Un stop cadru in mentalul colectiv al tiganilor

Psihologia Religiei in mintea unui tigan

Segmentarea societatii in oameni credinciosi si oameni necredinciosi poate sta la indemana oricui atunci cand vrea sa-si usureze intelegera fenomenului religios. Fiecare din segmentele rezultate poate fi examinat apoi functie de nivelul mediu cultural al unui grup daca vrem sa adincim studiile grupurilor tinute sub observatie de cercetatorul care, ar trebui sa faca si o diferenta de IQ al liderului
si media IQ-ului grupului cand « isi propune sa studieze fenomenele religioase in formele lui primitive de organizare sociala ». Din cele citite in suportul de curs al studentilor de an 2, Psihologia Religiei se ocupa numai de comportamentul credinciosilor ca studiu al activitatilor si al proceselor psihice pentru segmentul social al CREDINCIOSILOR. « Ideia de divinitate in jurul careia graviteaza comportamentul omului credincios orienteaza si imprima proceselor psihic emotionale si volitile o motivatie de ordin transcedental » ceea ce leaga izvorul revelatiei religioase de o finitudine si un rotund cosmic. Credinciosul este interesat de SCOPUL SI ROSTUL SAU IN LUME. Necredinciosul intreaba DE UNDE VENIM si INCOTRO NE INDREPTAM ? E drept ca aceasta din urma intrebare este a filosofiei, dar sa nu uitam ca, chiar dupa spusele lui Durkheim « Religia a tinut locul tuturor stiintelor » Si stiintele trebuiesc privite ca pe niste copii nerecunoscatori. Ele nu mai recunosc rostul si rolul parintilor din viata lor. In speta, rostul religie ca familie largita din care sau desprins. Daca ne uitam pe fondul intrebarilor de tip credincios si al intrebarilor de tip indoielnic desprindem prin vizorul TIMP avem o imagine circulara si una lineara a celor doua tipuri de A FI IN LUME. Unul linear ( de unde si incotro ) si un al doilea rotund ( scopul si rostul meu in lume ).
Pentru cel ce priveste linear esista trecut, prezent si viitor, pentru cel ce priveste circular, exista eternitate si inaltare spiralata ( ciclicitate a inoirilor ) Detalii in capitolul urmator. Avertizam cititorul acestui referat ca prin urmare, acest mod diferentiat de a te raporta la lume incumba si acceptarea faptului ca nu putem lega un dialog real fara a tine cont de tipul de diferenta de limbaj a credinciosilor si a necredinciosilor care, intamplator sau nu, pot fi identificati prin perceptia lor asupra timpului : de tip LINEAR sau de tip ROTUND. De altfel psihologia si teologia , ca doua stiinte care percep un timp rotund, au ajun la o « pace » si o cale de abordare a transcendentului credinciosului odata cu descoperirea NUMINOSULUI ca factor curativ impus de Jung. Dupa ce a vazut moartea cu ochii Jung scrie : « Nu ma intereseaza tratamentul nevrozei ci abordarea NUMINOSULUI. Cine are acces la trairea Numinosului este eliberat de blestemul patologiei ». Asigurararea unei trairi emotionale corective, Facilitarea procesului de individuatie si intarirea EULUI, iata obiectivele unui om de stiinta caruia, chiar daca nu-i stim declaratiile si comportamentul sau religios il putem desprinde din finitudinea obiectivelor pe care si le-a fixat prin abordarea Numinosului din om. Obiectivele lui sunt rotunde si nascatoare de speranta pentru ca in fata parintilor, a profesorilor, a terapeutilor, a preotilor si a divinitati oameni vin fiindca, ceva-cineva, le-a zdruncinat bazele existentei si mai ales vin oamenii si copii care-si verifica sau invata stabilitatea SCOPULUI EXISTENTEI LOR.
Valery spune ca « eu reprezint ceva prin capacitatea mea de a refuza consimtamantul acolo unde nu raspunde sensului existentei mele »
Ca TATA sau terapeut, ca preot sau intelectual credincios, TU te simti obligat insa prin darurile primite si nicidecum onorat, te simti obligat de a reda claritatea si speranta pentru clientul (copilul) tau intrat in traiectul circular al existentei de pe tangenta lineara a celor care gandesc bidimensional ( biologic si social ) asa cum o face si Durkheim care, pe taramul stiintei nu-i decat un copil teribilist si pe alocuri il ajuta un anume miros specific evreilor de a sesiza pragmaticul. Cand vorbim de acel « un anume miros specific evreilor » vorbim de contributia etniei evreilor la scrierea operelor fiului unui RABIN, fara sa fi venit cineva sa-i schimbe o virgula din continutul ideilor autorului. Chestie de orientare a ADN-ului si emotie neperceptibila la nivel constient. Chiar notiunile in sine si modul lor de formare pentru fiecare stiinta in parte, pot da o identitate si un miros specific celor ce devin profesionisti intr-un domeniu sau altu.

