o reclamatie se poate?
ai scos sufletul din mine! Mi l-ai invelit cand tremura, i-ai zis povesti, l-ai ciufulit, l-ai aruncat peste fileu, l-ai luat la intrebari si in brate, mi l-ai dat afara in ploaie, mi l-ai scuturat de praf, i-ai dat aripi si i-ai trantit usa in nas, lasandu-i o prajiturica pe pervaz. Cu strangeri de inima, zambet pana la urechi si cearcane pana la brau... tu, tu sa nu-mi dispari nicaieri, auzi?

si timpul mai vine, mai pleaca.. daramite oamenii?

stii de cine mi-e mie dor, dor, dor sa scrie pe cafenea? de vania!
apoi imi lipsesc textele lui rembrandt, asa... non-conformiste cum erau ele, eseurile lui gabi.boldis si sinceritatea comentariilor lui Pifanel (Andre29).

dar, cum ziceam, timpul vine, timpul pleaca. de ce nu si oamenii?

important e ca, in urma lor, au lasat o amintire faina, un zambet!

dulce-mi esti, mai fata! :)
asa e: is tare prostuta uneori, rad pana si eu de mine.

i-ai trantit usa in nas, lasandu-i o prajiturica pe pervaz

Sigur nu era legata cu ata, back and forth and back and forth dupa cum intinzi mana? :o)
Dupa cum ma cunosc... :o)))

a zis cineva c-am intins mana? :))
dupa cum ma cunosc...

insa si dac`a mancat-o Soricel, eu tot am vazut ca ai pus-o acolo :)

" nu plange pentru ca s-a terminat, zambeste pentru ca s-a petrecut"...:)

ca ai scris tu asta!
si eu simt la fel despre "cimitirul din cafenea" insa pentru ca nu mi-s priceputa la voroave nu stiu a pune in vorbe

ce urat imi suna "cimitirul din cafenea"!!!...pan' la urma, nimeni nu e de neinlocuit.
sa fim seriosi, cei care au plecat, n-au murit!

e un cimitir virtual, al disparutilor de aici.
da...suna urat poate, dar asa simt
erau, fiintau pentru mine doar aici si apoi dispar de aici...e un cimitir
si nu e vorba ca-s de neinlocuit
e ca floarea micului print

Se schimba generatiile:))

Mai stii, Guine, "albastrele" alea din gradina ta, pentru care ai plans pe umarul mp-ului meu ?
Da, Guine, am ras cu lacrimi de scotianul tau paros cocotat intr-un copac, noi atentand virtual cu silk-epil-ul pe sub fustanela impricinatului:)))
Si Makin cu "Testamentul francez":)
Si textele tale mereu surprinzatoare, mereu "shui" fata de tot ce scriu altii:)
Si entuziasmele tale copilaresti si seriozitatea ta si smooch-urile tale:)
Si felul tau de a ma lua pe incredere, impotriva a toate cele:)

M-am intors din drum pentru astea si pentru altele ca astea, de-ale tale si de-ale altora:) Si nici ca mai plec, fie vremea cat de rea:)

alex

insa si dac`a mancat-o Soricel, eu tot am vazut ca ai pus-o acolo :)

Uf, Cri. Ma intreb uneori ce-ar trebui sa fac sa te conving ca sunt odioasa, rea, rasucita, cu fitze si ca da, pescuiesc soricei mici ca sa le smulg mustatile. :o)
Singurul lucru pe care il fac bine e sa iubesc. Nu stiu cum naiba dar imi iese (sufletu'!).

" nu plange pentru ca s-a terminat, zambeste pentru ca s-a petrecut"...:)

Da, dar inca nu s-a terminat (zise Guine agatata de piciorul asta trecut peste prag, cu usa izbindu-i ritmic nasul!). :o)

Cinstit, cred ca a fost un moment de slabiciune - nu mi-am luat pilulele vreo doua zile. :o)
Accept greu despartirile cand nu le provoc eu. Deci vezi, e o mare doza de egoism la mijloc. Nu vreau sa mi se ia jucaria, dar cu ce bolta o arunc peste umar dupa ce n-o mai vrea nimeni!
Ai vazut "Blow-up"?

