Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Cheia iubirii


de LoveKey la: 08/07/2007 15:18:52
rezumat: „Nu ţine ascunsă dragostea în inimă şi nu-ţi fie frică să o mărturiseşti, căci de cele mai multe ori cel pe care îl iubeşti te iubeşte şi el şi suferă în taină”
voteaza:
O povestire scrisa acum vreo trei ani.....patetica nu? :D

„Nu ţine ascunsă dragostea în inimă şi nu-ţi fie frică să o mărturiseşti, căci de cele mai multe ori cel pe care îl iubeşti te iubeşte şi el şi suferă în taină”

Era primăvara. Un vânticel ca un susur dulce se împletea cu frunzele copacilor, într-un dans exotic. În apropierea unui sat, pe o vale, lângă un izvor argintiu era o casă care părea părăsită de mai multă vreme. Bătrânii satului povesteau seara la lumina focului că în acea casă fusese ucis de către iubita sa contele Morton. Nimeni nu avea curajul de a intra acolo deoarece se zicea că înainte de a muri contele blestemase casa aceea ca oricine va mai intra sub acoperământul ei să moară ucis ca şi el: de mâna iubirii lui. Puţin mai departe de vechea casă stăteau doi tineri. În sat erau strigaţi ca Ovidiu şi Valeria. Ei erau doar nişte amici, dar de doi ani de când se cunoşteau, fiecare îl îndrăgise pe celălalt foarte mult. Dar fiecăruia îi era teamă să-şi mărturisească dragostea. Îi era frică să nu fie refuzat. Cei doi priveau cu interes la aşa zisa “Casa blestemului”.
- Ce crezi Valeria sunt adevărate poveştile despre uciderea contelui Morton de către iubita lui şi despre blestem? Adică, cum ar putea şti cineva că a fost ucis de iubita lui sau că a fost ucis dacă nimeni nu are curajul de a intra acolo aşa cum spun bătrânii? Şi mai ales cum ar putea să ştie despre blestem? A fost cineva acolo să-l audă? Adică dacă au dispărut şi contele şi iubita lui înseamnă neapărat că el e mort şi ea a fugit?
- Nu ştiu Ovidiu, dar nici eu nu prea le cred. Cum ai putea să-ţi omori iubitul. Eu dacă aş avea un prieten aş face totul pentru el mi-aş da chiar şi viaţa.
Ovidiu se înroşi şi se gândi: Dacă ar şti!
- Ce zici Valeria, mergem să vedem ce este în casa aceea?
- Ovidiu nu ştiu dacă ar fi bine, dar sunt şi eu curioasă. Hai să mergem.
Ovidiu se ridică repede şi îi întinse mâna pentru a o ajuta.
- Mulţumesc, Ovi!
În timp ce se îndreptau spre casă, Ovidiu se gândi la
senzaţiile pe care le simţise atunci când atinsese mâna fetei: Ce fină este! Parcă ar fi o petală de trandafir. Aş da orice pentru ca să-i mai ţin odată mâna într-a mea...şi...pentru ceva mai mult timp.
Valeria îl trezi din visare:
- Priveşte Ovidiu! Străluceşte ceva în casă.
- Ce crezi că poate fi? întrebă Ovidiu în care se trezise din nou simţul aventurii pe care îl moştenea de la tatăl său.
- Nu ştiu, să mergem să vedem.
Acum erau foarte aproape de uşa casei. Ovidiu grăbi paşii. Ajunse şi apăsă mânerul de la uşă. Uşa scârţâi puternic, dar nu se clinti din loc.
- Grozav, e încuiată! zise Ovidiu dezamăgit.
- Ovidiu, aici jos, este o cheie!
Ovidiu privi locul arătat de Valeria. Întradevăr, soarele se oglindea într-o cheie din praful de lângă uşă. O ridică şi observă pe ea o inscripţie.
- Valeria, ce crezi că înseamnă această inscripţie!
- Un R la dreapta, un S la stânga, sus un E şi jos un O! Nu am nici o idee!
- Dar poate că nu înseamnă nimic, spuse Ovidiu, dar deodată cuprins de o revelaţie privi cheia mai atent!
- Valeria, cele patru litere puse într-o anumită ordine formează cuvântul ROSE.
- Trandafir?
- Da!
- Dar, nu ar putea forma şi cuvântul EROS?
- Zeul iubirii? întrebă el înroşinduse puternic.
- Da, zeul iubirii spuse ea zâmbitoare şi pe Ovidiu îl trecură mii de fiori.
O linişte adâncă, se lăsă între ei. Ovidiu se gândi că niciodată nu se mai simţise atât de emoţionat, dar alungă repede acest gând de teamă să nu îşi dea seama Valeria. Mai privi odată fascinat cheia şi o introduse în broască. Învârti de două ori şi... Uşa se deschise singură. Din casă venea un parfum îmbietor de trandafiri.
Intrară amândoi cu sentimentul că li se va întâmpla ceva...ceva minunat...ceva ce nu li se mai întâmplase niciodată. Priviră miraţi tablourile minunate împrăştiate
pe pereţi. Fiecare înfăţişa un cuplu care părea pictat după modele de zei căci parcă împrăştiau numai dragoste şi frumuseţe. Totul în ele era idilic, aşa cum ţi-ai dori. Nimic nu era trist.
Un tablou mai mare decât toate trona în mijlocul lor. Acolo erau pictaţi contele şi iubita lui. Valeria îi văzuse ultima dată la vârsta de şase ani când veniseră la o petrecere în sat. Păreau fericiţi... Şi tabloul îi arăta exact cum şi-i amintea ea.
- Uite, Ovidiu, acela este contele cu iubita lui, spuse ea.
Ovidiu îşi îndreptă privirea spre tablou. Un cuplu plin de dragoste. El nu îi văzuse niciodată căci venise în sat în urmă cu doar doi ani, dar îşi dădu seama. Femeia aceea din tablou nu l-ar fi putut ucide pe conte. Se vedea chiar şi în imagine, în strălucirea din ochii ei. Îl iubea prea mult. Şi Ovidiu se gândi că el o iubise deasemenea.

