafeneaua ne apropie cumva :))

mintea imi umbla la iubirea mea :)

Doamne fereste, sa fi vrut sa zici ce-am refuzat io sa inteleg:-))

ei si tu acum, cafeneaua ne apropie cumva
Daaaa... Da' si cand se baga penele si se intzepenesc prin crapaturi...

"Doamne fereste, sa fi vrut sa zici ce-am refuzat io sa inteleg:-)) =
Pe unde-ti umbla mintea iara?:-) "

Daaaa... Da' si cand se baga penele si se intzepenesc prin crapaturi... = cand se baga pene...schimbi carpacii, pt ca nu asa se repara crapaturile :)) Crapaturile trebuiesc tratate cu atentie de catre specialisti multiiii
-unde'i unu' nu'i putere-
-la crapaturi si "ceva-in"-ere :))

Iejti pre cale de-a scrie un Mic tratat de dres crapaturile. :))

dragule, ia-o in ordine cronologica si mestereasca. Eu sunt la primul punct ;)
-mic tratat de undres crapaturile
-mare tratat de dres crapaturile
-super tratat de super-elastic-dres pt crapaturi.

Eu sunt pe primul punct ;)
Nu iejti pe punct, iejti supt punct. Pen' ca si omul e supt vremi, nu pe vremi! :))

Luate gospodareste, manunchiul de tratate, necesita droaie de ... crapaturi. :)

Nu iejti pe punct, iejti supt punct. Pen' ca si omul e supt vremi, nu pe vremi! :)) = imi pare rau ca am modificat pana sa-ti vad comentariul;)) Erai la tzanc PE PUNCT sau supt, in fine, erai bun:))

Luate gospodareste, manunchiul de tratate, necesita droaie de ... crapaturi. :) = ei ashi, toate's la fel...doar abordarea mestereasca este diferita!

Senzorii mei imi spun sa plec, ca sa nu fiu acuzat de trollare pe acest saite artistic!
:))

schimbi carpacii,
Sau chirpicii?

Crapaturile trebuiesc tratate cu atentie de catre specialisti multiiii
Pe unde-ti umbla mintea iara?:-))

Pai daca trollezi artistic, cred ca-i in regula. :)

Senzorii mei
Senzorii, sau sponzorii?:-))

ca sa nu fiu acuzat de trollare pe acest saite artistic!
Lacrimi acidulate din ochi de croco?:-))

latu, pe la universitate...geme tara de ingineri constructori :))

picky, "Pai daca trollezi artistic, cred ca-i in regula. :)" = de gustibus stau in diferite gaturi ;))
PA copii!

Nu fă asta! Nu-ţi lua viaţaaaa!

PA copii!
"Pe copii" sau "pe còpii"?
Si ce vrei cu si mai multe còpii?:-))

ommmmmmmmmmmm
Tibet sau de la guru din Mehala?

Contează? Guru să fie! Cu moşie-n Ronaţ. :)

ciudate pot naste poezii mnemotice!

Amintiri din pubertate?;-)

Accentu' pe guru, pe moshie sau pe Ronat?

O bucurie pentru Prieten.
Confirmarea ca ii esti prieten. :)

Tare mult m-as mira, daca n-ai cunoaste si tu senzatia, asa ca suntem doi:-)

trei. :(

in dialogul de mai sus ma refeream doar la baloo in afara de mine. Luat asa, mai stiu pe f'unu' - doi...:-))

...si cu sergentul, zece! :)

ai pus si vat? sau 10 e neto?:-)

nu stiu ce-i ala "vat".
...dar am pus! :)

vat is procentele alea care fac diferenta dintre un pretz brut si cel net. Nu stiu cum ii zice pe romaneste si cat e de mare in ro. In de e de 19%, in Austria e de 20% .
Bine ca l-ai pus! Huh!:-)

Sa fie valoarea adaugata ?:)

faina, tare faina!
... si mai mult de-atat, nu zic :D

Cred ca printre cele mai frumoase momente pe cafenea au fost cele in care cineva s-a intrebat pe unde mai sunt, a adus argumente in plus ideilor mele sau a nuantat lucrurile intr-un anume ton, mutandu-le centrul de greutate. O, sfanta vanitate! Cu-atat mai incurajata (vanitatea), cu cat interventia vine cand n-o mai astepti, sau de unde nici nu te-astepti.
Corespunzator, cele mai tampite momente au fost surprizele de cealalta natura, diferentele diametrale intre ceea ce citeam si ce stiam a fi, desigur, din anterioare citiri, pe forum sau in privat. Si am cautat sa vad cam pe unde e limita, de la cate rasuciri comportamentale incolo ajungi din placut urat si invers. Sa vad cati din cei carora le spuneam "ai s-ajungi sa ma urasti" si-mi replicau "nici o sansa!", ajung intr-adevar. Si invers, cati au afirmat raspicat ca nu pot suferi pe cineva si au ajuns sa-l sustina sau sa-i planga lipsa.
"Adevarul e incompatibil cu poezia sau cu spatiul virtual", imi spunea, iar eu ma trudeam sa-l contrazic. De ce n-ar putea fi adevar? Doar impresiile pot suferi schimbari, ca orice altceva, ca si in real. Ca si in real, unii nu si le schimba niciodata, prind esenta de la prima privire, si o recunosc intotdeauna fiind acolo, aceeasi, indiferenti la fluctuatiile suprafetei, altii sunt tributari acestora. Ca intotdeauna si peste tot, exista afirmatii neverificabile, dovezi care ies singure la suprafata, nechemate odata cu tradarea celui care ti-a strigat: "m-ai tradat!". Ma rog, "tradare" e un cuvant greu pentru spatiul virtual, ridicol de greu, insa fiindca a fost folosit, l-am adus si eu aici. Si mi se pare cel mai neplacut eveniment posibil, din moment ce nici cel care a mintit nu vroia sa se afle, nici acela care ajunge sa constate minciuna nu primeste realitatea cu bucurie. Ajungi sa te intrebi ce naiba te impinge sa spui adevarul, cand lumea e asa draguza fara el. Asa cum incepi sa intelegi si de ce se spune ca, daca ne-am putea citi gandurile, ne-am ucide intre noi. Desi... poate ca ne-am obisnui sa luam ca atare cele "citite", sa le acceptam.
E interesant cat de rar pastram certitudinile pe care (ni) le-am inaintat "cu siguranta".

In fine, fara legatura cu cele de mai sus, frumos demers, latu, nu ma asteptam la mai putin. Si de-as avea obiectii, tot mi-ar fi imposibil sa nu-ti admir stilul. :)

Multzam!
Da!! :-))

si mai mult de-atat, nu zic
Uneori aia ce nu-i zis e cel mai valoros (nu neaparat in sensul tacerii care-i de aur:-) ).

Cu tine Cri Cri s-a petrecut ceva frumos. Nu stiu cat de mare a fost sau e pretzul, dar daca m-ai intreba pe mine, as zice ca s-a meritat sau ca se merita. Si in fond, de ce n-ar fi rezultatul meritat al cautarilor pe creste si in subteran, acel centru de greutate pe care nu-l poti stabili decat cunoscand ambele fetze ale medaliei?...

"Adevarul e incompatibil cu poezia sau cu spatiul virtual"
Am fost tentat sa scriu "Ce prostie", bucurandu-ma pretz de-o strafulgerare, de momentul stabilirii unei convingeri comune. Gandindu-ma insa mai mult (deh! Meteahna mai veche) ajung la o concluzie bazata pe doua din elementele pe care le-ai introdus intr-un mesaj de acum cateva zile: "Subiectiv" si "impresie". (Bucuria e similara cu cea pomenita mai sus, doar ca tine mai mult de-o clipa).
Cred, ca adevarul subiectiv, bazat pe impresii individuale poate fi compatibil atat cu poezia cat si cu spatiul virtual. Si mai cred, ca dincolo de capacitatea fiecaruia de a colecta impresii despre celalalt, conteaza si interesul de a o face, iar asta e o marime pur subiectiva.
Prostia e, insa, ca tocmai ultima e conditia intelegerii dramului de adevar si in final a acceptarii existentei mai multor perspective asupra acelui adevar.

tradarea celui care ti-a strigat: "m-ai tradat!".
Asta e un punct foarte important in ochii mei: E o diferenta intre "m-ai tradat" si "m-ai dat de gol". De multe ori, subiectivismul impiedica sesizarea diferentei. Iar daca e sesizata, sistemul de autoaparare se declanseaza,
soptind: "Hei! "Tradare"=victima si "dat de gol"=initiator!".
Iar punctul in sine de care pomeneam e, ca daca cineva imi striga "M-ai tradat", ma tradeaza de fapt pe mine...

Ajungi sa te intrebi ce naiba te impinge sa spui adevarul, cand lumea e asa draguza fara el.
E o realitate, nu doar virtuala, de care n-am reusit pana acum prea des sa-mi aduc aminte atunci cand ar fi trebuit...

Desi... poate ca ne-am obisnui sa luam ca atare cele "citite", sa le acceptam.
Cri Cri: Tu asa ai facut? Nu te cred...

Si de-as avea obiectii, tot mi-ar fi imposibil sa nu-ti admir stilul
Asta da diplomatzie de zile mari:-))

Iti multumesc mult. Nu doar pentru ce-ai scris aici.

ma mir.
ma mir adica de mine.
ca unde mai ieri gaseam ceva de comentat in orice, acum nu vreau decat sa tac si sa fug.
probabil ma-nteleptesc.
asta o fi.
cu cat mai batrana, cu-atat mai lasa.

acum nu vreau decat sa tac si sa fug.
probabil ma-nteleptesc.
Sau ceilalti se prostesc. Tot un fel de a te apropia de adevaruri din diferite directii...
Nu ca as vrea sa te contrazic in ce priveste inteleptzitu'.

eu cred in intelepciune, ca forma sublimata a lashitatii.

Adica intelepciunea de a parea las?

:)))
NU!

Ok. Daca nu, atunci lasitatea de a parea intelept.:-)))
La tine merge, la altii nu-i decat demn de mila.

si vreau timp sa scriu un mail foarte serios cuiva.
n-am timp, neglijez vizitatorii si umblu buimaca pe net.
stiam io de ce umblu.
is brusc-asa mai usoara.:)))

Deci am putea zice: Intelepciunea de a nu neglija vizitatorii, in perspectiva intoarcerii vizitei.
Vezi? Ce usor devine totul cand are cap si coada (NU! N-a fost nici o aluzie la vizitatori!).

P.S. Ok, am inteles. Te las in pace:-) Da' sa stii, ca si icre negre, cand mananc, nu ma mai satur...

Nu stiu cat de mare a fost sau e pretzul, dar daca m-ai intreba pe mine, as zice ca s-a meritat sau ca se merita.
Pretul… ce e pretul? Cheltuiala plus marja, grad de utilitate, prestigiul marcii? Decizia e de fapt finalul balansului “vreau”-“nu vreau” pe fondul “ma costa”-“nu-i pe banii mei”. Ideal ar fi sa cumparam doar ce ne place, ne trebuie si ne tin curelele sa platim, insa pentru lumea ideala n-a iesit inca nici prototipul. Dar intotdeauna merita, intr-un fel sau altul.
Prostia e, insa, ca tocmai ultima e conditia intelegerii dramului de adevar si in final a acceptarii existentei mai multor perspective asupra acelui adevar.
N-am nici o problema cu subiectivismul, cat timp cineva e consecvent adevarului propriu. In evolutie, cu fatzete sau rotunjimi. Tentatie fireasca aceea de a te poza din unghiuri avantajoase, ma pune pe ganduri cea de a scoate capul zambaret prin gaura panoului pe care e pictat altcineva. Totusi daca principalul criteriu e sa faca placere cuiva, pestii de sticla pe mileu macramé sunt arta pura.

E o diferenta intre "m-ai tradat" si "m-ai dat de gol".
Desigur ca sunt diferite. Cand ajung sa se intrepatrunda e ceva mai complicat, anume cand tradatorul nedovedit inca striga “tradare” imaginandu-si ca l-ai dat de gol. Ma rog, sa spunem ca sunt si bancuri la care nu rad: acelea in care sotul afla de la amanta ca nevasta i-a folosit cardul fara stirea lui.
Mutand referinta, daca vanatorului devenit vanat ii devine nesuferit acest sport, cine-l poate blama? Sau cine-i de vina? Cam cat sa te intorci sa cauti cauze si scuze, cam cata lamentatie e suficienta?

Desi... poate ca ne-am obisnui sa luam ca atare cele "citite", sa le acceptam.
”Cri Cri: Tu asa ai facut? Nu te cred...”
Cat timp ne invartim in lumea cuvintelor, ar fi o arogantza sa incerc un raspuns.

Cat despre diplomatie, ti-as face cunostinta cu profesorul daca asta ti-ar aduce ceva nou :)

