In orasul cu ziduri mari de mozaic
o oglinda imi rastoarna ninsorile.
,,Cel care vede n-are stele’’
strigase Nichita, cindva.
Am clipit Albastrul si poate,
poate de data asta ma voi trezi
in basmul care trebuie.

Cineva tinjeste dupa visele mele, imi zic.
In fiecare seara,
umbrele ne tin locul
acolo unde-adoarme marea si incepe Oceanul,
in rascrucea de altare.
Acolo, unde era firesc de simplu sa Fim,
mi-am visat albastra ruga
si mi-au navalit in brate stoluri de ingeri.

Cred ca astazi o sa ploua-
cristale albastre si ginduri de seara.

Sunt o pasare stravezie
din care se vede doar inima,
Waiting
For a miracle
To come