te provoaca sa gandesti
| recomandari: | Photoree - The collaborative image recommendation system |
| Ghidoo.ro - Descopera internetul interesant! |
Obligativitatea si simtul raspunderii
de anisia la: 19/07/2007 09:10:16voteaza:
Pornind de la un comentariu al ssandrei la conferinta lui donquijote despre primele iubiri care infloresc si a doua oara, va propun sa vorbim despre obligativitate.
iata comentariul cu pricina:
Si pentru ca scriind, mi-am amintit de un caz real, am sa vi-l descriu in mare(amanunte nu cunosc,am cunoscut persoanele intr-un sanatoriu, unde faceau fizioterapie cind si parintii mei erau acolo)
Am inteles ca in tinerete s-au iubit, dar exact ce diferente i-a despartit nu am inteles.Stiu doar ca au fost nevoiti sa-si asculte parintii, asa erau timpurile. Fiecare si-a facut familia lui, intai el a plecat din micul lor oras, dupa ani si ea a plecat, se pare in acelasi loc.Copiii lor au crescut si si-au urmat propriile lor destine. Abea cind obligatiile fata de copii s-au terminat, au convenit ca le-au ramas prea putin din viata ca sa se mai gindeasca la dezamagirea nemeritata a partenerilor lor din acel moment. Copiii au acceptat alegerea si nu i-au renegat. Ar fi fost si greu, erau asa de frumosi impreuna desi i-am cunoscut cind trecusera de 70 de ani...Erau atat de atenti unul cu celalalt, pretuiau cu adevarat fiecare clipa ramasa pentru a fi impreuna.
Ma gindeam privindu-i ca-i trist ca nu pot muri impreuna.
prima intrebare care mi-a venit in minte: obligativitatea, pana unde trebuie lasata sa ne conduca pasii in viata?
apoi, au urmat altele: este drept fata de noi insine sa ne irosim astfel timpul ce ne-a fost daruit? fata de cine suntem datori mai intai si mai intai: parinti, copii, noi insine? cum gasim puterea sa ne rupem de sub magia acestei obligativitatii (simt de raspundere ce ne-a fost insuflat de mici, deh...)? inseamna ca suntem fara suflet daca ne hotaram sa plecam de langa cel/cea care nu ne mai aduce un zambet pe buze, si sa ne luam viata in maini?
esti obligat sa... vai, ce o sa spuna lumea? unde ti-e simtul raspunderii? dar e de datoria ta, cum poti face asta? - si cate si mai cate nu sunt rostite cu glas mai mult sau mai putin ridicat, ca sa ne tina-n loc. dar e corect?
despicati firul in patru! sau in cate vreti voi :)
iata comentariul cu pricina:
Si pentru ca scriind, mi-am amintit de un caz real, am sa vi-l descriu in mare(amanunte nu cunosc,am cunoscut persoanele intr-un sanatoriu, unde faceau fizioterapie cind si parintii mei erau acolo)
Am inteles ca in tinerete s-au iubit, dar exact ce diferente i-a despartit nu am inteles.Stiu doar ca au fost nevoiti sa-si asculte parintii, asa erau timpurile. Fiecare si-a facut familia lui, intai el a plecat din micul lor oras, dupa ani si ea a plecat, se pare in acelasi loc.Copiii lor au crescut si si-au urmat propriile lor destine. Abea cind obligatiile fata de copii s-au terminat, au convenit ca le-au ramas prea putin din viata ca sa se mai gindeasca la dezamagirea nemeritata a partenerilor lor din acel moment. Copiii au acceptat alegerea si nu i-au renegat. Ar fi fost si greu, erau asa de frumosi impreuna desi i-am cunoscut cind trecusera de 70 de ani...Erau atat de atenti unul cu celalalt, pretuiau cu adevarat fiecare clipa ramasa pentru a fi impreuna.
Ma gindeam privindu-i ca-i trist ca nu pot muri impreuna.
prima intrebare care mi-a venit in minte: obligativitatea, pana unde trebuie lasata sa ne conduca pasii in viata?
apoi, au urmat altele: este drept fata de noi insine sa ne irosim astfel timpul ce ne-a fost daruit? fata de cine suntem datori mai intai si mai intai: parinti, copii, noi insine? cum gasim puterea sa ne rupem de sub magia acestei obligativitatii (simt de raspundere ce ne-a fost insuflat de mici, deh...)? inseamna ca suntem fara suflet daca ne hotaram sa plecam de langa cel/cea care nu ne mai aduce un zambet pe buze, si sa ne luam viata in maini?
esti obligat sa... vai, ce o sa spuna lumea? unde ti-e simtul raspunderii? dar e de datoria ta, cum poti face asta? - si cate si mai cate nu sunt rostite cu glas mai mult sau mai putin ridicat, ca sa ne tina-n loc. dar e corect?