Si mie mi-e dor rau de Vania. Tipul asta avea/ are un umor sanatos, cu exact atata cinism cat sa intorci capul cu interes dupa el.
De gabi m-am temut intotdeauna ca nu-i ajung mai sus de buric, oricat m-as desfasura.

Anisia, nu am deloc intelepciunea de a ma consola cu plecarile cata vreme mai pot pune o piedica. Sunt si oameni care raman, important e sa nu le julesti prea rau genunchii! :o)

Se schimba generatiile:))

Lascare, tu ai fost la Auschwitz la specializare, m-am prins. :o)

Se schimba, dar au grija si de mosuletii lor cand incep sa umble crauna pe freeway. :o)))

punand piedica,se poate ca ramanerea-i sa devina fortata. si falsa.
ma rog, nu stiu.
am avut si eu plecarile mele in viata.
inca mai zac in mine. inca ma mai cheama.
de cand ma stiu, tot plec.
poate de-aia am capatat intelepciunea de a ma imprieteni cu plecarile. ale mele, ale altora.
stii cum se zice... orice invatz, are si dezvatz.

mi-e dor de-un dans :)
http://youtube.com/watch?v=BSKKLROWgOI&mode=related&search=

Alex, de data asta e mai mult despre tine. De cate ori ne-ai oprit glumind exasperarile si tavalirile virtuale ca la casa de nebuni, eu taurina, tu fluturand batistuta alba din tribune: peace, man! :o)

Nu te-am luat pe incredere, nici macar nu mi-am pus problema de incredere, e ca si cum mi-as pune problema daca porti basma. Brrr.

punand piedica,se poate ca ramanerea-i sa devina fortata. si falsa

Dar s-ar putea si sa nu fie. Trebuie sa vad si abia apoi imi las inima sa stea.

doamne-ajuta! dar eu, din ce-am vazut pana acum la viata mea...:|

Stiu ca ai dreptate, sunt o norocoasa, am mai zis. Poti opri un om cu un sarut sau trosnindu-i oasele ca un buldog.
Dincolo de gluma, sunt oameni care pleaca fiindca nu primesc sarutul ala in prag. Poti cu o imbratisare sa impingi inauntru sau in afara. Linia e foarte subtire.

Ne trebuie o sala de dans, ursule, nu vezi, e lume serioasa aici, cum sa te scarpin dupa ureche asa, cu toti ochii pe noi? :o)

Acush am vazut comentariul, uf, dioptrii de doua parale, mai bine puneam termopane si macar imi tineau cald la nas. :o)

Prostuta, zici? Ca sabiile lui Hattori Hanzo, nici n-apuca omu' sa zica pis si-l faci mileu top to toes. :o)

pai e rau daca si ei tatzi capata pofta de scarpinat? Biensûr, nu de urs :)))

ca nu e bine sa te pupi in prag, ca-i despartire. te pomeni ca tocmai de linia aia foarte subtire vorbea :D

Si-uite asa putem incepe un tratat despre diferenta dintre pupatura ventuzata si aia apasata. Eu pup ventuzat, nimic nu scapa peste prag! :o)

Depende. De prag. Ăl se sus sau ăl de jos?

ala de sus e de bine, ca atunci stai cu capu-n jos si deci n-ai cum sa te desparti, asa... cu curu-n sus :))

ala de jos, e de pazit. ca cica se-mpiedica mormolocii-n el, si de durere o iau la fuga. cica sa-si oblojeasca ranile. si se-ndragostesc, de regula, de dna asistenta :D

pai ar fi o idee...scoate repede o confa, sa videm ce si cum :D

Nu e bine cu praguri de nicicare.
D-aia vizuina n-are prag.

... are mersu' leganatu'. :oP

Si-avea mersu' leganatu' la la la la la la la la la!
Si-un picior mai scurt ca altu', la la la la la la la la la!!

