gandurile unei iubite...

mi-e dor de tine.

ma mint si te mint ca mi-e bine...nu mi-e bine, dar tu nu ai sa afli.
ti-am auzit putin vocea. in fiecare zi ti-o aud cate putin.
destul de mult insa sa iti simt imbratisarea de dincolo de receptor si inclestarea de mine.
ma doare faptul ca niciodata dupa tonul final nu pot sa raman in bratele tale.
asa...iti simt doar lacrimile si aud mereu, mereu cuvintele:
„ - fi tu barbat iubita mea! fi barbat pentru mine si pentru Augu a noastra...ca eu nu pot fi! ma dor toate clipele goale de tine, toate noptile reci in care sunt singur, ma doare departarea si cel mai mult ma doare faptul ca nu esti cand vin acasa...e atat de pustiu fara ochii tai!”.

ti-as raspunde ca si mie mi-e la fel de pustiu fara tine.
privesc pe fereastra si imi amintesc cum te-am cunoscut.
povestea noastra pare a fi inceput mult mai demult decat noi... - iubite eu privesc Luna intre gene acum...tu? – Luna se scutura usor de praf de stele si ne saruta. pe mine aici. pe tine acolo.

am obosit. lumini palide se joaca pe pereti asemeni unor fantasme pierdute.
noptile sunt asemeni unui cantec fara melodie.
o perdea de stele fara lumina. e rece.
patul l-am pregatit demult de culcare. fara tine insa...parca nici nu as vrea sa-l ating. ma intind totusi si simt un nod in inima care urca si coboara in timp ce mana atinge perina ta.
la capatul degetelor mele nu simt decat o perina goala. nu pot sa iti vad ochii adormind si nu pot sa iti sarut fiecare parte din fiinta in timp ce dormi.
ti-as spune ca de obicei sa te dai mai intr-o parte sa pot sa ma ghemuiesc langa tin, dar locul tau miroase a departare si gol...a rece.
as vrea sa intru de tot in sufletul meu, sa ma fac mica si sa dorm..., iar cand va fi sa ma trezesc sa fm amandoi acasa.
cat de rece poate sa fie o perina unde doar parfumul mai adoarme. cat de gol poate fi un pat care e facut doar pentru doi.
cat de goala si neagra poate fi o noapte fara imbratisarea ta.

obisnuiai sa iti faci mainile aripi in jurul meu, iar eu trebuia sa fiu miracolul diminetilor tale.
paream a fi miezul unei flori pe care o alintai ca si o roua cu sarutari, magaieri si vorbe atat de calde. inca mai sclipesc bobitele de roua in sufletul meu si trupul nu le-a uitat atingerea.
ma mint de atatea ori ca va trece repede..., dar pentru noi nimic nu trece asa.
noi trebuie sa fim munti pana sa devenim campii verzi cu flori salbatice – asa cum am mai spus.

ma dor diminetile fara:
„- buna dimineata ingerul meu drag. te iubesc pana la soare, dar vreau sa fiu aici langa tine – e mai cald.".
si de manuta care imi atinge atat de ireal obrajii parca dorind sa se faca una cu ei, sa ii sarute cu fiecare deget...

te-as dezbraca pana si de tine ca sa ajung la tine...te-as dezgoli de mine ca sa iti imbratisez sufletul si...tot nu as renunta la tine cu tot ce esti tu - iubite am atins Luna cu varful degetelor pe care le-am sarutat unul cate unul pentru tine...tu? - Luna te saruta inapoi cu toate degetele!

ma doare faptul ca nu stiu cat ti-e de greu. daca ai mancat, daca ti-e bine, daca mai stii zambi si visa.
parca ai imbatranit de atata departare. glasul ti-e dulce, dar atat de serios.
mi-ai crescut mare copile drag! ti-am crescut si eu mare! si suntem departe unul de altul. singurul suras ne este Augu. ea este motivul oricarei lupte atat de crancene cu implinirile in viata. miracolul nostru! minunea pentru care a meritat si merita tot.
sunt obosita. ma dor gandurile si imi plang ochii singuri in fiecare seara.
as vrea sa ii opresc...doar ti-am promis...!
dar, nu pot!
ei stiu sa planga si singuri. apoi cand ii cert imi spun ca plang pentru ca e noapte...tarziu si eu ii tin treji, dar eu stiu ca nu e asa. ii doare necuprinderea. ar vrea sa vada departe, sa mangaie, sa alinte..., dar nu ajung.
uneori nici visul nu ma mai ajuta. parca uit sa visez. mi-e atat de gol incat uneori simt golul in mine.

oftez si intind din nou mana. poate simt macar o adiere a sarutului tau in care ma imbratisezi ca intr-o scoica.
„- uite iubite! mi-e palma caus de floare proaspata...numai buna sa iti lasi chipul frumos in mijlocul ei cald si sa adormi!”
nu esti. as simti cum mi se topesc petalele sub ochii tai si m-as preface din nou curcubeu.
nu-i nimic! trece si noaptea asta...si vor trece toate repede pana la cea in care vom fi din nou impreuna. am mai invins noi nopti reci si departari triste. poate in curand vom incepe si noi rostul si viata noastra linistiti.

pana atunci...:
„- da-ti sufletul putin mai catre mine si lasa-l pe bratul meu. de data asta invat eu sa iti fiu aripi si sa te imbratisez de noapte buna!”

asa... acum putem sa adormim. ne tinem sufletele in brat si noaptea e mai calda.
nu ne vedem, dar stiu ca ne simtim...Capruiule.
pana atunci insa...un nou dor si drag de tine.