Ciocofleandure

Nimeni nu-si poate pastra suveranitatea, dupa ce s-a lasat provocat. E o invatatura pe care mi-am insushit-o dupa mai multe experientze.

M-a impresionat numarul de cuvinte alese si am ramas deceptionat de caracterul lor cameleonic iesit la iveala in contextul in care le-ai tarat. Crezusem in stralucirea cuvantului la fel cum cred in frumusetea trandafirului.

In ansamblul ei, lucrarea ta seamana cu o iesire din scena. O pregatesti? Ai dus-o la indeplinire? (Asta ar fi pacat, ca nu ti-ai dat nici o shansa).

Si nu incerca din nou sa-mi inchizi gura cu argumentul apartenentzei: Acela m-a dezamagit de fiecare data cand l-ai folosit, dandu-mi odata de inteles ca asa bine tot nu pari a ma cunoaste si pe de alta parte, ca termenul de comuniune spirituala nu pare a fi un argument in ochii tai.
Nu te-am contrazis, pentru ca nu m-a deranjat punctul de vedere in sine, avand in vedere ca in esenta ajungea la aceeasi concluzie (ne-voita cum ai repetat), desi pe drumuri total diferite si de pe un alt tzarm.
Indrept eroarea acum, pentru cazul in care intr-adevar te-ai pregatit sa pleci, in semn de "multumesc" pentru ceea ce am intuit dincolo de nick-ul invershunat sa plateasca. Regret ca acele strafulgerari la care ma refer, nu s-au putut materializa, dar asta se datoreaza dupa cum cred eu unei incompatibilitati bazate - nu pe ura, cum tentatia e mare de a crede - ci pe teoria destructiva conform careia "lumea asta nu-i destul de mare pentru amandoi", o baza cat se poate de daunatoare principiului de convietzuire. Ca, atat asta cat si "Cine nu-i cu mine e cu celalalt" sunt in fapt butoaie de pulbere sub dushumeaua oricarei existente intr-o comunitate, nu trebuie probabil sa-ti spun eu.

Concurentza e mai productiva decat antagonismul. Nu-mi permit sa-ti dau sfaturi, dar daca mai vii, poate pe aceasta baza ai avea succes mai mult decat ai avut cu metoda de acum.

Am vorbit de plecare, iesire din scena, etc...
Nu ma intelege gresit, nu ti-o - si nu mi-o - doresc. Dar am senzatia ca te-ai irosi ramanand. Si-ar fi pacat, daca nu m-au inselat simtzurile prea tare de data asta.

Nimeni nu-si poate pastra suveranitatea, dupa ce s-a lasat provocat. E o invatatura pe care mi-am insushit-o dupa mai multe experientze.
M-a impresionat numarul de cuvinte alese si am ramas deceptionat de caracterul lor cameleonic iesit la iveala in contextul in care le-ai tarat. Crezusem in stralucirea cuvantului la fel cum cred in frumusetea trandafirului.
Am sa incerc sa-ti raspund neutru ca unui neutru cu toate ca imi e greu stiind ca vrand-nevrand faci partizanat.
Spui de caracterul cameleonic al cuvintelor mele, dar poezia nu in asta consta, in caracterul cameleonic al cuvintelor?
Ce sunt metaforele daca nu imbracarea unor banalitati in haine de sarbatoare? Vei spune ca nu sunt tocmai de sarbatoare hainele mele. Si?
Contextul si talcul o cer.
In ansamblul ei, lucrarea ta seamana cu o iesire din scena. O pregatesti? Ai dus-o la indeplinire?
(Asta ar fi pacat, ca nu ti-ai dat nici o shansa).
Hai sa zicem ca partial ai dreptate dar numai partial. Ies din scena imputaciunii fara de oprelisti
si rezultate si ma exprim pe o alta scena a aceluiasi teatru.
Sansele nu sunt egale si nici ofertele generoase. De alminteri nici nu voiam sanse pentru mine ca eu sunt doar un figurant neimplicat emotional in asta ci pentru cei ce pun suflet in ce scriu.
Si nu incerca din nou sa-mi inchizi gura cu argumentul apartenentzei: Acela m-a dezamagit de fiecare data cand l-ai folosit, dandu-mi odata de inteles ca asa bine tot nu pari a ma cunoaste si pe de alta parte, ca termenul de comuniune spirituala nu pare a fi un argument in ochii tai.
Deja am facut-o. Mi-ai anticipat replica si imi pare rau sa te dezamagesc iarasi:)
Comuniunea spirituala poate fi un argument in ochii mei daca se produce in lumea reala si nu in cea virtuala unde spiritul poate fi contrafacut.
Cand comuniunea ce se vrea spitrituala se transforma in alianta impotriva tuturor micilor, railor, prostilor, slabilor, nu-mi pare chiar spirituala ci conjuncturala si emfatica.
Nu te-am contrazis, pentru ca nu m-a deranjat punctul de vedere in sine, avand in vedere ca in esenta ajungea la aceeasi concluzie (ne-voita cum ai repetat), desi pe drumuri total
diferite si de pe un alt tzarm.
Indrept eroarea acum, pentru cazul in care intr-adevar te-ai pregatit sa pleci, intelegand sa-ti multumesc pentru ceea ce am intuit dincolo de nick-ul invershunat sa plateasca.
Regret ca acele strafulgerari nu s-au putut materializa, dar asta se datoreaza dupa cum cred eu unei incompatibilitati bazate - nu pe ura, cum tentatia e mare de a crede - ci
pe teoria destructiva conform careia "lumea asta nu-i destul de mare pentru amandoi", o baza cat se poate de daunatoare principiului de convietzuire. Ca, atat asta cat si
"Cine nu-i cu mine e cu celalalt" sunt in fapt butoaie de pulbere sub dushumeaua oricarei existente intr-o comunitate, nu trebuie probabil sa-ti spun eu.
Aici sar peste raspunsul ce se cerea daca era vorba de o plecare insa iti contrazic teoriile destructive.
Eu am zis mereu ca sunt unii ce nu "e cu noi" si nici impotriva, dar sunt altii care cred asta cu inversunara si care axact acolo claseaza tot ce le e opozabil.
Strafulgerarile (subtil iarasi:)) nu inteleg daca sunt de bunatate de inteligenta sau de ura.
Chiar crezi ca vreau sa platesc ceva cuiva?
E loc sub soare pentru toata lumea iar extrapoland si pe cafenea.
Concurentza e mai productiva decat antagonismul. Nu-mi permit sa-ti dau sfaturi, dar daca mai vii, poate pe aceasta baza ai avea succes mai mult decat ai avut cu metoda de acum.
Concurenta e antagonism camuflat.
Domnule Latu(nu e peiorativ ci respectuos crede-ma) chiar crezi ca-mi doresc un succes, o integrare armonioasa si nevalurata aici?
Detin macar atata diplomatie incat sa o fac in orice mediu virtual sau real daca imi doresc compromisul.
Eu vad destui ce se cred integrati sau asimilati(doar se cred) pentru ca au aplicat principiul "te faci frate cu dracu'..."
Am vorbit de plecare, iesire din scena, etc...
Nu ma intelege gresit, nu ti-o si nu mi-o doresc. Dar am senzatia ca te-ai irosi ramanand. Si-ar fi pacat, daca nu m-au inselat simtzurile prea tare de data asta.
Esti spiritual si subtil :) Ironia ta mi-a placut intotdeauna pentru ca ascunde sensuri alese si nu murdare.
Am sa vad daca ma irosesc ramanand. Mai stii cazuri?

Mi-ar fi placut sa analizezi poezia si nu autorul.
Se face greseala, semnalata de multi, de a asocia o scriere cu un fenomen din viata celui ce scrie.
Poate e doar un fel de "ceata lui pitigoi" si atat.
Cred ca daca limpede scrie "buna ziua" imediat se va analiza profund scopul, sensul si accentele puse pe fiecare cuvant.
Parca la tine pe un text era un comentariu cu "multi vad putini cunosc".
Mai bine sa inteleaga fiecare ce vrea ca doar e poezie si nu toti vedem la fel o poezie:)

poezia.
nu-nteleg rostul parantezelor.