Asta-i din primul sau al doilea tom?

tratatu de pupatu
are mersu leganatu
defazat cu pi pe patru
si-un picior mai scurt ca altu
si poponu lung nu latu :))

si se canta-n cheia fa bemol la subsol, si becar ca ma car :)))

de preferabil tom cruise, valeu ce tratat de tzucaturi as scoate!

dintr-alte web-uri, cu alti admini
pe unde ati fost si voi straini,
veniti, dragi useri, inapoi...
veniti cu bine!

da-r-ar dracii in catzeaua de inima ce-o avem! :))))

Da si cu fesu' de pamant, mama lor de legionari, cu cine l-a tricotat pe el doi pe fata doi pe dos! :o)

nu mai are fes, ca l-a dat pe nimica la amanet!

până la ... aTom!

Gagica, eh?
Budigai mai are?

de budigai, nu stiu. ca nu-i avea de la mine.
io-i facui odata un fes, si cand nu i-o mai trebuit, l-o dat pe nimica.
acu', prinde fesu', scoate-i ochii.
cine stie pe unde o fi ajuns saracu', pe mana cui...

eeeh, asa-i cu barbatii, stii si tu :))

Pana unde vrei tu, Catinca, tzoc sa faca! :oP

Vezi? Vezi? Tu incepi!

Da si cu fesu' de pamant, mama lor de legionari, cu cine l-a tricotat pe el doi pe fata doi pe dos! :o)

nope...ai innebunit??? mi l-a tricotat anisia sa nu ma traga curentul cand ne-o da adminul mese private!
auz' la ea!

Am mers la nani, baluu, c-am vorbit azi ca Fat-frumos, cat altii intr-un an.
Ma doare degetu' mic, ala cu care dau enter la valsat, promit ca pana maine il fac apt de pantofi cu toc. :o)

:oDDDDDDDDDD
(na, mai dormi acum guine, chitzai de mi-a sarit tot somnul!)

Meri la nani, primavara-i lunga. Bine-i iesit din hibernare! :)

Somnu-i gras. Preferabil somonul sau pastravul.

La mine tine cat vara-n Montreal: trei zile! De marti sunt back in jail. :o(
Sa-mi trimiti portocale, ursule.
Am sa te iubesc (interesata, ce mai!)

nani, nani

Se spune ca ce nu ne doboara ne face mai puternici. Si asa, din durere in durere ajungem mai sus. Dar nu sint prea optimiste afirmatiile. Prefer sa culeg ce gasesc pe drum, sa pastrez ce se vrea pastrat si sa parasesc cu pareri de rau ceea ce pleaca. Lumea e un du-te vino, asta e felul ei de a fi, o perpetua schimbare. Sa ne bucuram de ceea ce avem, de ceea ce am avut si de ceea ce vom avea.

Pardon, n-am stiut, stai sa dau cu ciocanelu' (pazea la degete)ca prea vorbiti amandoi deodata: l-ai amanetat pentru gagica sau nu?

(pana una alta da cu budigaii, ca nu ma uit, dorm!) :o)))

Si asa, din durere in durere ajungem mai sus

Si din bucurie in bucurie se poate ajunge sus si de obicei nu te intreaba nimeni cum ai ajuns acolo. Lumea nu se schimba singura nici cand cresc buruieni: cresc fiindca le lasi. N-am dreptate in mod absolut, stiu, dar stiu ca daca definesti ceva ca fiind real devine real prin consecinte.

Roger, out.

Vorbeşti în somn?
Tot e bine că nu şi sforăi.

