-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

SELECŢIONATA ( III )


de esteu la: 16/07/2007 15:06:53
modificat la: 16/07/2007 15:44:31 arata originalul
rezumat: mama şi copilul
voteaza:

SELECŢIONATA ( III )

Relu aştepta reacţia maică-sii mustãcind, abţinîndu-se sã izbucneascã în rîs. Pina la urma rise.
- Relu, ţi-am zis cã nu-ţi luãm calculator, ştii bine cã acum stãm prost cu banii ! Pînã cînd ţi-om lua unul citeşte şi tu, oricum îţi va prinde bine, ce naiba, îţi baţi joc de noi mereu cu chestia asta ? Parcã ai fi unul mic, înţelege-ne si tu... te mai duci la Eugen, ştii bine cã n-avem nimic împotrivã.
- Mami, dar eu chiar am probleme cu bãrboşii... Am început sã visez... pe bune ! Chiar e serios.
- Uuuuu-uuuu-uuuu-uuuu ! fãcu maicã-sa ca un indian. Relu, ce naiba, nu fii prostut... Ai doişpe ani. Se auzi ţîrîitul telefonului şi doamna Coravu rãspunse:
- Da... cabinetul... da, chiar eu sunt... da, doamna, da, da, da, doamna psiholog Coravu... eu sunt.... spuneţi.... puteţi.... cînd credeţi cã puteţi veni... aha... aha... buuuun... într-o jumãtate de orã, da?... perfect !... perfect !... da ! Vã aştept. Bunã ziua !
- Iar ai consult ?
- Da, am un consult. E ultimul pe ziua de azi.
- Ai avut şi puţine, spuse Relu cu ironie. Vin numai obsedaţi la tine şi pe domnu’ Coravu îl laşi fără un sfat…
- Domnul Coravu sã termine cartea cu Winnetou şi sã fie mai bãrbat, ca Winnetou. Bãnuiesc cã indianu’ ãsta le-a înfipt cãpãţînile bãrboşilor. Fii şi tu mai bãrbat.
- Bine doamna psiholog, domnu’ Coravu se duce sã-şi rezolve obsesiile singur.
Ea tropãi cîţiva paşi, ca şi cum s-ar fi luat pe urmele lui pentru a-l prinde:
- Mã, nãtãfleţ mai eşti !

Relu sãri şi el din trei paşi în camerã şi închise uşa, apoi rãmase rezemat de ea. Cãpşorul îi era încadrat de o mulţime de alte capete. Zeci de abţibilduri cu fotbalişti acopereau uşa de sus pînã jos, un lot imens din care se chinuia sã aleagã unsprezece jucãtori atunci cînd se pregãtea pentru o partidã cu Gino.
Se desprinse de uşã plictisit. Sãri în pat şi apucã din nou cartea cu scobitoarea înfiptã la pagina 117, refuzînd hotărît ilustraţia copertei. O deschise. Începea sã se lase pãtruns de atmosfera toridã din deşertul californian. Cãlãrea, dejuca strategii, se-ndrãgostea pe vreo treizeci de pagini, pînã cînd soneria îi sugerã sã facã o pauzã. Lãsã cartea deoparte şi ciuli urechile.
- Poftiţi !
Aruncã o privire spre copertã şi îi veni o idee. Sãri din pat, trase sertarul şi scoase sãgeţile de darts. Le alese pe cele cu plasticul roşu şi albastru, erau doar zece şi mai luã încã patru verzi. Mãsurã unşpe lungimi de talpã, de la uşã spre fereastrã, şi puse semn pe covor un papuc de pluş. Luã sãgeţile, dar rãmase totuşi nehotãrît. Gãsi fesul mai repede decît se aştepta, il trase pe ochi şi se aplecã. Apucã cinci sãgeţi şi-ncepu s-arunce. Una, a doua, a treia... Davids, Bierhoff, Hiero... Reluuuu !
- Daaaa !
- Mai încet, mã deranjezi !
- Îmi rezolv obsesiile, doamnã ! Aruncã repede încã o serie de cinci: Ilie, Lizarazu, Maldini, Adams şi Molina. Îi nimerise fie în inimã, fie le sparse clavicula. Le urma Maldini, Hiero.
- Reluuuu !
Uşa se deschise şi voce mamei sale îl obligã sã-şi descopere faţa.
- Mai am trei jucãtori plus rezervele... un minut... te rooooog maaaamiii !
- Aşa am vorbit noi ? Nu vezi cã sunt ocupatã. Chiar mă deranjezi.
- Uite cã am citit. Un minut, te rog. Pe urmã îţi vezi de clientul tãu. Hai, închide uşa.
Mamã-sa încercã sã-şi dea seama la ce se gîndise Relu cînd îi rãspunsese cã-şi rezolvã singur obsesiile şi acceptã propunerea lui închizînd uşa. Încã şase sãgeţi zbîtnîirã în placajul uşii: Albertini, Beckham, Dimas, Dugary, Nedved si Bergkamp. Îşi scoase cagula ochitorului de elită şi se-ndreptã spre uşã : selecţionata. Era fericit cã nimerise totusi şi un portar. Avea o echipã.
- Reluuuu ! Ia vino-ncoace un pic !
Deschise uşa şi apoi intrã în biroul mamei sale. Vazu cum aratã un obsedat în toatã firea. Un tînãr de douãzeci şi ceva de ani. După consult, tînărul îi multumi doamnei Coravu şi se scuzã pentru deranj. Întrebã cum va trebui sã o plãteascã, însã ea-i spuse cã deocamdatã nu pune la socotealã discuţia preliminarã pentru cã asta e şi obsesia lui Relu.
- Ieşim şi noi la un film?
- La ce film ? întrebã Relu.
- Nu ştiu, dãm cu banul, e bine ?
- Bine, dar cum, cã sunt mai multe cinematografe ?
- Hai cã te duc eu undeva, nu mai dãm cu banul.
Pe Relu îl uimi iniţiativa maică-si şi-şi zise cã sigur pune ceva la cale. Ajunserã destul de repede, stãteau şi-n centru şi nu fãceau mult pe jos. Luarã douã bilete la cinematecã, la un film mut. Prima experienţã mutã a lui Relu. Pe la mijlocul filmului o împunse pe maicã-sa, iar ea-şi aplecã urechea spre gura lui:
- Mi-am dat seama ! Nici bãrboşii mei nu vorbesc.
- Greşit ! Acum nu suntem la un consult, îi rãspunse. E unul din filmele mele preferate. Gura şi uitã-te la film, nu te mai gîndi aiurea.
Filmul n-a depăşit o orã, iar de la cinematecã se-ndreptarã spre o cofetãrie. Pãreau fericiţi amîndoi de iesirea asta imprevizibilã. Cind au intrat in bloc hotãrîrã sã facã doar un ceai cu lãmîie, se mişcarã repede şi în şapte minute se uitau unul la altul sorbind fiecare printre aburi.
- E bun, nu ?
- Îhî !
- Eşti cam obosit ! Se vede pe faţa ta.
- Cam... Mîine am şi sport, ne duce profu’ la bazin. Mîine o sã fiu şi mai obosit.
Ea se-ntinse şi deschise radioul. Era un program de muzicã popularã şi nu cãdea bine deloc cu atmosfera şi nici nu avea chef sã caute pe frecvenţe. Închise radioul fãrã sã şovãie.
- Acum haide, la culcare !
- Daţi-mi plapuma cea mare !
Îl sãrutã pe frunte şi-i spuse noapte bunã !, la care el replicã:
- Puricii sã te sãrute !

_______________

Intrarã fiecare în camera sa. Relu se dezbrãcã în mai puţin de-un minut, fãcu patul, stinse lumina şi ţîşni rapid sub plapumã. Adormi.
Maică-sa mai dãdu un telefon, apoi începu sã-şi lepede pantalonii, bluza, sutienul şi-şi trase cãmaşa de noapte din satin. Ieşi din dormitor şi-şi cãutã pe birou o cariocã neagrã. Trase un sertar, nu cotrobãi mult pînă dădu de lanterna aceea în formã de stilou. Cu paşi mici, fãrã sã facã zgomot, se apropie de uşa camerei în care Relu îşi închisese obsesiile. Crãpã uşa şi… nici o reacţie. Relu dormea dus. După un sfert de orã ieşi, stinse lumina pe hol şi intrã în dormitor. Stinse lumina şi aprinse veioza, apoi se bãgã în pat. Citi o paginã dintr-o carte, mai mult pentru a-şi obosi ochii înaintea somnului.

____________

Dimineata ceasul ei sunã la 6.30. Se ridicã cu greu, se mişcã leneşã în bucãtãrie şi-ncepu sã pregãteascã micul dejun. Ceaiul, feliile de pîine cu unt şi dulceaţã, un ou şi trei feliuţe de brînzã. Suficiente calorii pentru o dimineaţã obişnuitã din viaţa lui Relu. La ora 7.00 sunã şi ceasul lui. Se foi şi-şi dãdu seama cã dacã mai întîrzie îşi mãnîncã din timpul lui. Cînd vru sã deschidã uşa pentru a se duce la baie rãmase ţintuit. Peste noapte, fotbaliştilor selectaţi le crescuseră bãrbi.

comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (2):


esteu - de mazariche la: 17/07/2007 15:23:14
nu-s sigura ca am inteles:
mama ii intretinea obsesia in ce scop:
sa aiba ce analiza?
sa pastreze cat mai mult timp o relatie speciala cu fiul ei?
avea un simt al umorului mai ciudat?
Imi place mult cum scrii, dar "selectionata" (in trei parti!) imi pare a fi doar un exercitiu prea putin reusit.
#216525 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
che mazari - de esteu la: 18/07/2007 09:30:10 Modificat la: 18/07/2007 09:31:44
intentia mea: mama sesiseaza o mica problema si incearca sa i-o rezolve. e o rezolvare arbitrara, oricum. pentru ca nu sint foarte sigur de solutiile psihologilor. sau poate pentru ca solutiile lor mi se par uneori stranii sau complicate pentru a parea o munca intensa, grea. nu-i desconsider, sau nu totalmente. nu stiu daca un psiholog ar proceda asa cum a facut-o doamna Coravu. in fictiune ai libertate totala - in principiu.
obsesia lui Relu n-ar a face cu mama lui: vede barbosi pe strada, pe screen-saver-ul prietenului sau, pe coperta de la Winnetou. un copil se poate duce cu minte la fel de fel de asocieri. mama lui a asociat acestei obsesii pasiunea lui Relu pt fotbal si indecizia de a-şi alcatui o selectionata de fotbal. e o incercare. si am incercat o frazare mai simpla, mai seaca, cu mai multe dialoguri pentru a lasa cele doua personaje sa respire, pt a crea si o oarece tensiune.
ma bucur ca te-ai gindit si la alte variante:

"mama ii intretinea obsesia in ce scop:
sa aiba ce analiza?
sa pastreze cat mai mult timp o relatie speciala cu fiul ei?
avea un simt al umorului mai ciudat?"

asta inseamna ca finalul nu intareste o unica intentie a autorului. desi poate parea un final limpede, mi-ai confirmat ca in acelasi timp poate fi si, as zice, difuz.

mersi pt interventie.
#216643 (raspuns la: #216525) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: