Ajunsei in varful muntelui si deodata aruncandu-mi ochii roata, imi disparu brusc oboseala.
Tare frumos era in jurul meu. Probabil dezideratul oricui de a cuprinde cu privirea atat de mult. Aerul racoros de munte imi scutura narile afumate. Priveam cum parca la juma de metru deasupra mea erau norii iar la picioarele mele erau acele creste spre care imi indreptam privirea. Eram la peste 2000 de metri de nivelul marii. Eram mai aproape de Al de Sus. Poate ca El a fost aproape de mine mai tot timpul dar poate ca nu am crezut eu indeajuns. Nu am crezut prea mult in mine. Am descoperit palcuri de zapada si mi-am ingropat un pic sandalele in zapada de un alb murdar .
Cu ceva vreme in urma ma simteam ceva mai jos decat nivelul marii, intr-o canalizare cu miasme infecte, cu dureri de cap si greata.
Peste noapte sau schimbat multe. Mi-am recapatat aripile si am reusit sa zbor acolo sus unde aerul e tare unde muntii sunt plesuvi unde tot timpul e zapada si unde visele mele renasc si ideile se scutura de praful infect de oras.
L-am cunoscut pe Boris , un catel flocos care se intorcea de pe malul lacului cu o sticla de plastic in gura. Poate era jucaria lui poate era doar un gest de a curata zona napadita de gunoaie . uneori suntem ,noi oamenii ,la rang de prime gunoaie pe lista de gen.
Cred acum, pot spune cu tarie ca mi-a crescut increderea in fortele mele.
In excursia asta care mi-am facut-o cadou la implinirea celor 27 de primaveri am batut multi kilometri cu noua Suzuca . E de treaba machineta si nu e gurmanda. Sunt aripile mele si cu ea sper sa continui sa vad tot din tara asta si sa imi aerisesc si inima si gandurile si sa ma zbat tot timpul sa nu renunt la vise si la povesti.
Acum imi spun foarte multe povesti in momentele in care nu-s inginer. Poate e greu de inteles da poate ca astea sunt si ele in meniul pentru suflet.
Intr-una din zile m-am hotarat cu vechiul meu amic Harpalete sa facem o ascensiune pe un pisc . Parrr Suzuca.. Am coborat. Am traversat rauletul de munte pe un podet subred. Am ales in fuga traseul si dai gafaiala. Eram in sandale, conditie fizica mai slabuta da nu m-am lasat. Am urcat greu si uitandu-ne in urma nu mai aveam curaj sa coboram tot prin locurile alea. Am alunecat la un moment dat si a lipsit putin sa ma pravalesc la vale pe bolovanis dar instinctul de conservare ma salvat .m-am julit nitel da eram viu. Am vrut sa renunt la un moment dat intr-o situatie dificila in care ar fi trebuit sa excaladam un perete de stanca vertical. Harpalete a spus nu si am continuat ocolind. A vrut el sa renunte dar am spus eu, nu si am excaladat in continuare. Si in final am ajuns in varf si ne-am gratulat cu privelistea inaltimii. Tot timpul mi-a fost frica ca am sa cad, dar ceva din mine a zis sa urc sa continui si astfel am trecut peste lipsa de antrenament. Inca functioneaza bine inima. Drumul asta banuiesc ca seamana cu zbuciumul vietii. Singura mare diferenta e ca atunci cand esti cu ea te prinzi de mana . In cazul nostru (eu si Harpalete) am cautat sa fim cat mai independenti in a alege pietrele de care sa ne agatam unde sa sprijinim piciorul (orgolii). In varf ne-am fotografiat . Nu e poza vesnica. Vesnice sunt amintirile.
Revenind la inima cineva drag mi-a spus sa am grija de inima mea. Din pacate acea persoana nu a crezut in mine. Poate ca si eu eram atunci fara credinta. Acum mi-am intarit banuiala ca El nu e in icoane biserici manastiri, El e in noi in inimile noastre.
O perioada trista a vietii mele am vrut sa renunt la visele care mi-au adus durere si disperare dar acum am descoperit ca tocmai pe alea nu trebuie sa le pierd si sa am curaj sa sper si sa cred in mine sa cred ca sunt si oameni, oameni.
Acolo in varf am fost acel fluturas care deschizandu-si aripile a zburdat peste creste si s-a dat peste cap si a tipat si a ascultat ecoul si a ras si poate a scapat si o lacrima
Plangeti ,credeti, radeti, munciti, intr-o zi poate pe nepusa masa ve-ti obtine un rezultat fantastic. Norocul e un boumerang. Ma lovit de multe ori si poate ca si de asta is inca viu, dar niciodata banii si carnita de purcel nu imi va aduce mai multa bucurie decat zborul liber al fluturelui albastrui.
Curaj!!!
Succese!