despicati firul in patru! sau in cate vreti voi :)
comentarii (130):
mazariche
- de
anisia
la: 22/07/2007 14:10:19
e frumos si asa, dar mai frumos ar fi si sa primesti asijderea inapoi :)
#217926
(raspuns la: #217921)
comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
donquijote
- de
mazariche
la: 22/07/2007 14:10:44
dupa douazeci de ani te razbuni doar daca esti muschetar:))
acum, serios, se presupune ca dupa douazeci de ani esti suficient de matur sa intelegi resorturile ce i-au manat sa "te lucreze" si sa ai intelepciunea de a accepta ca ce-i facut e bun facut, nu poate fi schimbat ci ameliorat. Si razbunarea nu-i o optiune, mai ales cand e vorba de proprii parinti.
acum, serios, se presupune ca dupa douazeci de ani esti suficient de matur sa intelegi resorturile ce i-au manat sa "te lucreze" si sa ai intelepciunea de a accepta ca ce-i facut e bun facut, nu poate fi schimbat ci ameliorat. Si razbunarea nu-i o optiune, mai ales cand e vorba de proprii parinti.
anisia
- de
mazariche
la: 22/07/2007 14:11:52
Sa visam maica, sa visam:))
donQ
- de
maan
la: 22/07/2007 14:14:12
imi judec parintii.
cu asprime.
nu-i condamn niciodata.
au facut si ei ce-au putut.
io-s decisa sa nu le repet greselile si sa aplic ce-a fost bine.
si-au fost, bune, mai multe decat rele.
cu asprime.
nu-i condamn niciodata.
au facut si ei ce-au putut.
io-s decisa sa nu le repet greselile si sa aplic ce-a fost bine.
si-au fost, bune, mai multe decat rele.
anisia
- de
donquijote
la: 22/07/2007 14:27:55
teoretic ai dreptate, dar...
din pacate singura persoana ( e vorba de mai multe - parinti, rude de ambele parti) din cele implicate cu care se poate sta de vorba
nu recunoaste nici o implicare in chestiune si nu nici n-are rost de incercat vreo explicatie mai profunda ca tot nu mai ajuta cu nimic. pana la urma fiecare cu constiinta lui...
din pacate singura persoana ( e vorba de mai multe - parinti, rude de ambele parti) din cele implicate cu care se poate sta de vorba
nu recunoaste nici o implicare in chestiune si nu nici n-are rost de incercat vreo explicatie mai profunda ca tot nu mai ajuta cu nimic. pana la urma fiecare cu constiinta lui...
donquijote
- de
anisia
la: 22/07/2007 14:44:39
pai atunci, lasa-i in voia domnului. ca de constiinta, nu ne garanteaza nimeni ca toti oamenii au.
si invata sa uiti. macar in perioade. ajuta, ca-ti mai eliberezi sufletul de amaraciune.
si invata sa uiti. macar in perioade. ajuta, ca-ti mai eliberezi sufletul de amaraciune.
***
- de
donquijote
la: 22/07/2007 17:08:09
Modificat la: 22/07/2007 17:23:33
ma refeream mai degraba ca fiecare cu deciziile pe care le-a luat, contiinta fiind un factor esential, din pacate bazata pe o scara a valorilor in care primeaza datoria asa cuam au apucat-o ei, cum au fost ei educati...rupta de realitate si de ideea ca fericirea si implinirea personala ar putea fi mai importanta decat anumite aparente...
***
- de
munteanu rodica
la: 23/07/2007 15:16:37
Oare obligativitatea se rezuma doar la relatia parinti-copii ,rude apropiate ,la cea de dragoste sau casatorie.Adica mai ales acolo unde
afectivitatea isi spune cuvintul?
De ce sa nu discutam de obligativitatea
conduitei(exista oare?)despre obligativitatea cuvintului spus si dat,despre cea a promisiunilor,despre obligativitatea incercarii de a intelege, care dupa mine ar anula multe gesturi si ginduri egoiste si poate ar diminua orgolii.
afectivitatea isi spune cuvintul?
De ce sa nu discutam de obligativitatea
conduitei(exista oare?)despre obligativitatea cuvintului spus si dat,despre cea a promisiunilor,despre obligativitatea incercarii de a intelege, care dupa mine ar anula multe gesturi si ginduri egoiste si poate ar diminua orgolii.
in tema
- de
donquijote
la: 26/07/2007 15:52:03
Un mos vine la avocat.
- Am venit sa divortez.
- Pai, cati ani ai mosule?
- 96.
- Multi inainte, si de cand esti casatorit?
- De 67.
- Si ai probleme cu baba.
- A fost si este pisaloaga.
- Si de ce tocmai acum?
- Pai, am asteptat sa moara copiii, ca sa nu le facem probleme...
- Am venit sa divortez.
- Pai, cati ani ai mosule?
- 96.
- Multi inainte, si de cand esti casatorit?
- De 67.
- Si ai probleme cu baba.
- A fost si este pisaloaga.
- Si de ce tocmai acum?
- Pai, am asteptat sa moara copiii, ca sa nu le facem probleme...
donq'
- de
anisia
la: 26/07/2007 23:29:39
:))))))))
