Despre ganduri si inselare

Despre ganduri si inselare
(sursa de inspiratie:"Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei" Sfantul Siluan Athonitul )

" Intotdeauna cugeta:" Sunt un mare pacatos dar domnul milostiv, El ii iubeste mult pe oameni si-mi va ierta pacatele mele".
Domnul ii iubeste pe toti si noi trebuie sa-L imitam si sa-i iubim si noi pe toti, si daca nu putem, sa o cerem, si Domnul nu va zabovi sa ne ajute cu harul

Sau."
Iubirea lui Dumnezeu e de nedescris dar harul lui poate fi pierdut chiar si pentru un singur gand rau. Sufletul se intuneca, gandurile rele il chinuie pe om

omul simte pierzania lui, fara harul lui Dumnezeu e neputincios.
Intreaga viata sufletul si-o petrece in lupta cu gandurile. Tu insa nu slabi in lupta, pentru ca Domnul iubeste pe cel ce lupta cu barbatie.
Cand stai inaintea fetzei stapanului adu-ti aminte cu tarie ca El asculta toate cererile tale si daca iti sunt de folos, le implineste.
Pentru un singur gand de mandrie sufletul pierde harul si il napadeste intunericul. Dar tot asa, pentru un singur gand de smerenie harul vine din nou.

Idei proprii:

Foloseste-ti intotdeauna sentimentele si trairile. Nu te ascunde sa exprimi ceea ce simti, daca te prefaci atunci sufletul iti va fi macinat in chinuri

groaznice. Dar fii precaut intotdeauna, nu-ti lasa garda jos in totalitate: "E mai bine sa ai o baza in Domnul decat sa te increzi in om". Fii exact ceea ce

simti. Fericire, bucurie, tristete. Ai mare grija la sentimente precum furia si mania, trebuie sa stii sa le folosesti. Daca o faci cum trebuie poti obtine

rezultate remarcabile, daca o faci gresit rezultatele pot fi dezastruoase.
Intrebare: Ai avut vreodata senzatia atunci cand faci o alegere (orice fel de alegere) ca in afara de pura curiozitate mai exista inca un motiv dar de care

nu-ti dai seama pe moment?
Curiozitatea este un motiv universal si permanent, celalalt depinde de fiecare. Abia mai tarziu iti dai seama de acel motiv care de fapt este in

subconstientul tau.
Unii spun ca cel mai bine e sa-ti asculti inima atunci cand trebuie sa iei o decizie.
Asa este, dar nu inima este cea care te indeamna, ci subconstientul, mintea ta, creierul. Inima este doar o pompa care face sangele sa curga. Un transplant

de inima nu afecteaza cu nimic sentimentele, convingerile si trairile unei persoane. Creierul este singurul organ cu memorie si care inmagazineaza toate

acestea. Locul unde se petrec toate disputele contradictorii ale gandurilor.
Cand spui "asculta-ti inima" spui defapt "constiinta".
Iar cand spui "constiinta" spui de fapt "sufletul".
Locul sufletului este la nivelul mintii, al creierului si nu al inimii. Acest fapt poate fi confirmat de catre mai multi oameni care s-au aflat la un moment

dat in starea de moarte clinica. Au simtit ca-si parasesc trupul uman prin partea din spate a capului, si ca incet plutesc si se departeaza de el.
E de ajuns o singura informatie de intensitate mai mare. Care sa-ti puna mintea intr-un conflict total si simti cum totul se schimba in jurul tau. Cum viata

pe care o stiai devine altceva decat ceea ce pare a fi. Un soc precum acesta te poate trezi la realitate si sa deschizi bine ochii sau te poate dobora de

tot. Nu ai ce face decat sa accepti realitatea chiar si dura asa cum este ea si sa mergi inainte. Orice tentativa de negare a realitatii nu face decat sa te

traga inapoi, din ce in ce mai mult incetul cu incetul. Acceptarea realitatii este inceputul progresului, negarea ei duce automat la regres.
Progresul insa mai necesita inca un pas: recunostinta. Nu-ti mai petrece timpul vaitandu-te de ce nu ai, ci fii recunoscator pentru ceea ce ai deoarece altii

nu au nici atat.
Indiferenta este o problema foarte des intalnita in ziua de azi. Mintea e plina de ganduri bune si rele. E intunecata de lumea in care traim. Dar aceasta

este natura omului, el este si va fi intotdeauna o fiinta complexa.
Daca mintea lui ar putea sa conceapa numai un singur gand bun: iubirea fata de aproape; atunci toata aceasta indiferenta ar dispare.
Exista prea multa nepasare in lume, prea multa indiferenta si totul isi are cauza intr-un singur lucru. Radacina (baza) tuturor pacatelor, punctul de unde

pleaca tot ce este rau in lume, de la cel mai mic si cel mai neinsemnat lucru rau pana la cel mai mare:
Mandria de sine -a parea ca vrei sa rezolvi o problema chiar si atunci cand nu stii cum, teama de a nu pierde pozitia pe care o ai in societate, orgoliul si

reputatia. Frica de esec, de a spune "nu stiu cum sa fac acest lucru...". Esecul este insa tot un rezultat care poate fi folosit foarte bine,

multi nu stiu sa vada acest lucru. Multora le e teama sa riste (teama de provocare), vor doar lucruri usoare, banale si se trezesc intr-o zi

ca toata viata a trecut pe langa ei.
Vanitatea =un drog natural
Vanitatea este un calator întârziat care bate la poarta sufletului omenesc. Cei slabi, dornici de glorie, care spera sa se ridice fara munca, vor primi cu

multa dragoste si alai pe acest stralucit oaspete; însa oamenii de stiinta, filozofii si visatorii timpului, care urmaresc un ideal în viata, nu se vor

osteni sa deschida macar o poarta acestui drumet, temându-se sa nu li se tulbure linistea lor sufleteasca.
Vanitatea este anestezicul dat de o fire binevoitoare pentru a usura durerea de a fi un prost afurisit.

Razbunarea si dreptatea nu sunt niciodata acelasi lucru.
Dreptatea inseamna armonie, razbunarea inseamna egoism doar pentru a te face pe tine sa te simti mai bine.
Putini mai cunosc astazi termenul de onoare in adevaratul sens al cuvantului :a-i ajuta pe cei slabi si lipsiti de aparare, a infaptui dreptatea si a vorbi

adevarul intotdeauna... chiar si atunci cand acest lucru duce la propria moarte.
Onoarea este o insigna buna de purtat la palarie tot timpul, moralitatea oamenilor superiori, un amestec natural de respect pentru oameni si pentru sine.
Astazi omul modern are o parere foarte gresita despre cuvantul umilinta. In sine, umilinta este o stare de libertate prin care doar dispare efortul inutil de

a parea altfel, de a crea irealitati. Fiinta umila percepe realitatea la modul cel mai pur. In realitate "a fii simplu" inseamna "a fii umil". Omul modern

asociaza umilinta cu o povara, cu o rusine. El nu intelege sensul corect, nebanuind impacarea cu sine, multumirea si intelegerea lucrurilor in fapt pe care

starea de umilinta le degaja. A fii umil inseamna a intelege, a iubi, a te darui a face sacrificii…a fii umil inseamna a fii maret, a fii rar si de calitate.
O fiinta care iubeste intelege, se sacrifica…este deja mangaiere pentru cel oropsit, lumina pentru cel ratacit, popas pentru cel ostenit. Fiinta umila este

simpla si de aceea cunoasterea sa este directa, mintea nu-i joaca farse. Marii intelepti ai lumii au fost umili. Ei chiar propovaduiau simplitatea si

originalitatea - Ghandi, Einstein, Tagore, Brancusi, Anton de Padova, Ramakrishna etc. In contradictie cu acestia, marile personalitati politice,

intelectuale, se implica in razboaie, ei creaza sisteme, societati etc. Vorbim de marii intelepti. Acestia invata prin exemplul propriu ca omul sa fie liber,

ca a fii fericit incepe din interior si se revarsa in exterior, niciodata invers.
A fii simplu inseamna sa te bucuri de existenta in orice clipa, sa fii lipsit de ego. Egoul este falsa personalitate. Unde exista ego nu exista nici un

mister caci orgoliul prin prostia sa tinde sa se scoata repede in evidenta. Un proverb indian spune: "Paiele vin repede la suprafata in timp ce pietrele

pretioase se lasa imediat la fund."