Vis de emigrant

Căţeluş cu păru’ creţ
Şi-a lăsat al lui coteţ,
Puse coada pe spinare
Şi plecă în lumea mare,
Cu o diplomă, măi frate,
(Că dormea la Facultate)
Vreo trei fire de verdeaţă
Neavând decât mătreaţă,
Limba o lătra la şcoală
Fiind internaţională,
O valiză mititică,
O boccea, o sacoşică,
Agăţată-i sta de toartă
Să nu uit, a lui consoartă
Într-un mini-jup-parol,
De scăpă şi de control,
Frate, la aeroport
Bun tocmai pentru export;

Căţeluş cu păr buclat,
Stând la umbră a visat
Covrigei cu mac, cu sare,
Peste mări, peste hotare,
Mulţi şi calzi, aşa grămadă
De se-nghesuiau pe coadă
Şi ciolane, da’ babane
Şi volane, de merţane,
Din cer că picau frumos,
Doar să le ia de pe jos,
Pe alese, pe culese,
Fără jene între fese…
Dar să nu o mai lungesc,
Ce să vă mai povestesc !!...

Căţeluş cu păru’ creţ,
Căzu chiar de nătăfleţ,
Ajungând peste ocean,
Visul lui de-acu’ un an
A-nţeles c-a fost, măi frate
Din “desene animate”:
Câini cu covrigei în coadă
Nu gaseşti pe nici o stradă,
Iară ploaia nu coboară
Din cer, decât apă chioară,
Nu merţane, nu ciolane,
Da’ nici vorbă de babane,
Nici măcar un osuleţ,
Ori chiştoc mai lunguieţ !...
Văzând el cum şade treaba,
Că nici umbra nu-i degeaba,
Pentru oase din băncuţe
Trebuia dat din lăbuţe
Şi nu îi şedea frumos
Să dea la munca de jos,
Iar cu meseria lui
În cap nu lovea un cui,
A fost pus în faţa sorţii
De-i pică toţi cârlionţii;

Căţeluş cu permanent
Deveni mai insistent,
Că, cerând un sfat lui Zdreanţă
(Văr primar…prin alianţă)
Şi el om cu facultate,
(Doi ani pentru fals în acte)
Care nu demult şi-a luat
Pe ouă, un doctorat,
Iar acum, din găinar
Taie frunze de arţar,
Se simţi cam luat din oală
Auzind din nou de şcoală,
Căci sub dud la el in sat,
Era prea calificat,
Iar aicea sub arţari,
Guvernanţii ăştia mari
Nu îi permiteau, să mor,
Să ridice un picior ;

Şi-ncepu să studieze
Ca să se reprofileze :
Făcu şcoli de coafeze,
Făcu şcoli de stewardeze,
Făcu (şi-asta pentru teze !)
La seral si pekineze
Şi dizeoze şi stripteoze,
Mamăăă…viaţă ca pe roze…
Şi-atât s-a specializat
Şi supra…calificat,
Căţeluşa lui buclată,
Partenera lui, de fată,
Cu care-mpărţea odată
Pîine neagră, chiar uscată,
Albă şi imaculată,
Neavând măcar o pată,
Gospodină şi curată,
Harnică, manierată,
Nu lătra neîntrebată,
Nici la Lună, nici la poartă…
În lumea…civilizată
Arătând chiar demodată,
Piesă veche şi uzată,
Se trezi…abandonată ;

Căţeluş cu păr tapat
Dup-un vis cam agitat,
Se trezi ca să constate
O crudă realitate :
Anii, se scurgeau se pare
Fără vreo discriminare
Şi tot dând din coalţe-n coalţe,
(Cum mai ricoşează gloanţe)
Cu probleme, cu belele,
Nu mai menţionez, căţele,
Alerga (mă-nţelegeţi)
După cai verzi pe pereţi,
Căci, plecat parcă mai ieri
Ajunsese…nicăieri ;

Prea mult nu vă mai reţin,
Mă iertaţi, mai am puţin
Că revin din nou la el,
Năpârlit şi singurel
Se visa, cu nostalgie,
(Că trăia tot cu chirie)
Tolănit la umbra deasă
Sub bătrânul dud de-acasă,
Tot lingându-se de zor,
Pe lăbuţe şi cosor !

Valeriu Cercel