Cred ca daca limpede scrie "buna ziua" imediat se va analiza profund scopul, sensul si accentele puse pe fiecare cuvant.
wishful thinkin'.

wishful thinkin'.
Rastalmacesti :(
Nu-mi doresc asta dar e o constatare, e rezultatul suspiciunii celor ce nu vad in mine decat un alter-ego al cuiva ce a venit sa se razbune pe nu stiu cine si care cred ca orice vorba e otravita. Rar sunt subtil. Daca am ceva de spus multimii spun, daca vreau sa spun doar unora spun doar pe intelesul lor chiar daca strig in gura mare.

E un exercitiu gnoseologic...kiplingian, de buna seama, cu nici o asemanare....fireste...cu personaje ori intamplari din lumea real-virtuala. Totusi, tare adanc o sapat macinarea aia initiala in tine, de se imbuiba din cuvintele tale de-atata vreme si cu nori grasi si grosi de furtuna. Dai cu imaginile de pamant ca la o petrecere cu farfurii sparte ori de-a stanga si-a dreapta precum o fereastra neprinsa in carlig pe timpuri de vijelie. Metaforele...oricum...nu sunt chiar...doar...cuvinte comune puse in haine de sarbatoare, sunt copilul din tine, pus intre buze sau pe tasta pe care-l nasti dintr-o dragoste tot mai mare. Cu cat aventura ta cu lumea si cu tine insuti e mai intensa, mai faptuitoare launtric, cu atat copilul are harul mai mare...de a-i face si pe altii sa simta de ce s-a si s-au nascut. Apoi, si un cuvant e facut dintr-o biata si comuna litera..dar ce forte se ascund si se reped la lumina din alaturarea lor! Cu haine de sarbatoare sau nu. Recita-ti Oda in metru antic de fo 20 de ori ...in oglinda...privindu-te...dar nu dupa ce ai facut dush...si vei simti, sa zicem, o parte din nasterea copilului altuia. Care va fi fost si gandul copilului ce ti-l doresti a-l zamisli. Poate actul nu s-a consumat...initial...cu ingaduinta prea mare in seva-ti, de iesi prea amar si razboinic adesea. Atat...

ce-mi place cel mai mult e ca e zisa din adancul sufletului, sentimentul e real, permanent si atotcuprinzator. si suferinta asemenea.

zaraza

E un exercitiu gnoseologic...kiplingian, de buna seama, cu nici o asemanare.... fireste...cu personaje ori intamplari din lumea real-virtuala. Totusi, tare adanc o sapat macinarea aia initiala
in tine, de se imbuiba din cuvintele tale de-atata vreme si cu nori grasi si grosi de furtuna. Dai cu imaginile de pamant ca la o petrecere cu farfurii sparte ori de-a stanga si-a dreapta
precum o fereastra neprinsa in carlig pe timpuri de vijelie.
Punctele tale de suspensie spun mai mult decat cuvintele dintre ele:)
Ce sa facem, fiecare rabufneste cum poate. Unii fac infarct acumuland altii scriu versuri.
Exercitiul e mai degraba ontologic decat gnoseologic dar nu e cazul sa intram in filozofie.
Metaforele...oricum...nu sunt chiar...doar...cuvinte comune
puse in haine de sarbatoare, sunt copilul din tine, pus intre buze sau pe tasta pe care-l nasti dintr-o dragoste tot mai mare.
Cu cat aventura ta cu lumea si cu tine insuti e mai intensa, mai faptuitoare launtric, cu atat copilul are harul mai mare...de a-i face si pe altii sa simta de ce s-a si s-au nascut. Apoi, si un cuvant e facut dintr-o biata si comuna litera..dar ce forte se ascund si se reped la lumina din alaturarea lor! Cu haine de sarbatoare sau nu.
Am dat o definitie extrem de simpla a metaforei.
Vroiam sa justific caracterul cameleonic al cuvintelor simple puse in metafore.
Recita-ti Oda in metru antic de fo 20 de ori ...in oglinda...privindu-te...dar nu dupa ce ai facut dush...si
vei simti, sa zicem, o parte din nasterea copilului altuia. Care
va fi fost si gandul copilului ce ti-l doresti a-l zamisli.
Poate actul nu s-a consumat...initial...cu ingaduinta prea mare in seva-ti, de iesi prea amar si razboinic adesea. Atat...
Imi recit oda de patruzeci de ori si faptul ca simt nasterea copilului
eminescian nu ajuta iar dorinta de a avea un asemenea copil nu e indeajuns
pentru a se si intampla.
Cpilul meu nu e nascut din mine, ci e adoptat.
Are caracteristicele parintilor sai iar de la mine doar imbracamintea.
Cand cu adevarat va fi al meu nu va exista echivoc.

Imi place cum iti apreri poeziile mai mult decat cum scrii si asta arata ca-ti rupi din suflet si pui in ele.
La mine nu-i suflet ci naduf in ce scriu si nu m-a deranjeaza sa-mi fie facauta harcea parcea o scriere mai mult decat o ironie adresata unui autor ca tine si multi altii din cafenea.

ce-mi place cel mai mult...
Sper ca nu-i o placere afectata.

"Am sa vad daca ma irosesc ramanand. Mai stii cazuri?"

eu ştiu.

dragă limpede (unii zice c-am fi una şi aceeaşi persoană), părerea mea este că pierzi vremea răspunzând unor useri - ştii tu care.

nu discut despre poezie, ci despre venin - unul amestecat cu "suc" de bună-credinţă, într-o proporţie numa` bună să pui botu`, cum se zice.

în rest - numai de bine şi la mulţi ani, oriunde ai fi.

nu discut despre poezie, ci despre venin - unul amestecat cu "suc" de bună-credinţă, într-o proporţie numa` bună să pui botu`, cum se zice.
Sunt destul de harsit si sucul se separa inconstient aproape, de venin.
în rest - numai de bine şi la mulţi ani, oriunde ai fi.
Multumesc pentru urari. Am sa le pastrez pentru proxima sarbatoare. Sunt acasa:)

Poate ai observat ca e intaia oara cand postez un comentariu la un text de-al tau. Va fi fost un context deosebit...si de aceea. Nu cred sa se mai repete...decat la zile mari. Punctele...tin loc de ..respiratie. Adesea.

Am sa incerc sa-ti raspund neutru ca unui neutru cu toate ca imi e greu stiind ca vrand-nevrand faci partizanat.
Asa cum zici tu partizanat, pare ceva rau, implicand o clasificare. Imi expun o parere. Nici chiar daca ea se suprapune cu o alta nu inseamna automat ca fac partizanat cu un scop negativ, ci ca nu sunt singurul care vede ceva intr-un anume mod.
De altfel, insasi discutia de fata dezminte ideea partizanatului asa cum ai formulat-o tu.

Ce sunt metaforele daca nu imbracarea unor banalitati in haine de sarbatoare?
Ai dreptate. Asta nici n-am contestat, relevasem doar - indirect sugeram ca ti-a reusit - tentativa de a colora cu culorile contextului. Remarcam ca ti-a reusit inversul imbracarii "...unor banalitati in haine de sarbatoare": Dezbracarea lor de straie si introducerea intr-un sicriu plumburiu.

Comuniunea spirituala poate fi un argument in ochii mei daca se produce in lumea reala si nu in cea virtuala unde spiritul poate fi contrafacut.
Nu stiu daca asta e cheia - dar cred ca e o componenta importanta - in deosebirea de vederi dintre noi: Eu stiu sigur - si cafeneaua nu-i o exceptie - ca nici spiritul si in nici un caz sufletul nu pot fi contrafacute mai mult decat in lumea reala. Si acolo ca si in virtual, urciorul merge doar de-atatea ori la apa, cat partenerul de discutii nu vede sau inchide ochii la micile crapaturi care apar mai devreme sau mai tarziu in luciul impecabil dintru inceput.
Iar crapaturile apar - ca si in real - imediat sau cu timpul, dupa cum si reciproca e valabila, atunci cand crapaturi vazute de altii se dovedesc in ochii mei, a fi doar umbrele subiectivismului.
Si iar sunt tentat sa dau discutia asta ca exemplu, dar cred ca nu-i nevoie.

Cand comuniunea ce se vrea spitrituala se transforma in alianta ... conjuncturala si emfatica.
Emfatica? Poate. Conjunctural.
Dar conjuncturala ar fi doar, daca "azi asa si maine asa", ceea ce trebuie sa recunosti ca nu corespunde decat in masura in care obiectul (poezia, proza) se schimba calitativ.
In ce priveste alianta - tot din categoria partizanatului - ea e conjuncturala, depinzand de directia reactiilor. Ca aceste directii se aseamana de foarte multe ori, este dat de ceea ce numisem comuniune spirituala.

Strafulgerarile (subtil iarasi:)) nu inteleg daca sunt de bunatate de inteligenta sau de ura
Sunt de genul celor care imi atzatza curiozitatea de a cunoaste nick-ul. Cat priveste ura, o exclusesem.
Si-acum te las sa-ti raspunzi singur, convins fiind ca asta nu e totuna cu a te lasa in ceatza.

Chiar crezi ca vreau sa platesc ceva cuiva?
Si asta am exclus ("bazate - nu pe ura, cum tentatia e mare de a crede - ").

E loc sub soare pentru toata lumea iar extrapoland si pe cafenea.
Da, asta vroiam sa spun.

Concurenta e antagonism camuflat.
Daca putem zice "poate fi" in loc de "e", sunt de acord.

chiar crezi ca-mi doresc un succes, o integrare armonioasa si nevalurata aici?
"Aici sar peste raspunsul ce se cerea daca era vorba de o plecare ..." invocand ca motiv aspectul, ca nu stiu care e definitia ta despre integrare. Intuiesc doar, ca nu e ceea ce se vede.

Detin macar atata diplomatie incat sa o fac in orice mediu virtual sau real daca imi doresc compromisul.
Te cred. Rezerve as avea azi si aici in ce priveste durata, dar tin sa subliniez ca tind sa fiu convins, ca reservele mi s-ar imputina cu timpul.

Am sa vad daca ma irosesc ramanand. Mai stii cazuri?
Cazuri de nick-uri care s-au irosit ramanand, sau cazuri de nick-uri care au ramas cu impresia ca se irosesc?
As putea sa-ti dau exemple de nick-uri care au dat foc mirishtei pentru a-si usura plecarea si a-si ingreuna intoarcerea. Si la antipod exista exemple de nick-uri care au cazut prada iluziei ca se irosesc.

Mi-ar fi placut sa analizezi poezia si nu autorul.
Nu le-am amestecat. Poate era politicos, sa scriu mai mult de doua fraze la inceput, adaugand ceva despre ritm, rima si ortografie. Era ceva ce ti-ar folosit, considerand ca n-as fi avut prea mult de criticat?
Daca da, imi cer scuze:-)

Se face greseala, semnalata de multi ...
Invers se mai face si greseala de a trece cu vederea posibilitatea, ca prioritatile sa nu fie identice, ceea ce nu e bine sau rau, ci altfel. Uneori si inlocuirea lui altfel cu bine sau rau, e o greseala...

Poate e doar un fel de "ceata lui pitigoi" si atat.
Poate. Dar daca nu?

Cred ca daca limpede scrie "buna ziua"
Asta nu m-as intreba. Mult mai important mi-ar fi raspunsul la intrebarea: "Oare limpede acuma ce face?".

