A doua zi, de dimineata, eram la aeroport. Venise timpul sa vad toate locurile pe care doar mi le imaginasem pana atunci. Prima tinta era viena. La gat, aparatul de la ziar. In portofel, nici un ban, doar o carte de vizita. Si a functionat, spre surprinderea mea. Cand a trebuit sa platesc biletul am aratat, timid, cartea. Ma tot gandeam ca e o farsa imensa, ca toata lumea ed la coada va rade de mine in hohote, prostul a incercat sa plateasca folosind o carte de vizita. Palmele imi transpirasera cand i-am intins-o fetei de la ghiseu. Ea a privit-o, apoi si-a ridicat ochii verzi spre mine si mi-a zambit: “pe aici, domnule simmons”.
Dumnezeule, chiar functioneaza, mi-am spus in gand. Si am zambit iar, oarecum parsiv. I’m gonna have fun.
Nu mai zburasem pana atunci si am incercat o senzatie de anxietate si la decolare si la aterizare. Insa nimic nu s-a comparat cu senzatia pe care am avut-o cand am calcat pe un teritoriu strain. Gata, mi-am zis. Primul pas a fost facut. De acum, alex, te descurci tu. Intotdeauna te descurci doar.
Taxi pana la hotel, aceeasi carte de vizita. La receptie la fel. In mintea mea se contura certitudinea ca domnul meyer era o persoana mult mai importanta decat lasa sa se vada. Oricum, nu prea conta asta, nu atata vreme cat eu lucram pentru el. Daca asta se poate numi munca. Ma simteam – si chiar eram, oarecum – un turist in vacanta. Vacanta visurilor mele.
Prin natura mea nu am fost niciodata o persoana ce a cautat luxul inutil, ci mai degraba acel grad de comoditate pe care il aduci cu tine in orice loc ai merge. Astfel, cheltuielile mele au ramas clar in limita rezonabilului. In loc de masina am preferat bicicleta. Gaseam ca e mai amuzant si are mai putine constrangeri. Daca vredeam ceva interesant, puteam sa ma opresc sis a fac poze. In fond, pentru asta eram acolo, nu?
Nefiind legat de vreun grup de turisti aveam si libertatea de a merge pe orice strada voiam, oricand voiam asta. Am descoperit astfel partea mai putin cunoscuta a vienei, cultura in care te afundai la tot pasul pana la glezne, iar uneori, prin centru, pana la genunchi. Ma simteam destul de bine, nu, chiar foarte bine in pielea mea. Ma simteam invidiat de restul oamenilor, chiar daca ei nu stiau nimic despre mine. Cred ca mi se vedea asta si in priviri. Cred ca era vorba de atitudinea pe care o degajam, chiar daca uneori era doar o masca si incercam sa ma conving singur. Deasupra tuturor, intotdeauna sigur pe mine, fara nici o grija pe lume.
Steam ca asta provine si din trecutul meu, din suma situatiilor cu care ma confruntasem intr-o tara unde nu era prea usor de trait. Cu toate astea, ma deranja faptul ca nu imi puteam aminti nimc clar despre toate situatiile acelea, steam sa fac fata unor aspecte, dar nu steam de unde stiu asta. Era putin frustrant, dar inveti sa treci peste aceste mici detalii. Oricum, viitorul mi se arata luminos, apetisant pentru prima data, iar prezentul era sublime, pasind pe trotuare curate si pietruite intr-o tar ace nu fusese roasa de mentalitatea comunista vreme de jumatate de veac.
Am vazut multe locuri fruoase in viena, nu as sti sa le numesc, oricum nu se gasesc pe nici o harta. Erau mai degraba locuri ce degajau o anumita stare de spirit pe care imi place sac red ca am descries-o prin fotografiile mele. Speram ca seful sa fie multumit. Oricum, era singurul mod in care as fi putut sa lucrez pastrandu-mi individualitatea, iar omul asta a cerut.