„Iar eu o iubesc pe Valeria. Ce minunată ar fi viaţa dacă m-ar iubi şi ea”

- Haide, Valeria să urcăm să vedem şi ce e sus, spuse întristat de acest gând.

„Nu voi avea curajul să îi spun niciodată”

- Bine, Ovi, să mergem, dar ce ai? Pari trist, spuse ea atingându-i obrazul cu mâna într-o mângăiere fină.
Înfrigurat Ovidiu îşi puse mâna pe a ei şi o apăsă pe obrazul său. Dar nu avu puterea să îi zică ce îl frământa.
- Nimic, Valeria. Nu am nimic.
Ea îşi retrase mâna gânditoare.

„Oare mă iubeşte Ovidiu? Oare mă place?”
„Oh, cât aş fi de fericită! Din prima clipă când l-am văzut mi-a plăcut”

Pentru o clipă îşi puse capul în mâini. Ar fi prea frumos să fie adevărat, gândi ea şi îl urmă pe Ovidiu care deja începuse să urce.
Lumina soarelui intra în casă prin mici ferestre ca nişte diamante întruchipând un curcubeu feeric.
În curând ajunseră în faţa uşii unei odăi care era şi ea închisă. Ovidiu încercă din nou cheia. Şi uşa se deschise. Era o cameră frumos aranjată cu ferestrele deschise. Mirosul de trandafiri venea dinspre masa din
lemn de brad. Se îndreptară spre ea şi văzură acolo o scrisoare prinsă cu un cuişor. Ovidiu o desprinse şi o mirosi. Era înmuiată într-o esenţă puternică de trandafiri.
- Hai, să o citim! propuse el.
- Bine.Vrei să o citeşti tu sau mă laşi să o citesc eu?
Ovidiu îi întinse scrisoarea.
- Îmi place glasul tău, spuse el cu căldură.
Valeria îl privi surprinsă şi fericită totodată.
- Mulţumesc, Ovi!