Noul Testament Modernizat
croseu de stinga de la tine lasand poezia sa rada . Superb , artistic , elegant , elevat si chiar indulgent , nici nu mai am cuvinte de lauda sau preamarire ! Heiiiii careva sa ma ajute sa-l preamaresc pe latu :))). O , latu Dumnezeu al cafenelei !! :) Dar tot nu-s K.O . Am pierdut o batalie , dar nu razboiul .Vezi , fair-play la mine . Alti , o dau in bara si nu recunosc nici sa-i tai .
Da , sa vezi diferenta :
picky a zis "Sesam" iar eu intarziat , "Oaza" .
Lacrimile-s Lacrimi si suspinele-s suspine . Suspinele nu ajung la maturitate , decat rareori si atunci doar printre platani , in schimb , lacrimile se regasesc in roua dimineti , in ploaia norilor si chiar in desert , SI datorita lipsei zgomotului gandirii "tehnologice" . Printre platani nici nu mai zic , e abundenta de lacrimi ! . Pun pariu ca prietenia aceea va dainui intre cei doi, chiar despartiti de rau . Se pot vizita trecind podul , unul in tara altuia , adulmecand traditionalismul specific fiecaruia . Daca riul despartitor le fura prietenia , inseamna ca nu-i prietenie . Chiar si intre inamici exista respect , dapoi intre doi prieteni .
P.S: "Chemarea
Pe care-o simti, minciuna-i doar,
Ce-i drept, maiastru ambalata, " = scartzaie rima , in rest totu-i placut , ca doar e Oaza :)

din jale s-antrupat Electra,
si vis de-o noapte ea a fost
da-mi Doamne
ploi de nopti si vise multe
sa am putere sa adast
pe-aceste locuri,
fara nici un rost.

ce e pretul? Cheltuiala plus marja, grad de utilitate, prestigiul marcii?
Da. Uitasem ca exista si un punct de vedere pragmatic.

Decizia e de fapt finalul balansului “vreau”-“nu vreau”
Ce simplu suna... Si in varianta asta idealista, de fapt si e.

Tentatie fireasca aceea de a te poza din unghiuri avantajoase, ma pune pe ganduri...
Ce intelegi prin firesc? Natural?

...pestii de sticla pe mileu macramé sunt arta pura.
In ochii celui care-i face, nu sunt altceva...

Cand ajung sa se intrepatrunda e ceva mai complicat, anume cand tradatorul nedovedit inca striga “tradare” imaginandu-si ca l-ai dat de gol.
Dar tu inca nu l-ai dat de gol... (Acuma nu tu, Cri Cri:-) ).

...daca vanatorului devenit vanat ii devine nesuferit acest sport, cine-l poate blama?
Nimeni care nu exclude evolutia ca motiv, reducand reactiile la oportunismul aparent...
Ok, s-ar putea sa fie unul din bancurile de care poti rade.

Cat timp ne invartim in lumea cuvintelor, ar fi o arogantza sa incerc un raspuns.
Sfanta vanitate?:-))

defapt de la prima privire mi-a dat de gandit

Daca asta-i tot ce-a iesit, atunci aia cu sentimentele la schimb n-a fost intamplare.
Sigur ca nu ma iau pe mine drept referinta, ci pe tine. Politetzea e o piatra de moara uneori, da' m-am obisnuit s-o car cu mine in aproape toate locurile.

Heiiiii careva sa ma ajute sa-l preamaresc pe latu
E o mare calitate sa ai taria de a cere ajutor cand nu poti razbi singur.

O , latu Dumnezeu al cafenelei !!
O , Giordano Bruno... ahmm... !!

Am pierdut o batalie...
Aaaa! Tu vroiai sa te bati?? Si eu care ma concentram pe cautarea poetului...

, dar nu razboiul .Vezi , fair-play la mine
Daca cineva m-ar fi intrebat, n-as fi putut descrie mai bine fair-play-ul la tine...

In rest, iti multumesc pentru straduintza de a raspunde, cu atat mai mult cu cat oricine vede ca nu-i domeniul tau...

Da. Uitasem ca exista si un punct de vedere pragmatic.
si eu uitasem pana a scrie tu "se merita" :)
pe mine ma preocupa cantarele cam cat ceasurile. Iar ceasurile nu ma preocupa

Decizia e de fapt finalul balansului “vreau”-“nu vreau”
"Ce simplu suna... Si in varianta asta idealista, de fapt si e."
Ce vroiam sa spun e ca depinde cat de mult ti-ai dorit ceva. Sunt unele pentru care ai da oricat, altele care si gratis sunt prea scumpe. Fiindca ocupa locul si strang praf pe ele. In alta ordine de idei, trecutul nu se intoarce iar raspunsul la "ce-ar fi fost daca...?" e doar literatura.

Ce intelegi prin firesc? Natural?
Tentatia e naturala, a-i ceda e partea aceea cu vanitatea. Desigur, tu nu i-ai cedat niciodata...:)

...pestii de sticla pe mileu macramé sunt arta pura.
"In ochii celui care-i face, nu sunt altceva..."
In ochii celui care-i face sunt un mod de existenta. Daca nu i-ar cumpara nimeni, el si-ar gasi alt job.

Cat timp ne invartim in lumea cuvintelor, ar fi o arogantza sa incerc un raspuns.
"Sfanta vanitate?:-))"
Teama de inexactitati flagrante :)