Numai ca acest avanataj se transforma intr-o greutate pentru cel ce-si propune sa integreze acumularile din stiinte diferite si sa fixeze niste concluzii sinteza din operele mai multor autori. Cu atat mai greu cand vrei sa transmiti acelasi mesaj in medii cultural diferite, chiar in interiorul aceleiasi limbi materne.
In principiu nu exista opera netraductibila decat acolo unde se observa devierea ostentativa a traiectului
sau se schimba subiectul mai mult sau mai putin voit. In acest caz trebuie sa cobori in bidimensional. « Adaptare la trebile clientului » - ar spune tiganul. Dar ce-i trebuie credinciosului explicatii atunci cand el cunoaste substanta verbului A TRAI ? Fiindca traiectul intrebarilor lui e limpede un altul decat al celor lucizi. Necredinciosul viermuieste bidimensional si, pentru infirmitatea zborului SAU, el leaga indoiala de picioarele celui plecat in inaltarea fiintei sale prin chiar verbul A FACE. Credinciosul isi intoarce fata spre el, nu pentru al jigni ci pentru al ajuta sa spere la randu-i ca, procedand intr-un anume fel isi va gasi locul fertil al descoperiri Numinosului sau al firului Ariadnei care te leaga in rotundul divin al sensului existentei si care e altul decat FAPTUL SOCIAL MIZERABIL pe care sunt chemat la randu-mi sa-l indrept prin rolul meu asumat. Plecam in continuarea excursului nostru si vom mai aduce pe parcurs si alte noi dovezi ale altor ganditori cu primele 3 concluzii suficiente pentru start:
1 - Gandirea stiintifica si gandirea teologica incumba o diferentiere notabila fie si prin simplu fapt ca primul lasa emotia lui A TRAII sa-l conduca in alegerea traiectului si a conceptelor folosite.
2 - Accept duelul conceptual cu Durkheim numai pe taramul psihologiei religiei si psihologiei sociale fiindca, Eu CATON si colega mea Iulia Catana care mi-a acordat increderea si ajutorul real al abordari acestui refereat, NU vom putea pune niciodata egal intre RELIGIE SI SOCIETATEA asa cum o face cercetatorul criticat de noi aici si despre a carei « infirmitate emotionala » ne vom abtine a o mai aduce in discutie altcumva decat prin propriile citate care o evidentiaza cu asupra de masura.
3 - Scriem un referat despre Ancora Sperantei oferita de Religie chiar in triunghiul in care Durkheim si Cioran ca ganditori ai fenomenului, vor fi mediati de un istoric al religiilor si nu de un teolog, asta, pentru a pastra cat de cat o obiectivitate a ideilor celor invitati la acest excurs.

Inainte de a transa disputele cu citatele invitatilor nostri sa punctam totusi cateva indicatoarele date de Psihologia Religiei si Psihologia Sociala preluate din cursurile studentilor facultati de psihologie .
« A vedea in sentimente un profund izvor al religiei este un fapt natural dat fiind ca dimensiunile psihologice ale omului sunt implicate in toate formele de manifestare ale SACRULUI » Mimetismul social si actul initiatic sunt circumscrise comportamentului religios pentru un credincios. Ele se dovedesc necesare in planul profan al societati care le practica, acesta fiindca le asigura interiorizarea unor cerinte valorice fara de care Transcenderea intre A Exista si A TRAI nu este posibila. Putem accepta viziunea lui Draghicescu potrivit careia « societatea este corpul mistic al lui Dumnezeu » in masura in care spiritul acestui corp ramane SACRU ( fiindca societatea e murdara ) si il vom reda netrunchiat credinciosilor care nu au timp de dispute inutile pe teme ale unei evidente care, pentru EL tine de simtul sau interior si nu de gandirea sa profana. Acest sacru prin numarul mare al credinciosilor are dreptul la respect si cere o anumita inviolabilitate ca un respect acordat drepturilor comunitatilor, fie ele si minoritare, minoritati care nu ne asista acum in disputa noastra, dar de care trebuie sa tinem cont, chiar in conformitate cu cerintele lui Durkheim, pe care il vom cita din belsug pe parcursul excursului nostru.
Daca vorbim cu dovezi psihologice de necontestat despre existenta unei prapastii interioare a fiintei atunci trebuie musai sa-i gasim si corespondentul exterior al acestei prapastii fiindca, « omul este in mod egal si produs al mediului sau ». Va invitam deci sa abordati probabilitatea ca acest hau interior sa fie chiar oglinda haului dintre Societate privita ca un corp mistic al lui Dumnezeu murdarit de profan si Religia Neadecvata Structural Cerintelor si descoperirilor fulger ale multor stiinte tinere, sau a stiintelor care inca nu si-au spus tot ce au de spus in domeniu lor de activitate.Acceptam deci ca fiind inadmisibil un semn egal intre Societate si Religie pe deoparte fiindca, Durkheim recunoaste ca toate stiintele isi au izvorul in Religie dar mai ales pentru ca, Sociologia si Religia nu pot fi doua stiinte cu acelasi obiect de studiu.
Daca necredinciosului « nu-i trebuie ipoteza Dumnezeu » si nu-si doreste catharsisul ca stare emotionala in elaborarea indoielilor si certitudinilor sale atunci, sa aduca EL capetele de acuzare in fata credinciosului care, ca si mine, fiinta sociala, prin Scopul si Rostul meu, impiedicam inflorirea pe piata a ZEULUI numit SOCIETATE care sa-l inlocuiasca pe eternul ZIO , care prin alternanta sa ciclica de langa noi e limpede ca a existat dintr-un inceputuri si cu o eternitate mai inaintea sociologiei.

Pentru ca suntem studentii ai Universitatii Lucian Blaga si ne place a fi cultural europeni si egali altor culturi continentale, vom incerca sa aducem in circuitul ideilor europene, daca nu un sistem coerent de gandire, care sa ne defineasca, macar o subliniere a ideiilor valoroase pe niste ferestre de intrare in camerele unde, somitatile in domeniu au abordat deja ideia in cauza si,au dat probabil un verdict unanim acceptat. Bunaoara gasesc ca EGALUL pus de Blaga intre Credinta si Constiinta celui plecat la drum cu aspiratia de a gasi comuniunea dintre OM si Dumnezeu, atata vreme cat avem in divinitate modelul valorilor inalte ale aspiratiilor omului, plasandu-te in calea perfectionarii cunoasteri, este mai mult decat justificat de chiar Legea lui Thomas care ne spune ca : o situatie definita devine reala prin consecinta ei
Cat priveste memorabila afirmatie a lui Augustin, noi o vom reformula din teologic in epistemiologic pentru al intreba pe Durkheim daca oameni « cred tot ce inteleg sau daca intelegem tot ce credem ? »
Raspunsul este necesar si obligatoriu de dat individual inainte de a pleca la drum acolo in societatile primitive care ne raspund etern ca « asa se face findca asa fac toti » iar diferenta de raspuns a cercetatorului trebuie sa incumbe in ea si diferente de conscinte dar si de responsabilitate pentru cei ce-si propun sa puna egal intre Religie si Societate.Si ca sa inchidem tot rotund ramanem pe pozitia ca Misterul ne atrage INTRU luminarea obscuritatilor sale si, il plasam intre lucrurile SACRE care « se impart mereu fara a se divide, ramand mereu EGAL SIESI », si atunci, sa acceptam indirect ca nici noi nu vom secatui fenomenul religios la care ne adapam cu indrptatita cerere a nevoilor umane si ca acel REST SACRU indiferent cum se va mai incerca redefinirea lui, este obiectul de studiu al Teologiei care, trebuie sa tina cont de tot ce s-a smuls MARELUI TOT de catre stiinta « eretica » nu in ideia unui furt sau al detronari lui Dumnezeu ci, in nevoia cautarilor stabilitati si infrumusetari celor multi, unici si diferiti care se definesc ca ROST si SENS al drumului cu : un ACASA IN VIITORUL COPIILOR NOSTRI, adica intr-un ACASA al SPECIEI.
Luindu-l pe « Emil Cioran in rol de Diavol » sau « arhimandrid dejnadajduit si ironic al neviabilitatii existentei noastre » cu care Fernando Savater si-a luat doctoratul in filosofie fiindca : « descoperind-ul m-am descoperit pe mine » vom purcede studenteste la a ridica intrebari esentiale la care apoi sa raspunda Durkheim sau Mircea Eliade ca istoric al religiilor si « meserias » in ale Sacrului si Profanului. Ei vor fi completati pe alocuri si de alti recunoscuti ai domeniilor, fiindca numai rezistand focului gnostic si arzandu-ne si ultima picatura de indoiala putem da din nou drumul SPERANTEI peste hăul nostru existentialist si numai asa putem face din Speranta o ANCORA pe care sa ne ridicam cu demnitate si fara teama « Caderi in Neant » sau teama caderi « in chinul arderi fiintelor prin cazanele de zmoala ale iadului », asa cum este el reprezentat de credintele noastre primitive.
« M-am luminat fiindca am avut norocul de a nu putea dormi » spune ironic Cioran in interviurile sale cu Petre Tutea. « Ani de-a randul am fost vizitat de un cersetor care ma luat la intrebari despre cum arata Dumnezeu, despre materie si despre rau etc. Nu am avut raspuns la toate intrebarile lui. Le intorcea bietul de el in toate felurile fiindca erau intrebarile lui de fond. Se confunda cu ele.N-am intalnit alt om mai preocupat de insolubil si inextricabil ca el. Intr-un moment de descurajare mi-a marturisit « ca-si merita conditia de cersator si modul sau de existenta fiindca, descoperise intre timp ca toate intrebarile lui erau vrednice de dispret ». In acea clipa am simtit ca am o obligatie fata de el si i-am marturisit ca pentru mine, DIN CERSETORUL DE ODINIOARA ACUM ESTE CEL MAI MARE FILOSOF DIN PARIS. Vorbele mele spuse pe un ton al sinceritati absolute iau intors mirarea din priviri. Nu l-am mai intalnit de atunci si de atunci ma tot gandesc daca nu cumva eu m-am inaltat cate un pic pe treptele nesigurantei acestor cersetori de solutii de-a gata ! ? » Paris 22 oct 1973. Cand subliniam ‘certitudinile lui Durkheim’citindu-i 3 din cartile sale recomandate in bibliografie stiam de la geneticieni ca « Funcia creaza organul » Pentru cei ce stiu ce este transcendenta completeaza C-tin Balaceanu Stolnici pentru studentii sai, « inseamna ca Rostul si Scopul treceri noastre prin viata la creat pe om »

Nu e nimic biblic in aceasta permutare a cuvintelor. E doar ceea ce Eliade ne spune la pag 9 din primul volum al « Morfologiei fenomenelor religioase » si anume « Sacrul este un element din structura constiintei si nicidecum un stadiu in istoria evolutiei acesteia » Acesta e un alt motiv pentru care Durkheim nu poate pune egal intre Religie si Zeul descoperit de el numit « fapt social ». Daca l-ar intreba pe Petre Tutea de ce, acesta ar traduce ca « a pleca la Dumnezeu cu diploma de OM inseamna ati lua examenul lui A FI RELIGIOS » Doamna Adela va intorc intrebarea : « sunte-ti cumva ATEU ? » Sub medierea lui Gabriel Liiceanu, prin 1990, pe postul TV Romania au aparut 10 episoade din « dialoguri de la distanta » intre 2 prietenei : Cioran si Tutea. Priveam in miez de noapte pe sticla televizorului si nu-mi venea a crede ca mi sa oferit un spectacol de zile mari cu mult umor si mai ales « excitare pana la orgasm » a intelectului. Ochii, Ochi lui Cioran insa, cereau ingaduinta. Daca nu-l citeam pe Cioran as fi putut spune ca ochi lui cereau iertare publica acum la batranete si inaintea petreceri sale in lumea celor vesnic sacre. Limbajul nonverbal completa aceasta spasire publica a celui ce a fost incarnarea luciditatii. Verbal insa si la cei peste 80 de ani ai sai se aseja in pozitia de « demiurg al raului » ca un fel de « uite asa vrea muschiul meu intelectual » In constiinta profanului, Cioran este in pozitia de terminator universal a tot ce este valoare consacrata. Pentru intelectuali necredinciosi el este incarnarea luciditati si simbol al ateismului, iar pentru teologi Cioran este un mare miracol in cazul in care vor sa-si pastreze enoriasi pe termen lung. Sa luam o valoare comuna a acestor 3 categorii de potentiali telespectatori ai regalului oferit opiniei publice de Tutea si Cioran. Care sa fie valoarea suprema a omului daca nu chiar viata lui ? « Forma mea de afirmare e negatia. Teme precum viata, moartea, istoria, Dumnezeu, libertatea, imi vor da sansa sa ma razbun fara stiinta a nimic » Emirul ii da diploma lui Cioran de RECUPERATOR. Vom vedea mai tarziu de ce. « Maniaci ai rigori vor sa stie ce gandea autorul despre viata, despre moarte, despre vesnicie. Ce gandea ? Orice. Erau doar trairile lui absolute si personale » (IE) Dar Bernard Show ce gandea despre viata ? « Un maximum de profit cu minimum de efort » Ce a vrut Cioran de la viata ? « sa nu muncesc niciodata, sa triesc la Paris si sa dau cu flit snobilor care se cred buricul pamantului » - Ce face Cioran de mai bine de 50 de ani ? « Exact ce si-a dorit » Cum e posibil ca la varsta de 84 de ani a interviului cineva sa-l invidieze pentru ca i sa implinit dorinta vieti lui, cum e posibil asta cand Cioran la detronat pe Dumnezeu din toate functiile in care il instalase Mentalul Colectiv ? Si cum e posibil intreaba altcineva care nu-i citise interviul, dar comunica acum cu Cioran tridimensional, cum e posibil ca si la aceasta varsta sa te mai emotioneze intalnirea cu transcendentul, desi nu ti-ai rezolvat drama existentei tale ?
« Misticul e o specie stranie care dobandeste stiinta despre nimic si care nu e pedagogic transmisibila » Aceasta memorabila idee E cheea de a intra in Cioran si prin EL in interiorul Divinului.
«Luciditatea este echivalentul negativ al extazului » «Gandirea in esenta ei este distrugere. Mai exact : in principiul ei. Gandim incepem sa gandim pentru a rupe legaturi, pentru a lichida afinitati pentru a compromite scheletul realului. Cand procesul de subminare e avansat, gandirea isi revine si, se revolta contra porniri sale naturale » (DR)
In timpul dialogurilor filmate de Gabriel Liiceeanu Cioran se simtea vinovat din doua motive nedeclarate vreodata dar deductibile din alte idei ale lui. Pentru ca i sa implinit dorinta divina pe micul ecran unde il vedea toata LIMBA ROMANA trebuia fie 1 - sa-si ceara scuze, eventual lui Tutea caci filosoful-reporter era prea tanar si mai ales ca Tutea ia demonstrat existenta religiosului in EL prin chiar citatele lui. Sau mai exista alternativa 2 pentru a te mantui, aceia de a o face prin tatal tau biologic care-ti da binecuvantarea faptelor tale sau direct lui Dumnezeu. Varianta 2 pica fiindca tatal biologic si Dumnezeu erau deja ingropati. Varianta 1 era pe terminate si atunci limbajul nonverbal cerea intrebarea si binecuvantarea pe micul ecran care sa-l scoata din disconfortul asteptari. SINELE ia tradat atunci o dorinta a lui Cioran. Sinele lui Cioran a intrat pe micul ecran in dialog direct cu limba materna pe care o repudiase si faţă de care, la batraneţe se simtea vinovat. Sinele ia asejat in ochi si in limbajul nonverbal ruga catre credinciosi pentru ai acorda intelegere pentru ceea ce a facut EL din Dumnezeul Nostru cel ETERN. De buna seama ca si Cioran ca fiu de preot cunostea bunul simt comun. Nu te duci sa fluieri in biserica sau sa strigi pe micul ecran « Dumnezeu a murit ». Pentru cei ce-i cunosteau opera LUI si care citise « Lauda Insomniei » nu era nici-un fapt anormal ci, o sarbatoare a intalniri cu idolul lor. Pentru ceilalti, EMIRUL le traduce intalnirea : «Afla ca eu nu distrug nimic. Inregistrez. Inregistrez imanentul, nerabdarea unei lumi care se nimiceste si care, pe ruina certitudinilor sale, se grabeste spre neobisnuit si nemarginit, catre un stil convulsiv » (IE) « Merita interes doar chestiunile de strategie si de metafizica, acelea care ne tintuiesc in istorie sau ne smulg din ea. IU »
«Nu pot vorbi cinstit decat despre Dumnezeu si despre mine » «Ma simt fericit in indarjirea de a denunta fragilitatea fericirii omului. IU » « Negatia e o voluptate care te ajuta sa tai cu efort si cu durere la temeliile existentei. Asta inseamna ca si cei care se ocupa de Speranta trebuie sa-i dea acesteia o excesiva importanta ca sa nu fiu eu demiurg cel rau marele castigator » « Ma intereseaza filosofia momentelor unice. IE » «Stiinta ca mecanism e cauza neincrederi mele »
De 14 ani astept prilejul sa-i transmit in scris lui Cioran ca i-am preluat eu pacatele.
Treaba barbateasca pe care SI EU AM PRELUAT-O DE LA TATA.
Ce faci mai omule ? Tu nu vezi ca iar au fugit copii dincolo cu tot borcanul de carne ?
Si unde vroiai muiere proasta sa se duca ? Afara ?
Ce conteaza unde ! ? Conteaza ca E vineri ! E POST , E PACAT !
Atunci iau eu toate pacatele asupra mea, doar acesta-i ROSTUL TATALUI pe PAMANT
Mai tarziu am inteles din relatarile camarazilor lui pe care si ia facut atat pe front cat si in cei 9 ani de prizionerat in Rusia stanilista, am inteles din re-povestiri, la un pahar de vorba ca « Aduna tatal tau la pacate de la toti osanditii sorti DIN TE MIRI CE NEAM SI DIN TE MIRI CE RELIGIE »
TATA, cel ce trebuia sa omoare deopotriva si la nemti si la rusi pe cele doua fronturi ale schizofrenicei noastre societati, mi-a marturisit, copil fiind, ce anume este IADUL. Pe patul morti EL nu avea nici-o remuscare ca omorase la viata lui atatia oameni. Citez din memorie « pai daca murea tatal tau pe front cine iti mai spunea tie acum ce este iadul ? Poate altcineva, dar tu nu l-ai fi crezut asa cum il crezi pe tatal tau acum fiindca.... EL a fost acolo. Tatal tau sa intors din iad pentru ca sa aive grija de tine si de surorile tale » La mii de ani lumina de acea amintire Mircea Eliade ma lumineaza cu o ideie pag (14) a primului volum al « Morfologiei fenomenelor religioase »
De ce sa fie TATAL TAU trimis in iad « caci omul este produsul final al unei decizii luate LA INCEPUTUL TIMPULUI, aceia de A UCIDE PENTRU A TRĂII. »
Cioran e un alt fel de vanator decat tatal meu. «Ochesc o idee si trag in ea pana o vad doborata la picioarele mele si reiau exerciciul cu alta, cu toate celelalte. Imi asum libertatea de a intoarce lumea impotriva mea. Ma eliberez de sine si de orice. IE » « Dupa ce ne-am razvratit cu Dumnezeu ca suprema abstractie a omului am descoperit ca chiar OMUL este obiectul razvratiri noastre. Si ce sa fac sa ma desolidarizez de specie ? Atunci esti pe drumul drept al omului cand iti pare rau ca esti doar om.» «Paradisul e chiar absenta omului si atunci cum sa nu fie lung si furios spiritul ce duce la formarea mea ? In vreme ce Relegare = a lega = Religie nu vedeti oameni buni ca « Papa isi indeamna enoriasi la fraternitate cu o lume care-i ignora cu desăvarşire » ?
Cioran nu a dat fizic cu căciula de pamant rîzîndu-le in nas deopotriva si rusilor care-l pazeau si nemtilor colegi de prizionerat, spunîndu-le si unora si altora : « ma piş pe voi fiindca eu sunt singurul ţigan care pot sa rîd aici în IAD în fata religiilor voastre » Rîsul neinteles al tatalui meu pentru « crema civilizatiei europene » care a declanşat razboiul, acolo in rol de vanaţi si vînători, a declansat si rîsul celor mai putin educati din acel regiment al prizionerilor care au fost raportati morti pentru toate familiile acestora.
Mi-am amintit de acel dat cu căciula de pamînt repovestit de camarazi tatălui meu si mi-am imaginat faţa lumi civilizate cand am citit interviul lui Cioran. « Dorinta mea a fost sa dau cu flit celor ce se cred buricul pamantului » Atat a mai dat Cioran cu flit civilizatiei si culturi universale de parca gestul sau era o prelungire a datului cu căciula de pamant a tatălui meu, razand si spunandu-le tuturor în IAD « Me San Rom » « Din Romania să-ti trăisca familia, de acolo de unde ati venit voi să ne furaţi petrolul » Atat a mai dat Cioran de pamant cu conceptele civilizatiei occidentale pîna cand Academia Franceza, cea prin care a trecut post mortem si Durkheim, aceiasi Academie Franceza care la recunoscut in viata pe Cioran ca fiind « cel mai bun scriitor de limba franceza »


Diferenta dintre Constiinta si Luciditate trebuie vazuta la ruptura intre Lume si Spirit. « Luciditatea e monopol al omului ». Culminatie a procesului de ruptura dintre spirit si lume. « Conditia esentiala pentru posesor este sfîşierea » Un dram de sensibilitate si te-ai rastignit definitiv. In vremea ce « constiinta E RELATIE determinata a EULUI, dorinta de A FI PRIN CELALALAT »
Iata un exemplu de unde duce Luciditatea fara Emotia intalnirii cu Celalalat : « Odata scos de sub puterea vraji nu mai ai mijloace sa fi cineva sau ceva.Esti nimicul in persoana. Esti încarnarea Vidului.
Si glandele si viscerele iti sunt clarvazatoare.Esti un trup invadat de luciditate.Ai iesit din joc - ai iesit din timp, esti suspendat de un EU impietrit intr-o cunoastre totala fara de cunostinte.Cine sa-ti redea clipa care sa topit ? Cum distanta care te separa de ceilalati nu inceteaza a se mari proportional cu constanta cosmica a lui Einstein ajungi sa te intrebi care e amanuntul care ti-a scapat sau daca nu ai observat un detaliu care le scapa celorlalti.Sunt sigur doar ca ma indrept si ma înalţ ca un spirit ce refuza complicitatea cu ceilalati.Simplu fapt ca nu am acelasi elan si aceiasi convingere cu ceilalti ma diferentiaza. Să trişej devine o chestiune de onoare si singura modalitate de a invinge crizele. Cine nu a parcurs o criza asemanatoare, mai are doar alternativa nebuniei şi de a balti odata cu specia noastra peste o lume care PUTE si nimeni nu-i arata eternitatea mirosului ei care ma expulzează acum din ea. IU »
Amanuntul care-l cere Cioran si ia scapat lui la Paris la gasit TATAL MEU pe frontul razboiului mondial in timp ce el era acolo in iadul declansat din proasta asejare a conceptelor in mintea liderilor lumii de atunci. Amanauntul acela consta in faptul ca o mama si 9 frati îi făcuse tatălui meu pomană exact cand tata radea si dadea cu caciula de pamant in faţa Vînatorului -Vînat ce-i pusese atunci pusca in sold sa nu mai rada « dar primise ordin să nu tragă ».
Toate aceste imagini mi sau derulat prin minte in mai putin de 30 de secunde dupa ce doamna Adela ne-a cerut sa redefinim religia cu un singur cuvant. Eu am ales conceptul de ANCORA pentru ca aceasta Ancora la scos pe tata din iad. Aceasta ANCORA la tinut pe Dante si pe Cioran deasupra cazanului cu zmoala al dracilor din noi caci OMUL devine DRAC pentru OM sau « homo hominis lupus » atunci cand isi uita Locul si Rostul vieti sale pe pamant. «Sa învat mima plăcerilor pe care le dispretuiesc si a telurilor in care nu cred ? » « Valery spune ca eu reprezint ceva prin capacitatea mea de a refuza consimtamantul acolo unde nu raspunde sensului existentei mele. Pînă unde ati ajuns in perceptia realităţi voi cei care vreti sa ma invitati la a-mi relua locul ? Al cui loc sa-l reiau ? » «Cand mă trezesc nu pot percepe decat golurile. Serveste cuiva ceea ce vad eu ? » « Clarvazator, adica in stare de a gandi normal si fara de emotie. Adica LUCID vecin cu LUCIFERICUL »
Pe vremea cand tata îmi povestea secretul iadului , filosofi cu pretentie si epigoni lui Kant, Hegel si Durkheim, dădeau prin ocident citate din lucrarile de baza ale lui Cioran si Eliade. In aceste conditii ale unui timp rotund, sa nu dai cu căciula de pamant pînă il apucă rîsul şi pe Dumnezeu cînd doi batrani frumosi cum n-am mai vazut ne obliga prin rîsul si prietenia lor conceptuală la a redefini SPERANŢA DIVINĂ. Introdus între Eliade si Cioran impins de la spate de un ţigan Durkheim mai are doar 2 soluţii : sa se lase de meseria care la consacrat sau sa-l redefineasca pe Dumnezeu acum dupa ce « avem constiinta unităţii istoriei spirituale a omenirii » si « Supremul păcat al desacralizării accidentale care pune egal între SACRU si PROFAN » pag 12 vol 1 din Istoria Religiilor si Credintelor a lui M. Eliade.
«Cine examineaza din viciu sau indiferenta intinderea si varietatea credintelor carora le aducem zilnic jertfe va rămane îngrozit. Pînă si cel mai sceptic dintre noi pluteşte in credinţă aşa cum fetusul pluteşte în lichidul amniotic. Asa cum avem nevoie de respiratie avem nevoie si de credinta.
Si respiratia si credinta TE AFIRMĂ. »



Să distingem între ideiile si credintele în care ne regasim.
« La baza orice idee este o credinta potentiala. Nu am avea idei daca nu am dori sa credem in ceva. Ideiile sunt larve. Nu toate larvele se maturizează. Nu toate ideile ajung credinţe. Milioanele de spermatozoizi sunt idei in asteptare. Larve obsessive. Orice idee ar trebui să fie neutră faţă de schimbul nostru de credinte. Putem spune despre idee ca este un lucru, iar animismul din om o însufleţeste. Omul isi proiecteaza in ideile sale si flacara si nebunia. Ceva profan tinde spre sacru.
Orice idee se vrea ajunge o credinta. Ea se insereaza in timp si capata chip de eveniment » .
O astfel de idee a generat prezentul referat. Ea stiindu-se rotunda atunci cand am ales SPERANŢA ca o ANCORĂ a tresăltat de bucurie fiindcă are şansa de a deveni eveniment prin acest referat. Cand Iulia Catană a aderat la idee mea această decizie a ei ia dat forţa idei mele şi mi-a cutremurat si trupul. Un ceva exterior a aderat la ADN-ul meu si efortul conjugat de a ne solidifica intr-o credinta.
E primul pas al zborul evenimentului spre cerul ZEILOR care mi-o reintorc acum pe DOAMNA IDEE cu o co-substantialitate si revarsare ce se împleteşte în acea ANCORA ce va să fie. Ea se ştie destinată cuiva şi asta face să vina 99 de împletituri pe secundă, gata de a o face o paramă de nezdruncinat în faţa oricarui Durkheim sau în fata oricarui Lucid nemotivat, gata de a scoate paloşul ca Macedon in faţa Nodului Gordian ce i se propune ca provocare. Ea, IDEEA cere acum sa se hrănească din potenţiali ei detractori. Citatele alese de “sistemul meu de operare” din care a plecat sunt scutul idei mele in faţa detractorilor ei. Ea se autoîmpleteşte în ANCORA căreia i-am dat un ROST. Ea îmi dicteaza natural cuvintele descrieri ei. EU nu mai sunt decît instrumentul AFIRMARI ei. Decontul eforturilor ce se cer acum bietului meu trup vor aduce poate prestigiu autorilor acestui referat, pe care, ea, IDEEA se angajeajă sa-l convertească în satisfacere a altor nevoi primare.
Un întreg sistem de reguli si relaţii neuronale neconstientizate se ancorează acum chemări ideii mele de bază care are LOC şi SCOP ROTUND. Acum şi aici EA serveşte cuiva.
« Modernul defineste misticul ca irational si ineficient » «Osandirea misticului e stimulul neghiobilor » «Mistica e luciditate plus o credinta. Mistica ne insoteste pana la capatul drumului destrămător de iluzii dar şi-l prelungeşte dincolo de luciditate cu o revelaţie salvatoare. » «Orice analist necruţător e un mistic Blocat în lift. Dacă mă asociez cu luciditatea mea la o lucrare mă mîntuiesc, iar acest lucru deocamdată îmi repugnă » « Spre deosebire de mine misticul vrea şi mîntuirea » «Credinciosului i se ia totul dar i se lasa mereu garanţia mîntuiri » « Credinţa în mîntuire e fundamentul ultim al oricarei credinţe» «A voi sa te mîntuiesti înseamna a pastra SPERANŢA ca ultimă prejudecată. Aici ne împăcăm cu ceea ce va urma. Pentru Lucid nu există un va urma. » fiindcă «Luciditatea este echivalentul negativ al extazului. Luciditatea cronică chiar nu permite convertirea ei.Un lucid îşi va da viaţa pentru o iluzie convingătoare» «Un mistic blocat nu-şi mai poate orienta energiile extazului sau către nimic. » DOAR NUMINOSUL IL MAI POATE VINDECA.

Să studiem acum « TEAMA DE MORŢI CARE A NĂSCUT RELIGIA » cu ochii clarvazatorului LUCID Spuneam mai sus ca « Mistica e luciditate plus o credinţă » Spuneam mai sus ca « Credinţa in mantuire e fundamentul ultim al oricarei credinţe» Spuneam mai sus ca « dacă mă asociez cu luciditatea mea la o lucrare mă mîntuiesc » Nemairespirand din varii cauze ai apucat oare să-ţi pui problema lui A ÎNCETA ??? Atunci cînd te vedeai atîrnînd de o respiraţie greoaia deja ai pus prima definiţie serioasă a vieţi tale. A exista = A Respira. Pentru Lucid A exista si A FI nu-i tot una. Fiindcă a doua zi lucidul îşi construieşte viaţa cu spatele la acea amintire a respiraţiei revelatoare de peste noapte. Acea experienţă e un zgomot surd perceput doar de inconstient care îţi va construi de acum viaţa în umbra letală a inevitabilului.
Cele descrise sunt un fundal al cotidianului si profanului pe care operăm. Pe acest fundal fotografiem acum anxietatea inexplicabilă. « Traim cît timp ne lipseşte cunoaşterea. Si cînd o dobandim nu ne mai convine nimic.Nu oricine e pregătit pentru luciditate » « Prezentul e dintotdeauna hazard, abis si teroare. Tot ce nu este iluzie il trecem la prezent sau în istorie. Aici spaima e vecina cu bucuria eliberatoare. Cine a apucat sa o cunoasca nu-i uita seductia» CT. Vă mai aminti-ţi de arma pusă în coastele celui ce dădea cu căciula de pămînt. Ave-ti acum mirarea vînătorului in faţa revelaţiei vînatului.

Recuperarea e sa-i intoarcem repede pe cei mici langa batrani care nu au uitat aceasta seductie.
Pentru haul dintre bunic si nepoti lui avem un singur vinovat : TATĂL care nu si-a înţeles ROSTUL ŞI LOCUL. Deşi există un model asejat la indemana lui ( în biblie ) pe care il lovesc toti neispraviti care nu fac copii sau cand fac cate unul, pe care il ia repede destinul înapoi şi ca pedeapsă ca a stat să scrie aberaţii derutante pentru cei ce învata exercitiu luciditaţi în loc să treacă din viermuiala lui A Exista în substanţa verbului A TRĂI măcar prin imitaţia amintirilor ritului străbun. A vrut creaţie dar nu si-a găsit coechipieri. Sa vrut lucid dar n-a rezistat Căderi în timp. Si cum nici bani nu a avut pentru asi face un partid politic, precum Gigi Becali, nu se mai întreabă nimeni dintre epigoni lui Durkheim care-i contribuţia sociologului lucid la ridicarea lui Becali în chip de Dumnezeu Salvator intrat în casele noastre pe sîrma tehnologiei acestui mileniu ? Un simplu raspuns la aceasta întrebare si Lucidul ar avea Scopul prin care sa-şi redea sieşi viaţa. Luciditatea plus un detaliu în care să crezi cu fiecare por al finiţei tale = Scop. SCOPUL e lucrare ÎNTRU ACASĂ AL NOSTRU. ACASĂ = DUMNEZEU. ACASĂ e acolo unde te simţi împlinit. Rezultate = ZEU. Recunoastrea rezultatelor = Dumnezeu ca sa dau o egalitate si spre multumirea lui Durkheim. Pioşenia din religie sa retras discret dupa ce ţi-a dat acest detaliu al Rostului uşor recunosct de ADN-ul tău şi apoi te lasă să te baţi cu pumnul în piept fiindcă esti un fel de Kunta Kinte printre contemporani care nu au aflat că Religia = Societate.
Ei bine da, acum putem lua de bun[ definiţia Lucidului ca fiind un mistic fară detaliu de orientare.?

Aproape ca as plange dupa timpul pierdut acordat cartilor lui Durkheim, timp ce trebuia sa-l acord copilului sau iubitei, iar la ei, Emirul nu se poate duce acum prost dispus. Voi fi obligat sa trec putin prin ţigănie si să trag o înjuratura în timp ce-mi cantă Guţă şi dansez lîngă caruţă respirand cu nările zeului Agni pe langă focul ce-miau ars toate nesăbuinţele profane pînă au ramas în sistemul meu interior de operare numai ideile mele curate si ma dat gata de drum pentru a pleca mereu a doua zi in zborul meu cosmic al redefiniri lui ACASĂ AL NOSTRU.
Pe semestrul acesta sa cam umplut sacul cu concepte pretentioase. Bine ca nu am pre des obligaţia sa subliniez aberaţiile lui Durkheim.

Detaliile « furate » unui alt clarvazător aprobă definiţia Scepticismului ca un exerciţiu de defascinaţie
«Eroarea e întotdeauna amuzantă. Esenţialul are puţine variaţii. Detaliu sau accesoriul pe care femeia îl schimbă zi de zi este cu adevărat pedagogia actelor care o fundamentează »
« Sunt clarvazator. Percep irealitatea lumii.Am sfîrşit prin a suspecta ideia de real si ma indoiesc si de realitatea mea. Indoiala nu se întemeiază pe nici-o necesitate vitală pe nici-un interes şi sfîrşeşte prin a se pune la dispoziţie forţelor distrugătoare care dau sens celor care pot reconstrui căci, a construi mai departe pe vechile sisteme înseamna a colecta în continuare miros baltit. Scepticismul este prezentul perfect al gandirii » Luciditatea se opune Religiei atata timp cat Religia va reconstrui doar pentru cei slabi. Lucidul nu-si poate face prozeliti fiindca nu crede în ideia de proiect. « Orice proiect e legatura, e religie, e valoare comuna » «Gasesc ca pedagogia si iluciditatea sunt incompatibile. Pedagog e cel ce transmite coerent o conceptie despre lume. Obiectul Pedagogiei este A FI - a te situa in lume. Parca si teologia se ocupa de asta nu ? Cine imi poate preda verbul A FII ? Ocuparea spiritului nu angajarea lui. Luciditatea nascuta din indoiala nu are SCOP Sub Luciditate semneaza adevarata trezire. » «Luciditatea il corodeaza pe A FACE lasandu-se in indeterminare. Aici lucidul cade pe mana misteriosului destin Am fugit de folosul personal si public asa cum mi la cerut legea lui Dumnezeu si m-am dat 100% pe mana hazardului care ma intreaba : de ce nu mă spanzur ? «Sunt normal doar in intervalul dintre doua accese de nebunie » «Intre doua accese inseamna ca nebunia se intoarce mereu, ca nici academicianul nu este transcedental 24 de ore pe zi de vreme ce mai are nevoie sa se duca si pe la budă. » « Dorinta ca proiect si întunecarea minţii sunt motorul acţiunilor noastre » « Pedagogia e ucenicie. Luciditatea e experienta. » «Ochiul cunoasteri poate fi si in ceafa unui nerod punîndul mai presus de orice savant. Să discerni că ceea ce eşti nu eşti TU, ca ceea ce ai nu-i al tău, sa nu mai aderi la nimic, nici macar la propriaţi viaţa - iată ce inseamnă sa cobori cu adevarat pîna la rădacina nulă a oricarui lucru » Dar, sa nu uitam ca sunt totuşi cuvintele celui ce nu are un fiu al său.