„ Scriu această scrisoare pentru cel ce o va citi primul.
Împrăştie cuvintele acestea ca toţi să le ştie şi dragostea să domnească în lume şi astfel oamenii să trăiască mereu în grădinile raiului.
- Nu ţine ascunsă dragostea în inimă şi nu-ţi fie frică să o mărturiseşti, căci de cele mai multe ori cel pe care îl iubeşti te iubeşte şi el şi suferă în taină.
- Iartă, căci dragostea nu ţine cont de greşeli, ea e mai presus de toate şi nu se va sfârşi niciodată.
- Nu rupe firul dragostei căci chiar dacă îl vei lega înapoi nodul va rămâne mereu ca o umbră ucigătoare de iubire.
Nu uita să spui aceste lucruri şi dragostea o să fie mereu cu tine şi cu cei pe care-i iubeşti căci aceasta este cheia iubirii care deschide orice uşă.
Cât despre mine am împlinit aceste lucruri şi sunt fericit. Am plecat în tărâmul care mi-a dăruit şi mie aceste cuvinte, Veneţia!

Contele Morton ”

Cei doi se priviră în tăcere. Prima lege a iubirii era valabilă pentru amândoi.
- Ovidiu...
- Valeria...
Se opriră amândoi.
- Da, Ovidiu...
- Da, Valeria...
- Te iubesc, Ovidiu. Mi-ai plăcut de prima oară când te-am văzut. Îmi place totul la tine. Nu ştiu cum să-ţi mai spun. Îmi place cum vorbeşti, îmi place cum...
- Valeria...
- Da... ?
- Valeria, şi eu te iubesc. Nici nu ai putea să îţi imaginezi cât îmi placi... spuse el cu inima plină.
Valeria era în culmea fericirii.
- Ovidiu...spuse ea emoţionată şi din ochi i se prelinseră lacrimi de bucurie.
El luă faţa ei în mâini şi o sărută pe frunte. Acum nimic nu va mai sta în faţa dragostei lor. Întradevăr aceasta era cheia iubirii.
- Ovidiu, ţine-mă în braţe te rog, spuse ea timidă.
El o luă în braţe sufocat de fericire şi îşi îngropă faţa în părul ei care mirosea aşa frumos. Apoi cu ea în braţe ieşi afară şi se îndreptă spre izvor. O lăsă jos şi o privi îndelung. Îşi aminti de toate visele lui. Acum nu mai era un vis. Era realitate. O avea lângă el. Ochii i se umeziră.
- Valeria... Doamne câtă fericire poate fi lângă tine.
- Ovidiu, spuse ea, niciodată nu aş fi fost fericită dacă nu aş fi simţit îmbrăţişarea ta.
Apoi doritoare se cuibări din nou în braţele lui şi îşi îndreptă spre el gura micuţă.Doamne, cât aşteptase el clipa aceasta. O strânse fericit în braţe şi sorbiră amândoi cu o bucurie egală extazul primului sărut. Primăvara venise pentru prima dată şi în inima lor şi nu avea să mai plece niciodată. Şi asta numai datorită unei chei. Cheia iubirii.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (5):


Surprinzator! - de gheorghe_cnstntn la: 09/07/2007 06:53:56
O poveste foarte frumoasa de dragoste realizata cu efect erotic de prima clasa.
#213645 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de picky la: 09/07/2007 08:39:48
Din colectia "Traista cu povesti" ?
#213666 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Lovekey - de Giordano Bruno la: 09/07/2007 15:06:47
Nu te supara , da n-am citit decat rezumatu .
#213888 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Cri Cri la: 09/07/2007 18:11:08
frumoasa si delicata. Mie mi-a placut :)
#213973 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
felicitari - de Lady M la: 09/07/2007 20:08:19
Superba. Chiar aveam nevoie de asa ceva...sper ca si cel care-mi e drag mie sa-mi spuna ca ma iubeste....si asa am asteptat cam mult....ma intreb oare cat o sa-i mai ia? Continua sa scrii...e minunat.
#213986 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...