Asa cum zici tu partizanat, pare ceva rau, implicand o clasificare. Imi expun o parere. Nici chiar daca ea se suprapune cu o alta nu inseamna automat ca fac partizanat cu un scop negativ, ci ca nu sunt singurul care vede ceva intr-un anume mod.
De altfel, insasi discutia de fata dezminte ideea partizanatului asa cum ai formulat-o tu.
Asa e, discutia asta dezminte ideea partizanatului negativ dar eu am spus "vrand-nevrand" cu sensul nu de fortat ci de atras, de alunecat in timp, pe negandite.
Oricand putem fi atrasi inconstient si progresiv intr-un partizanat ce ratiunea noastra l-ar respinge daca ar aparea brutal si dezbracat de camuflajul bunelor intentii..
Ai dreptate. Asta nici n-am contestat, relevasem doar - indirect sugeram ca ti-a reusit - tentativa de a colora cu culorile contextului. Remarcam ca ti-a reusit inversul imbracarii "...unor banalitati in haine de sarbatoare": Dezbracarea lor de straie si introducerea intr-un sicriu plumburiu.
Parca si spuneam ca hainele puse de mine nu sunt tocmai de sarbatoare. Ca o fi plumb ca or fi zdrente daca erau lasate goale puteau trece neobservate si neinteresante precum femeia complet si brusc dezbracata ce-si pierd orice mmister odata cu ultimul vesmant.
Nu stiu daca asta e cheia - dar cred ca e o componenta importanta - in deosebirea de vederi dintre noi: Eu stiu sigur - si cafeneaua nu-i
o exceptie - ca nici spiritul si in nici un caz sufletul nu pot fi contrafacute mai mult decat in lumea reala. Si acolo ca si in virtual,
urciorul merge doar de-atatea ori la apa, cat partenerul de discutii nu vede sau inchide ochii la micile crapaturi care apar mai devreme sau mai tarziu in luciul impecabil dintru inceput.
Iar crapaturile apar - ca si in real - imediat sau cu timpul, dupa cum si reciproca e valabila, atunci cand crapaturi vazute de altii se dovedesc in ochii mei, a fi doar umbrele subiectivismului.
Sa admitem ca e o tara indusa mie de compararea experientelor virtuale cu cele reale.
Empatia pentru mine e mai pregnanta in realitate. Virtualul imi distorsioneaza aptitudini pe care ma pot bizui in real
iar esecul imi creaza imaginea de "spirit contrafacut". De-alminteri sintagma "spirit contrafacut" (nefericit aleasa de mine) e un nonsens pentru ca spiritul nu poate fi contrafacut ci poate doar anemic si vremelnic mimat. Exact exemplul tau cu urciorul.
Cazuri de nick-uri care s-au irosit ramanand, sau cazuri de nick-uri care au ramas cu impresia ca se irosesc?
La cele irosite ramanand ma gandeam.
As putea sa-ti dau exemple de nick-uri care au dat foc mirishtei pentru a-si usura plecarea si a-si ingreuna
intoarcerea. Si la antipod exista exemple de nick-uri care au cazut prada iluziei ca se irosesc.
Posibil, nu contest.
Poate era politicos, sa scriu mai mult de doua fraze la inceput, adaugand ceva despre ritm, rima si ortografie. Era ceva ce ti-ar folosit, considerand ca n-as fi avut prea mult de criticat?
Daca da, imi cer scuze:-)
Nu e cazul si nici locul pt scuze :)
Invers se mai face si greseala de a trece cu vederea posibilitatea, ca prioritatile sa nu fie identice,
ceea ce nu e bine sau rau, ci altfel. Uneori si inlocuirea lui altfel cu bine sau rau, e o greseala...
Dar eu nu exclud nuantele de gri.
Poate e doar un fel de "ceata lui pitigoi" si atat.
Poate. Dar daca nu?
Un autor poate da un sens ascuns sau doua compozitiei sale dar o suta de cititori pot gasi o suta de sensuri prittre care sa nici nu se afle ale autorului.
Asta nu m-as intreba. Mult mai important mi-ar fi raspunsul la intrebarea: "Oare limpede acuma ce face?".
Tu da... dar altii?