Intr-o zi eram prin centrul nou al orasului, imi cumparasem o cola si niste cipsuri. Nu era mare lucru, dar pentru mine era un pranz. Nu am cerinte ridicate.
Faptura sublime se apropie de mine. Sa fi avut vreo douazeci si patru de ani, sute de codite si o tinuta degajata, mai degraba cu un aer hippie, ceea ce m-a atras intotdeauna la o femeie. Avea ochii verzi, neclari, si era mai degraba uratica. Insa era sexy prin siguranta pe care o degaja in orice miscare sau gest.
s-a apropiat de mine si m-a intrebat ceva in germana. Ii spun ca nu inteleg, asa ca dialogam in engleza.
Voia sa viziteze orasul onu sin u stia cum se intra. Sincer sa fiu, nici eu nu steam, pentru ca abia ajunsesem. Dar din cate vazusem am fost in stare sa ii indic poarta principala. Mi-a multumit cu un zambet.
Dupa ce am terminat, in tihna, cipsurile, cola si am fumat o tigara, am urmat-o. vizitele se organizau la ore fixe, pe baza de grupuri de turisti. Urmatorul pleca la ora doua, iar acum era unu fara un sfert. Am decis sa astept si am luat loc pe banca langa fata cu codite si ochi verzi neclari. Timpul trece mai usor in doi, mi-am spus, si putina conversatie nu strica niciodata. Pe cine incercam sa pacalesc? Eram atras de ea, foarte atras. Se numea nina si era din olanda. In vacanta, singura, ca si mine intr-un fel. Dupa douazeci de minute de conversatie in care reusisem sa evit dezvaluirea originilor mele – pentru ca imi era rusine, sincer sa fiu – nina, fara nici un avertisment, s-a inclinat spre mine si m-a sarutat. Buzele ei erau fine, mai degraba subtiri, iar limba ei mica si fierbinte m-a excitat si mai mult. Din nou, primul pas fusese facut. Si, din nou, nu il facusem eu.
In timpul turului nu am uitat sa-mi fac meseria, desi eram complet absorbit de prezenta tinerei femei de langa mine. Fumeaza – mi-am zis. Ador femeile care fumeaza. E ceva legat de tigara de dimineata, ceva legat de tigara de dupa. Si o ador pe fiinta asta, atat de libera, atat de naturala, c ear putea fi cu adevarat egalul meu. Dar nu va fi. O steam prea bine, tot din trecut. Din acelasi trecut incetosat din care nu imi aminteam decat franturi. Cu toate astea, sunt aici sa ma simt bine. Si am o camera intr-un hotel de cinci stele, in centru, iar noaptea ma plictisesc singur. Probabil si ea se plictiseste singura in vacanta.
Dupa o cafea in philosoph, langa biserica lui Rupert, am luat impreuna taxiul spre hotelul meu.
mi-a ramas adanc intiparita in minte imaginea ei in timp ce pasea pe covorul persan de la receptie, cu tenisi si camasa subtire in patratele prin care i se ghiceau sanii mici si sfarcurile tari.
Era tarziu, pe holuri nu mai era nimeni. Abia am ajuns pana la usa camerei. O doream, voiam sa o posed. Sa fie a mea. Si ea imi raspundea ca si cum mi-ar fi stiut fanteziile. Am aruncat-o pe pat, corpul ei mi s-a parut usor, zvelt. Urma sa fie al meu. Sa ma infrupt. Voiam sa musc din ea, sa o savurez, sa o fac sa arda, sa ii ia foc chiar sufletul. O doream in totalitate.

Dupa cateva ore ne-am aprins fiecare cate o tigara. Nu se fuma in camera, dar oricum nu mai conta. Contopirea fusese totala, iar regulile se dizolvasera undeva pe parcurs. Acum ramasese doar placerea pura, fanteziile ce umplu mintea dupa un orgasm puternic, fantezii impartasite de cei ce cunosc arta postludiului. Era a mea. Steam, stia, si ii placea. Se agata de gatul meu intr-o visare comuna, goala in intuneric, gafaind incet in incercarea de a ascunde efortul. Totul era asa cum trebuia sa fie.
Tot nu mi-ai spus de unde esti, alex. Nu iti stiu nici macar numele de familie.
Simmons. A fost al bunicii mele. Vino cu mine.
Unde?
Nu contreaza. In lume. Oriunde. Vino si atat. Fara intrebari.
Bine, vin. Sunt a ta, iar tu al meu, si stim asta.
Prin draperii se intrevedea lumina. Se facuse dimineata.

Pasind pe aceleasi drumuri, nu ma mai saturam sa privesc creatura ce era alaturi de mine. Imi veneau in minte replica din filme. My warrior woman. My amazon. Caci era o luptatoare, o fire puternica. Nici nu putea fi altfel.
In drum spre centru am discutat despre ratia de aur, despre phi, o veche pasiune a mea de pe vremea cand ma cufundam in matematici pentru a descoperi natura. Era inteligenta si infometata de cunoastere, de mister. Adoram asta.