-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Oameni mici cand au fost mari


de Cristache Gheorghiu la: 29/07/2007 19:16:04
rezumat: Note de lectura a unor carti de "memorialistica"
taguri: Salonul 
voteaza:
Oameni mici, când au fost mari

În ciuda binecunoscutului şi mult prea des invocatului conflict dintre generaţii, memorialistica rămâne cea mai utilă formă de literatură, indiferent de opiniile mai mult sau mai puţin avizate ale unor „oameni de litere”. Admit că, teoretic, există şi forme mai savante, dar ar trebui să existe şi cineva care să le scrie. Aici se pare că avem o mică-mare problemă. În cazul nostru, al românilor trăitori la începutul acestui secol, ar fi de neimaginat ca un tânăr intelectual să nu-şi cunoască propria-i istorie recentă, să nu realizeze de unde vine, cunoscând că numai astfel poate şti cu adevărat încotro se îndreaptă. Şi totuşi…. Explicaţia dezinteresului pentru trecut este multiplă. Poate că, mai întâi, ar trebui precizat ce înţelegem prin intelectual. Desigur, orice persoană poate avea atributele unui intelectual, indiferent de studii, deşi reciproca este mult mai probabilă. Asta însă nu însemnă că studile de specialitate – indiferent de domeniu – îi confera în mod implicit celui în cauză şi calităţi intelectuale, în sensul că îl apropie de ceea ce se numeşte „om de cultură”. Asocierea vine din trecut, când numai cei ce erau deja intelectuali sau se aflau pe acest drum, urmau studii superioare. În plus, mediul universitar însuşi îi forma ca intelectuali prin contactul cu studenţii de la alte specialităţi, cadre didactice, etc. Astăzi, asemenea medii au dispărut din România. Cât despre studiile ca atare, ele oferă doar cunoştinţe de specialitate. Nici chiar absolvenţii facultăţilor umaniste nu sunt scutiţi de superficialitate în cultură, sau chiar de incultură. Am în faţă un text scris de o profesoară. Probabil că autoarea se auto-consideră om de cultură, pentru că operează în acest domeniu. Abundenţa greşelilor de tot felul însă depăşeşte ca performanţă negativă tot ceea ce ar fi putut produce un inginer, aceştia fiind renumiţi pentru lipsa lor de cultură. Facutăţile tehnice au totuşi un filtru – dacă nu de cunoştinte de cultură generală – măcar de capacitatea de asimilare a acestora.
Dar, să revenim la conflictul dintre generaţii. În general, persoanele în vârstă se cramponează de unele evenimente particulare, importante pentru ei, cărora însă tinerii nu le acordă atenţie din convingerea că ele nu se pot repeta, deşi se repetă, dar sub forme diferite. Cum gândirea abstractă nu este încă punctul lor forte, tinerii nu generalizează, nu văd în întâmplările particulare ale adulţilor aplicaţii ale unor principii mai cuprinzătoare şi, în consecinţă, le neglijează. Pe de altă parte, bătrânii nu au tactul pedagogic necesar şi trec direct la propovăduirea concluziilor la care ei au ajuns după o viaţă. Principiile astfel expuse ca sentinţe categorice nu sunt însă convingătoare. Ceea ce lipseşte este, evident, comunicarea. Iar ca dovadă a repetiţiei este chiar agitaţia ce se produce în jurul diverselor forme de guvernare, deşi subiectul este cât se poate de vechi. Aristotel a scris un întreg tratat, aratând că societăţile trec în mod ciclic prin aceleaşi forme şi că, în consecinţă, nu forma contează, ci fondul. El, fondul, este cel care asigură o stabilitate mai mare sau mai mică a guvernării, face ca societatea să prospere sau nu. Iar pentru ca o societate să prospere este necesar ca intelectualitatea ei să lucreze în folosul societăţii, iar societatea s-o urmeze. Aici apare un paradox: intelectualii sunt în mod natural orgolioşi, se concurează între ei şi nu comunică. Mediocritatea, în schimb, colaborează şi încă foarte bine, dar numai pe orizontală, adică numai între cei de acelaşi nivel. La nivelul răufăcătorilor, colaborarea este aproape perfectă. În aceste condiţii, este explicabil de ce în România de azi, spoliată de pătura intelectuală graţie ştim-noi-cui, se descurajează orice încercare benefică pentru societate şi printre altele, tinerii se încurajează reciproc în a-şi ignora trecutul.
Iată de ce apare ca necesară memorialistica, în ciuda faptului că ea nu se bucură de interes în zilele noastre. Dar, verba volant, scripta manet! Este probabil ca mâine, însemnările celor de azi să fie căutate tocmai pentru că tinerii de atunci, şi nu numai ei, vor dori să afle ce s-a întâmplat în vremea noastră. Era să scriu că, din păcate, scriu tot cei care nu ar trebui să scrie. Aş fi făcut o greşeală. Nu, cu totii ar trebui să scrie, chiar şi torţionarii, şi poate că mai ales ei, pentru că ar putea explica de ce au făcut-o. Condiţia este s-o facă cu sinceritate. Chiar şi cel mai rău dintre răi crede că acţiunile lui sunt perfect justificate. Dacă ar fi capabil să ne expună logica sa – fie ea şi greşită – i-am înţelege comportarea şi aproape că i-am ierta mare parte din greşeli. Şi dacă un criminal poate face acest lucru, de ce nu l-ar face un fost activist de partid, în majoritatea cazurilor bieţi neisprăviţi pe care valul i-a ridicat atât de sus încât au uitat cine sunt. Unii chiar o fac; majoritatea însă, rămân ceea ce au fost, adică nişte oameni mici, incapabili să-şi asume propria lor existenţă. Sau chiar mai rău, merg până acolo încât continuă să mintă şi încearcă să-şi construiască o nouă imagine, potrivită timpului, adică fac ceea ce au făcut dintotdeauna. S-ar putea crede – şi ei cred – că pot falsifica astfel istoria în favoarea lor. Nu numai că este imposibil, dar scrierile lor nu sunt credibile şi devin ridicole datorită erorilor inevitabile pe care ei înşişi le fac, încurcându-se în propriile lor minciuni.
Unul dintre aceştia este de-a dreptul amuzant. Se numeşte Ion Lupu şi a scris o carte intitulată „File salvate”, publicată în Editura Universităţii Transilvania din Braşov. Nu-l cunosc personal pe autor; relatările mele sunt simple observaţii de cititor şi au la bază doar textul oferit de autorul însuşi. Că logica noastră este uneori diferită este cât se poate de firesc şi veţi vedea imediat de ce. Iată o mostră:

„M-am născut în comuna (astăzi oraşul ) Râşnov – Braşov, la 3 mai 1925.” (pagina 5)
Este de presupus că această informaţie este, pe cât de precisă, pe atât de corectă. În volum, mai există şi alte informaţii tot atât de precise, unele corecte, din păcate poluate de multe altele păcătuind atât prin lipsa preciziei, cât şi – mai ales – prin incorectitudine şi interpretări deformate. Astfel:
„Astăzi am împlinit 58 de ani…” (Pagina 140)
Conform jurnalului, se întâmpla în anul 1979. Un an mai târziu, adică în 1980, autorul ne informează:
„Am împlinit la 3 mai – fără nici un merit – 56 de ani.” (Pagina 151).
Câtă modestie! Aritmetica sa este mai ciudată. Îmi amintesc că, în anul doi de facultate, la un seminar de economie-politică, asistenta ne explica cum că valoarea în aur a rublei – să zicem 0,125 - este mai mare decât a dolarului - de „numai”, 0,25. Valorile sunt doar ilustrative; nu mi le amintesc acum cu exactitate. Probabil că, în lumea „specialiştilor” din domeniu, trucul era posibil. Întâmplarea avea însă loc în Institutul Politehnic, aşa că efectul a fost un hohot de râs, motiv pentru care biata asistentă – altfel o femeie drăguţă – ne-a părăsit pentru totdeauna. Cu această circumstanţă în gând, am reconsiderat textul domnului Ion Lupu cu mai multă îngăduinţă, domnia sa fiind specialist în acelaşi domeniu.
Uneori, erori de acest gen sunt explicabile prin neatenţia autorului; altele însă prin intenţia sa. Iată un exemplu din prima categorie. La redactarea unui text, se întâmplă ca autorul să considere că un anumit paragraf, sau chiar capitol, se potriveşte mai bine în alt loc, fiindcă ideile avansate s-ar lega mai bine acolo. Nimic mai simplu decât să-l mute. Apar însă detalii ce trebuie adaptate atât în paragraful mutat cât şi în textul înconjurător. Uneori, asemenea detalii scapă atenţiei autorului şi apar erori. „Mecanismul” descris aici este frecvent în eseistică şi poate apărea chiar şi la redactarea unui roman, dar este de neconceput într-un jurnal, ori Ion Lupu îşi defineşte cartea ca fiind un jurnal. O singură concluzie se poate trage de aici: jurnalul este fals.
De altfel, erorile menţionate sunt dintre cele mai mici, aproape amuzante. Altele sunt minciuni sau deformări intenţionate.
De naţionalism categoric nu poate fi acuzat. Chiar şi la meciurile de fotbal îi repugnă „naţionalismul” spectatorilor. Urmatoarea afirmaţie este însă de-a dreptul derutantă:
„S-a suspendat (de fapt s-a suprimat) sărbătorirea unirii Principatelor. Dacă cineva a regretat, naţionaliştii sunt aceia.”
Se întâmpla în 1974 şi este consemnată la pagina 86. Unii prieteni mi-au reproşat în diverse ocazii că eu n-aş fi suficient de patriot. Acum însă am început să-mi îmbunătăţesc opinia despre mine însumi şi mă întreb: „ce fel de român este acela care regretă unirea românilor?”.
Autorul se simte obligat să ne spună câte ceva despre originea sa, deşi nu era obligat s-o facă. Este doar un jurnal, nu-i aşa? El, totuşi, sare din jurnal şi ne povesteşte, chiar de două ori, cum că, pe la adânci bătrâneţi, tatăl său s-a destăinuit (nu ştiu de ce trebuia să fie o taină) spunându-le copiilor că ei se trag dintr-un strămoş (eu credeam că din mai mulţi) din Bucovina ocupată de Habsburgi, strămoş ce a fugit din armata austriacă în care fusese înrolat şi s-a refugiat – unde credeţi? – tot în Imperiul Habsburgic, la Râşnov, lângă Braşov, deşi i-ar fi fost cu mult mai simplu să coboare doar câtiva kilometri la fraţii lui din Bucovina neocupată. Câteva zeci de mii, poate sute, o făcuseră deja şi fără să fi fost înrolaţi.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (2):


*** - de Cri Cri la: 30/07/2007 00:18:28
asa!
sa mai spuna cineva ca eu stau la panda sa speculez inadvertentzele! :)))
#221191 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
domnule Cristache - de Intruder la: 30/07/2007 01:31:02
Nici chiar absolvenţii facultăţilor umaniste nu sunt scutiţi de superficialitate în cultură, sau chiar de incultură.

dohh, multzam de "complimentul" asta neasteptat! :)))
daca zici d-ta...:P
#221220 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...