Pentru a accesa aceasta pagina trebuie sa fii conectat

Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Noi si lacrimile


de NiceSmil3 la: 17/04/2004 09:41:00
modificat la: 18/04/2004 07:01:49
taguri: Eseuri 
voteaza:
E greu, orice inceput e greu. Din pacate am aflat ca sfarsitul poate inmiit mai dureros decat un inceput.
Stau la birou, intrand incet, incet intr-o stare acuta de moleseala . Mainile, reci ca intotdeauna, imi
sustin tamplele, care stau sa explodeze. Fiecare particica a corpului meu vibreaza la auzul unui singur cuvant. In
momentul asta imi doresc atatea lucruri, incet renunt la toate pentru ca nu voi putea nicodata sa ma opresc
doar la unul. Mama a intrat in camera...mi-a vazut ochii rosii, incendiati de lacrimi. A venit, m-a luat in brate si
mi-a sarutat fruntea...in secunda urmatoare privirea ei emana neliniste. Mi-a spus ca am temperatura foarte
ridicata. Termometrul arata ca am trecut cu mult de limita normalului. Nu mai constientizam ce se intampla
in jurul meu. Totul a inceput sa se miste foarte repede. M-am trezit intr-un intuneric infricosator...eram
incojurata de foarte multa liniste. Nu puteam sa-mi dau seama daca mai era cineva langa mine, daca visez,
daca puteam sa ma lovesc de ceva, daca ceea pe ce calcam era pamant. Intr-un tarziu ceva ascutit imi atinge
ceafa coborand cu o miscare lenta de-a lungul coloanei vertebrale pana la nodul sirei spinarii. Ma treceau fiorii reci
din cap pana-n picioare. Capatand cat de cat curaj m-am intors, "Cel Din Umbra" era imbracat cu o mantie neagra,
lunga, chipul fiindu-i acoperit cu o gluga larga. Nu spunea nimic. Mi-a cuprins mana cu a lui si m-a strans tare.
Prin aceasta strangere teama aproape ca a disparut. Am inceput atunci sa ne lasam purtati in bratele
intunericului. Am ajuns undeva...dar nu parea nimic schimbat deoarece imaginea era constanta, Atunci i-am
zis sa aprinda o lumina, pentru ca nu-mi place sa fiu inconjurata de atata obscuritate. El, de nicaieri, mi-a deschis
o usa. Dincolo de ea era alb, era o mare de lumina...dar nu patrundea pe partea noastra. Mi-a zis atunci ca pot sa
plec pe taramul luminii.L-am rugat sa vina cu mine. Mi-a zis ca nu poate, fiindca el este un personaj al intunericului,
Atunci m-am hotarat sa raman acolo cu el, pentru ca dincolo, lumina aceea puternica m-ar fi orbit.
Din toata saracia cuvintelor m-a intrebat daca iubesc. Nu stiam de unde a venit intrebarea asta dar i-am
spus ca am iubit. "Din cauza Lui esti aici" imi spune el. "Sunt momente in care te cheama si se intreaba in ce unghi
de neliniste te-a pierdut'. "Daca ar stii ca nu m-a pierdut" spun cu glas incet, parca vorbind cu mine insumi. "Dar
tu esti cea care ai vrut sa-i arati mereu ca fost doar un fluture in viata ta, si ca s-a facut remarcat doar prin
modelul minunat al aripilor...ca acum a plecat departe sa incante privile si altor oameni,iar tu nu mai ai nevoie de
el" zice el si deodata din "tavan" tasnesc doua lumini slabe: una era deasupra mea si una lumina maintia lui neagra.
Privesc in sus cateva secunde si pe urma revin la ceea ce-mi spusese. "Cred ca este confuz. In ciuda lucrurilor
spuse, am scapat de multe ori cuvinte in care demascam adevaratele mele sentimente.". Nu spune nimic.
Eu il intreb" "El iubeste?" atunci lasa capul in jos si-mi zice: "Da...(inima mea intrase intr-un ritm alert, cred ca eram
fericita)...dar...". imi dadusem seama. Ochii imi erau impanziti de lacrimile cere sateau sa cada. A vrut sa continue
dar l-am oprit. "Stiu...nu pe Mine" articulez cu vocea tremuranda. Observandu-mi tristetea molesitoare m-a intrebat
daca vreau sa zbor cu el, si am acceptat. Nu vedeam nimic, dar simteam ca plutesc. Cand m-a lasat jos eram
intr-un loc extrem de familiar, era iarna, era ger...erau El si Ea. Vedeam ca erau unul langa altul si mergeau cu capetele aplecate,
privind in gol. Nici unul dintre ei nu spunea nimic. Priveam ca si cand vizionam un film ce avea ca actaniti niste persoane
foarte dragi mie. Si totusi eu eram unul dintre personaje, dar nu-mi aminteam. "cel din umbra" mi-a dat cateva indicii
si atunci mi-au dat lacrimile, imi amintisem ca in seara aia se intamplase ceva ce m-a socat. Totul era asa de nou pentru amadoi. A fost prima oara cand am vazut izvorand din ochi lui ceea ce ma asteptam mai putin...:Lacrimi. Daca
atunci nu stiam, acum stiu ce a simtit zapada cand a facut cunostinta cu ceva cald din El. A simtit ca se topeste.
"Mergem mai departe?" intreaba el intinzandu-mi mana . "Depinde ce vrei sa-mi mai arati" spun eu schitand un umil zambet.
" Doar ceea ce vrea sufletul tau sa revada". In acel moment decorul s-a schimbat complet. Afara era cald, eram inconjurata de
salcii, iar pe parte mea dreapta soarele isi reflecta razele aurii intr-o apa caruia nu-i vedem capatul. Am dat la o parte cu mana o
buruiana inalta si dincolo de ea se aflau Ea si El... Unul din bratele lui o tinea lipita de pieptul acestuia, iar unul ii magaia usor obrajii. Batea vantul, iar El incepuse sa se joace in parul ei. S-a apropiat de el si au intrat amandoi in dulcele joc al buzelor, al senzatiilor divine. "Gata!!!!!! Am vazut...prea multe, cred. Nu mai pot. Trecutul ma ucide, dar inainte de a pleca
din el vreau sa mai merg undeva" spun eu, nemaigasindu-mi cuvintele. Intr-o clipa m-am trezit langa un pat luminat slab de paloarea
lunii. M-am asezat pe un scaun si am vazut cum Ea se uita la ochii lui inchisi, la gura usor intredeschisa. El visa, si Ea stia asta,
dar era fericita si linistita pentru ca stia ca o viseaza pe Ea. Ii saruta incet buzele, ii sopteste "noapte buna" si se cubareste
la pieptul lui pentru a adormi in cel mai placut mod in care poate un om s-o faca..
Eu am ramas acolo si le-am vegheat somnul. Cu timpul am adormit. Cand m-am trezit El era cu fata in poala Ei. Plangea! Ea
nu avea curajul sa-i ridice privirea. Era mult prea dureros. Dupa un moment El s-a ridicat, s-a uitat in ochii Ei ce nu mai clipeau
pentru a nu da drumul lacrimilor ce-i intetosau privireasi, desi ii tremura glasul si parea ca nu mai are puterea sa spuna ceva,
ii sopteste: " Multumesc pentru toate clipele minunate ce mi le-ai daruit. Stii ca n-am sa te uit niciodata"
Ea, secata de orice putere, nu a mai putut decat sa se agate de gatul lui. Am inchis ochii sarind poate,peste cele mai durerase etape.
Era din nou noapte, El dormea, parca mai epuizat decat in noaptea anterioara. Ea statea si inca ii mai privea chipul. Cu aceeasi
voce seaca ii sopteste un " Adio " zdrobitor si-l duce pentru ultima oara in lumea pe care numai ei o cunosteau, lumea magica a
sarutului lor. Atunci m-am trantit la podea si am inceput sa suspin. Inca mai simteam acea fierbinteala pe buze, inca mai simteam
forta imbratisrilor. M-am uitat la Ei pentru ultima oara, dar eu n-am avut curajul sa le spun Adio, pentru ca inca n-am reusit sa
renunt la ei. Am paralizat! Am deschis ochii si mama era la capul meu. Eram inconjurata de o multime de oameni agitati.
Toti au inceput sa ma atinga sa-mi faca fel de fel de lucruri ciudate. Ma uit la mama si o intreb : "Cat?" si-mi raspunde cu zambetul
pe buze: " Patru zile". In cateva ore eram incojurata de fete cunoscute si ingrijorate. Nu erau multe, dar erau exact ce-mi trebuia.
Prin toti cei de acolo, privirea mea il cauta. Nu era! Atunci am stiut ca daca nu era atunci n-o sa fie niciodata. Regretam...eu
fusesem langa el inainte sa fie un fluture, eu l-am ajutat sa treaca peste stadiul de omida.



comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (5):


pai.. - de NiceSmil3 la: 18/04/2004 09:24:32
stiu ca e cam lung...poate ca majoritatea cand o sa-i vedeti dimensiunile o sa dati inapoi, tot ce as putea sa spun se rezuma la faptul ca asta-i povestea mea..si ca(printre randuri) chiar am trait ce am scris aici.
#14030 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
ai iubit..atat.. - de oanna18 la: 19/04/2004 12:17:45
ai iubit..atat..
#14133 (raspuns la: #14030) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
imi pare rau... - de (anonim) la: 19/04/2004 19:06:27
Imi pare rau pt sufletul tau trist...dar povestirea ta depaseste limitele normalului....aici este un loc unde trebuie sa zambim vietii nu sa cadem prada gandurilor negre.....cand esti trist(a) priveste cerul cineva acolo sus ne iubeste........un anonim....
#14153 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .
ti se pare putin? - de NiceSmil3 la: 24/04/2004 10:42:52
ti se pare putin?
#14452 (raspuns la: #14133) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
din suflet - de ingerash la: 02/04/2005 19:01:30
din suflet iti spun ca e un text nemaipomenit....ma intristeaza, e adevarat, dar are ceva.....magic! pe bune, e nemaipomenit.....
uite ca-mi dau lacrimile...poate pentru ca si am trecut prin ceva asemanator....dar nu regret nimik! sper ca nici tu...




Adevaratele dureri sunt cele pe care le duci in tacere si de care nu vrei sa fii nici compatimit, nici mangaiat....
#41710 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: