Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Cucoşul vestise o nouă zi - VI, VII


de BiGei la: 14/07/2007 02:08:47
rezumat: Cont. si sfirsit
taguri:
voteaza:
Scopul meu e de a găti treaba începută. Atît.
----


Pare din cap. V:

Să sculpteze în lemn, acesta îi era dorinţa.
În decursul anului care trecuse de la ultimul lui meci se rugase cu aprindere Maicii Domnului să-l absolve de păcatul lui.
Maica îi apăruse nu odată în vis spunîndu-i că acest păcat al lui ţine mai mult de cei muritori decît de Împărăţia Cerului şi scrisoarea soţei decedatului pugilist făcuse treabă bună.
Ionel hotărî să sculpteze ceva asemănător statuii lui Michelangelo din Basilica Sfîntului Petru din Vatican.
Ionel studiase nu odată acest grup. La început cu pioşenie, tristeţe şi admiraţie, dar mai tîrziu şi cu ochi de artist.
Maica Domnului îl ţine pe Iisus pe genunchiul drept ridicîndu-i puţin capul şi de aceea corpul Ei înclină sub povară în direcţia opusă. Ochii Ei sunt închişi şi durerea Ei este interiorizată.
Ce o fi gîndind Maica?", se întrebase nu odată Ionel.
"Este Ea, oare, supărată pe Domnul Dumnezeu?. Nu, căci ştia bine care e menirea fiului Ei. La mărire fusese destinat şi Ea, o biată muritoare, ce ar fi putut face decît să-l aducă teafăr la ziua proorocită?".
Ionel hotărî că statuia lui va fi făcută dn lemnul unui măslin, acelaşi soi de lemn întrebunţat la construirea crucii pe care fusese răstignit Iisus, dar un astfel de copac nu creştea în pădurea satului.
Ionel plecă în Israel şi întrebă de Valea Măslinului. Pasă-mi-te din acel loc fusese doborît acel măslin. Acolo se află astăzi o Mănăstire ferecată pentru orice vizitator, dar Ionel bătu cu îndîrjire în poarta de stejar pînă ce un călugăr de acolo deschise un geamlîc mic, întrebîndu-l care este motivul marei zarve.

Cucoşul vestise o nouă zi - VI

Ionel i se adresă în italiană, limbă pe care o "prinsese" citindu-l pe Dante în original. Întîmplător sau nu, călugărul înţelese această limbă. Mai tîrziu Ionel văzu că asta era şi unica pe care călugărul o cunoştea.
Pasă-mi-te mănăstirea ferecată era un fel de oază, find legată de lumea exterioară doar prin intermediul Consulatului Italian din Israel.
Ionel îi exlică pe scurt ce şi cum şi poarta se deschise cu un scrîşnet asurzitor.
"Da", spuse stareţul stabilimentului. "De aici a fost luat măslinul pe care a fost răstignit Domnul şi noi mai avem aici o bucată din cruce. Chestia e că deşi lemnul de măslin este foarte rezstent la intemperii, esta greu de sculptat. De ce nu aţi folosi lemnul de brad aflat în pădurile voastre?”.
"Chestiunea e că tocmai folosirea unui astfel de lemn mă poate inspira", spuse Ionel.
"Mai e o problemă", spuse stareţul. "Vedeţi dumneavoastră. Un astfel de copac trăieşte sute de ani şi nu e doborît pentru cherestea căci măslinele unui singur copac pot întreţine o famile relativ mare. Copacul este tăiat numai atunci cind nu mai cresc măsline pe el. Avem aici un astfel de copac care s-a uscat acum vreo zece ani, dar e plin de scorburi si crăpături."
Ionel ieşi cu stareţul în curte şi văzu că spusele de mai sus adevărate erau, dar lemnul era încă verde şi nemîncat de gîngănii sau intemperii."
Sfinţia Ta, l-aş vrea, căci este potrivit pentru statuia plănuită."
"Dacă-i aşa, al tău e fiule. Dar cum îl vei la acasă?"
"Cu bani se poat face aproape orice", răspunse Ionel, "şi bani am, slavă Cerului”.
Zis şi făcut. Doi călugări primiră însărcinarea să doboare copacul şi Ionel li se alătură lucrînd tot timpul, aşa că călugării lucrau cu schimbul.
Deh, era doar meseria lui, a lui Ionel, adică.
Mai spre seară copacul zăcea îmbucăţit pe solul stîncos şi după o masă frugală, Ionel se duse la culcare într-o chilie a Mănăstirii.
A dou zi disdedimineaţa Ionel sortă bucăţile trebuincioase şi prin intemediul Consulului aranjă transportul în satul lui.
Consulul, aflînd de scopul lui Ionel, se oferi ca toată operaţia să se facă pe cheltuiala Consulatului.
Ionel îsi luă rămas bun de la stareţ, lăsind mănăstirii o danie mult mai mare decit costul transportului.
Cam la vreo două săptămîni de la întoarcerea lui, în curtea lor trona întrgul transport şi Ionel se puse pe treabă.

Cucoşul vestise o nouă zi - VII

CONT. ŞI SFÎRŞIT

2007-07-10 | |

Ionel avea pregătite multe schiţe şi după multă gîndire alese subiectul "Coborîrii de pe Cruce".
Iisus din schiţele sale arăta ca un om obişnuit, ca un pămîntean ce trecuse prin chinuri şi umiliri groaznice. Coroana de spini îi mai era pe delicatu-i cap zgăriat pînă la sînge şi rănile piroanelor şi a lăncii romanului dezvăluiau carnea crudă. Era El, acelaşi pămîntean muritor ce ţipase de pe cruce: "Elohai, lama azavtani?", - Domnul Meu, de ce m-ai părăsit?
Munca dură vreo sase luni.
Dina venea mereu şi plîngea la văzul statuii în devenire.
Preotul şi sătenii veneau şi ei să se închine.
Mihai îl ajuta la cîte se pricepea şi el finisînd şi lustruind păţile terminate.
La sfîrşitul celor şase luni Ionel privi statuia şi hotărî că e gata.
Ieşise exact cum desenase el în schiţele sale.
Capul lui Iisus rămase pe jumătate finisat, căci Ionel înţelese că obţinuse deja efectul dorit.

O zi după terminarea muncii, Dina muri...

Se simţise rău de mult timp, dar statuia ce-şi schimba înfăţişarea apropiindu-se de finisare, o ţinuse în viaţă.
Doctorii mulţi veniţi din mai toate capetele lumii pronosticaseră acelaşi lucru. Dina suferea de o malformaţie înăscută la inimă şi nicio operaţie nu ar putea-o ajuta.
Mihai şi Ionel săpară mormîntul în chiar curtea lor şi la căpătăi aşezară statuia.
După două săptămîni Ione spuse tatălui său:
"Tataie, plec. Nu mai pot rămîne aici. Nu acum după moartea Dinei.. Voi tot veni să te văd. Pe tine şi mormîntul, dar acum trebuie să plec".
"Du-te în pace, fiule", spuse Mihai.

Aici se termină povestea mea, nu înainte de a scrie Epilogul:

Epilog:
Ionel se stabili într-un orăşel din Columbia, USA, la poalele munţilor de acolo, îşi dură o izbă şi ciopli multe alte statui din lemnul ce se afla din belşug acolo.
Nu se însură niciodată, dar cu timpul înfiă doi copii.
Prima era o fetiţă născută cu sindromul mongoloid pe care părinţi nu erau în stare s-o crească, al doilea, un băieţel, îşi pierduse toată familia într-un accident de maşină.
Pe Mihai Ionel îl tot vizita odată la două luni, în medie.
Mihai refuzase politicos îndemnul lui Ionel de a veni să stea cu el.
"Dragă fiu al meu", spuse.
"Aici am trăit, aici oi muri. Cu cărţile şi cu amintirile mele....Şi cu Dina. Tu dragule să-mi tot vi".

SFÎRŞIT.




|







comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (4):


uh! - de Sancho Panza la: 14/07/2007 18:31:34
inca un nick?!
#215958 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de clara_amara la: 15/07/2007 22:13:40
imi plac sfarsiturile si lucrurile incheiate, chiar daca sunt facute pe fuga.Multumesc ca nu ai lasat puncte de suspensie;(restul nu are importanta).

#216144 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
BiGei - de Intruder la: 16/07/2007 00:16:19
Ionel i se adresă în italiană, limbă pe care o "prinsese" citindu-l pe Dante în original.

mai sa fie!
cine dracu' s-apuca sa-l citeasca pe Dante si sa "prinda" d-acolo???
ce, s'tem copii?
ia, uite acilea:

Ruppemi l'alto sonno ne la testa
un greve truono, si ch'io mi riscossi
come persona ch'e per forza desta;

e l'occhio riposato intorno mossi,
dritto levato, e fiso riguardai
per conoscer lo loco dov'io fossi.

Vero e che 'n su la proda mi trovai
de la valle d'abisso dolorosa
che 'ntrono accoglie d'infiniti guai.


imi vine sa fug!
stii cate variante sunt traduse in lb. romana?
#216168 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Intruder - de Honey in the Sunshine la: 16/07/2007 14:33:33
da-ti dai seama ca vorbind limba lui Dante nici macaronarii nu te-ar prea intelege ?:)
#216268 (raspuns la: #216185) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...