vermuneria (iulia)

Azi ma simt curat. Ca o lacrima prelinsa pe obrazul alb al unei fecioare, printesa poate. Nu stiu nimic din jur, nu ma intereseaza. Nu vreau sa vad daca puritatea-mi se va reflecta in interactiunile cu ceilalti fie ei oameni sau simple obiecte. Nu vreau sa ma misc de teama sa nu ma tulbur. As sti care e cauza senzatiei insa nu vreau s-o constientizez pentru ca o ghicesc melancolica. Vreau sa raman curat nu melancolic. Ma fericesc in si de curatia mea. Nu-mi vin ganduri murdare, nu simt nevoi murdare, sunt curat.
„Spune-mi cum s-a terminat povestea de aseara?”
„S-a terminat ca am fost batut. Lasa-ma! Ti-am zis ca nu am facut decat sa le cer politicos voie la masa lor.”
De ce dracu’ ai venit, catea nimfomana? Te mai si prefaci ca te intereseaza aspecte din viata mea singulara. De fapt de ce nu te-ar interesa, in fond jucaria ta e in joc, nu-i asa? Caca-ma-s.
„Dar ce ai, ma rog? In definitiv nu eu te-am batut.”
Sa-i spun despre senzatia de curat pe care am avut-o pana la aparitia ei? Cu ce rost? Oricum n-ar intelege. Sa-i spun ca am o stare neinduratoare de nervozitate datorata nici eu nu mai stiu carui motiv? Nu, ar face presupuneri de care nu am chef azi. Sa-i spun ca-mi displace prezenta ei? Ar fi totusi neadevarat pentru ca peste vreo cateva minute o sa am din nou chef de tavaleala. Si in definitiv da-l incolo de curat, oricum n-ar fi durat la nesfarsit. Iar acum ca s-a terminat de ce sa nu-mi recunosc : s-a datorat bluzei pe care am imbracat-o, bluza ce pastreaza inca mirosul balsamului cu care a fost spalata de ea, de Iulia. Bluza pe care inca mai simteam degetele ei apasand nervoase pielea spatelui meu extaziata si indragostita, bluza care pastreaza chipul ei infantil in dreptul pieptului, bluza mea plina de ea, de Iulia. Dar unde a disparut? Trebuie sa mai inspir macar o data din ea.
„Ce cauti?’
„Unde mi-e bluza?”
Ce naiba am facut cu ea? Unde mi-ai aruncat-o Ioana, lua-te-ar dracu?
„Ermin, linisteste-te! Ce vrei cu bluza ta? Unde vrei sa pleci? Astampara-te, ce-ai patit?”
„Vreau sa-mi gasesc bluza pe care o purtam cand ai intrat, atat. Nu vreau sa ies nicaieri, intelege. Daca vroiam puteam sa imbrac orice alta haina. Da-te!”
Ah, uite-o!. Doamne, langa curul ei! Iarta-ma Iulia! iarta-ma, in genunchi te rog, iarta-ma! Scufundat in iad ridic catre tine degetul mic. Vezi-mi-l! Indura-te caci doar atat a mai ramas. Restul e carne putrezita, oase roase de caini mitologici, simtiri tocate si aruncate la porci.
„Hai lasa bluza aia si vino in pat, am nevoie de tine!”
M-ai abandonat, Iulia draga, chiar cand incepeam sa inteleg. Totul mi se parea atat de adevarat, si planurile tale de a face un copil, si casatoria, si viata tumultuasa plina de nou, de oameni, de prieteni, de frumuseti urbane chiar acolo unde nu sunt, unde le-ai fi inventat tu intr-o zi si-n alta, in toate cate ceva. Am fi ramas, vad bine, o imbratisare si toate din jur pe care ti le doreai, martori la sfanta noastra imbratisare. Am fi gasit impreuna formula iubirii nepieritoare pastrata pentru noi undeva intr-o petala de lotus.
„Ce faci, la ce te gandesti? Ajuta-ma si tu aici!.”
Nu sunt Iulia asa cum ai fi vrut sa fiu, cum as fi vrut. Uite-ma-s, Doamne, cu madularul in gura unei femei, cautand placeri imediate, uitand de tine si de juramantul etern rostit nu o data. Arunca blesteme asupra mea, nu ma mai intereseaza. Sau mai bine ia-ma la tine, ia-ma la tine si bate-ma, bate-ma Iulia draga! Vorbeste cu Dumnezeu sa ma aleaga in imparatia lui, sa ma poti bate, sa fie asta pedeapsa pacatelor mele: ciomagit de iubita mea in vecii vecilor. Spune-i sa inchipuie o cusca in care sa ma tina restul timpului.
„Ah Ermin, m-am umezit toata! Arunca-te in mine! Acum!”
Imi aduc aminte cat de frumoasa erai, Iulia. Cand te-am vazut prima oara m-am ales cu o constipatie de toata greutatea. Cum aveam sa mai fac caca intr-o lume in care traiai tu? Cum aveam sa mai contribui la imputirea lumii prin care te preumblai gingasa, gratioasa, curata? Firea-mi a ramas perplexa intr-o contemplatie a prezentei tale tulburatoare. Firea-mi a ramas acum singura, de capul ei si uite ce face? Cand te-am cunoscut m-am facut sclavul firii dar ea se devenise sclava ta. Am ramas sclavul firii si...
„Ce bine e! Ah, te iubesc, te iubesc, aaaaaah!”