Asa spun si eu ;), daca ne imaginam ceva si ne intrebam daca s-ar putea intimpla asa ceva, deja putem spune ca daca vom depune eforturi sa gasim, vom gasi cu certitudine.

fuse o emisiune la tv deunazi, unde zise ca somonu' e in stare sa inoate impotriva curentului apei (aval, sau cum ii zice?) kilometri-ntregi pentru un rendez-vous cu doamna somonitza :)

si arata cum inoata, si inoata, si iar in inoata pana ajunge la mneai..pent' o intrevedere la orizontala, deh! si apoi se-ntoarce la locurile lui.

ce ti-e si cu pestii astia, domne'!! de unde-or fi invatat? :D

În amont!
Urcă pe râuri şi fluvii să-şi depună icrele, somoniţele. Somonii urcă şi ei. Aduc lapţii.

asa, tu zisesi mai bine pe ro.
io intelesesem cum si ce pe limba pe care vazui, dar nu am stiut sa explic exact.

a fost interesant de vazut abnegatia, hotararea, determinarea cu care isi duc la indeplinire menirea.

am obiceiul sa ma las inspirata de flori, plante, animale. de natura.
si cand am nevoie, sa "fur" de la ei, una, alta.
cred ca de la somonitzele astea e de luat darjenia :)

pe motiv de click dublu.

De marti sunt back in jail.
acum inteleg si io ...

... de unde cosmaru' :
Am sa te iubesc ;)

Vai de mine, asta-i nasul meu? intreba Pinochio.......
poate ca ura e prea mult spus, poate ca-i doar o angoasa......eu as aluneca pe panta contrariilor si as marturisi ca iubesc, da, iubesc acest colt virtual si da! sunt dependent de el. Rostul meu nu e sa incerc sa contorizez plecarile sau venirile, caci ele fac parte din viata, ele sunt viata. tot ce pot face si fac este sa ma bucur ca traiesc cateva momente alaturi de acei "frumosi nebuni ai marilor orase" (pentru o buna lectura a lui Fanus Neagu, care este un cronicar sportiv pierdut printre poeti si un poet pierdut printre prozatori). De ce trebuie sa plang daca puiul a crescut, si-a uscat aripile la soare si si-a luat zborul? sunt pui se mai intorc pe la cuiburile lor alti nu, depinde unde-i poarta vantul sau valul vietii. Asemeni Pescarusului Livingstone, fiecare isi poarta soarta acolo unde ii este scrisa. "traieste clipa", ar spune o reclama americana, "bucura-te ca ai parte de astfel de clipa" as completa eu. Sa-ti fie dat sa traiesti in vremuri deosebite, ne ura cineva tuturor oamenilor, si eu chiar vreau s-o fac. Implozii? o veche romanta spunea:
"Sa nu te superi daca plang,
Sunt lacrimi calde de iubire......" O lacrima este doar semnalul unei veritabile explozii in stare latenta. de c sa ne transformam intr-o "black hole" sufocand pana si lumina (strangand-o la piept) cand putem straluci, supernove pe cerul virtualului chiar si pret de cateva clipe? explozia unei supernove inseamna sa te oferi total si fara rezerve. Chiar daca "sacrificiul" tau poate afecta linistea celor din jur, cata plendoare in aceasta baie de lumina si caldura care generic vorbind o putem numi iubire?
atata timp cat usa cafenelei este larg deschisa, atat glumelor cat si lucrurilor serioase, ceea ce denota suprema bucurie a democratiei, de ce sa nu prifitam. O cafenea de obicei este locul unde omul socializeaza la fel de bine ca si intr-o berarie ( Daniele, pe cand si o bararie virtuala, unde sa ne luam lumea in cap, sa bem, sa cantam, sa chefuim printre cei dragi?) si la fel ca si in reality show, aici intra cine vrea si iese cine nu mai suporta sau care este presat catre alte zari... de ce oare se spune ca dragostea d-intai nu se uita?
Gata, sa lasam locul la tribuna si altor colegi cadi dezbaterile se vad a fi de lunga durata si fara o rezolvare imediata a situatiei.
La buna auzire (si peste 20 de ani = Dumas) muschetarii mei dragi si sa nu lasam indemnul si spiritul lor sa piara " unul pentru toti, toti pentru unul"....Si eu cred ca e mai bine sa ne bucuram pentru succesul si reusita fiecaruia dintre cei plecati in alte parti decat sa incercam a-i intoarce din drumul lor.....sa ne fie dat sa traim "momente vesele si triste" deosebite, caci si viata le cuprinde pe toate.