Cioran nu a vrut copii. El a simtit ca nu poate fi un tata cu adevarat. A fi TATĂ e cu mult mai mult decat a fi pedagog. « Sunt un înger idiot adică doar un om ajuns lucid. » (IE)
Daca nu crede nimeni in proiectul tau făţi bani cu care sa cumperi o armata de mercenari gata de a servi interesului tau atîta vreme cît proiectul tău le da ceea ce ei au nevoie fara de luciditate, fara de credină si fară de transcendenta. S-ar putea sa le fi ca un rege al noului mileniu. Slavă corporaţiei lucide.

«Toate credintele noastre sunt intrinsic superficiale si nu au putere decat asupra aparentelor »

Rezulta ca si unele si altele sunt la acelasi nivel, pe aceiasi treapta de irealitate. » DR
Reconvertind obtinem legea lui Thomas şi rezulta ca « daca iti definesti credinta ea devine o situatie reala prin consecintele ei ». Cum mai degraba renunt sa mananc asta seara decat sa renunt la ai da acum replica lui Cioran si prin ricoşeu sa-i bat obrazul lui Durkheim, nu e greu de afirmat ca « sfarsim intalnindu-ne fiecare credintele croite mult peste masura noastra reală. Credintele sunt devenire. Sfarsim prin a fi orbiti de credintele pe care nu suntem capabili a le cuprinde. » Credinta mea are de partea ei utilitatea imediata «Numai iluzia este fertila, numai ea e origine si acolo din spatiul iluziei fura omul prin creatia lui noi teritorii contribuind la dezmarginirea universului. Trebuie sa tinem pasul extinderi universului fizic care ne cere sa-l populam cu fiinta noastra » (CT) Doctrina care bate cel mai mult cîmpi are si cea mai mare forţă motrice O judecata subiectiva partiala sau rau fondata are in ea mai multa forţă motrice decat ritualul de la biserica care, e clar dimensionat ca timp si rezultat. Tot ce e fals ţine realitate modelabilă . » Asta nu întelege Durkheim. Chiar si Minciuna lui incarcata cu jumatate de adevar rezista mai mult căci e mai greu de demontat si remodelat
Durkheim a schimbat atentia enoriasului sau si atunci POC ia trîntit formula: Religie = Societate.
La ametit si la adus pe student ]n transă dîndu-i medicamentul de care crede EL sau sistemul educaţional care îl adopta că ar avea studentul nevoie. Pe urma inca doua palme si e al tău pînă ajunge la coşciug. Suntem condamnaţi la o vedere exactă a Sinelui si a Lumi. Avem cheea controlului în ADN şi de aceia aderăm sau nu ne îndepartăm sau ne pronunţăm si slava cerului «ADN-ul retine doar ceea ce ii trebuie pentru a se afirma » ADN-ul te ajuta pe tine biet instrument la impletirea propriei tale ANCORE. Fiecare din noi suntem un NOE ce ne pregatim intalnirea cu un potop al vietii noastre. «Viata e tolerabila doar in masura in care stim sa o mistificam” (TD). Moartea e si ea o credinta ca oricare alta. Are de partea ei un argument cutremurator : Statstica istoriei. Utilitatea ei ca motor al actiunilor noastre este neindoielnică pentru noi cu exceptia sinucigasilor. Lucru care iarasi ii scapa lui Durkheim cand scrie despre sinucidere. Daca nu am fi amenintati sa pierim imediat, de foame, de plictiseala, de cutremur, de fulger sau de buba rea, am savarsi minimum de actiuni caci « VIATA e maximum de profit cu minimum de actiuni si efort » ne spune Bernanrd Show. Luciditatea vine sa ne arate iadul pe pamant si hazardul ne da detaliu care ne arunca in mistic » «Fericiti cei saraci cu duhul »In acest caz trag luciditatea de partea mea si o rog sa vina pe partea utilitatilor unde eu nu ajung cu lumina credinciosului sarac cu duhul care mă simt. Atunci imi rog luciditatea sa -i pună o piedica morţi. Să-i creeze morţii zile negre pana ajunge ea la mine. O determin să-mi mai dea un ragaz pîna mai fur două săruturi si o mîngaiere de la mama copiilor mei. Cu un asemenea Scop luciditatea lui Cioran se transformă in co-substantialitate la formele elementare ale credinţei lui Durkheim. Devine coautor al ANCOREI mele şi poate fi preluată in continuitatea istoriei credintelor lui Eliade. Ar putea fi redată chiar unor beneficiari finali : Mă gîndesc la cele 30 fratri ale romilor care-si asteapta paşoptişti lor. Isi asteapta ANCORA ridicari din negura celor 2 milenii de robie unde au fost uitati fara strategie si au supravietuit miraculos prin formele elementare ale religiei nestudiate aici in inima europei. A te omora devine astfel act credinta. Tigani au in cosanguitatea ADN-ului scepticismul dovedit istoric. De ce nu vede nimeni cea mai mica rata a sinuciderilor aici la marginea civilizatiei si culturi “mister’’ Durkheim ? Pentru că ţiganii mei au fost etern luati ca cantitate neglijabilă în deciziile Z(m)eilor vremilor si instinctiv am schimbat si noi strategia : Cat mai putini intelectuali cati mai multi copii pe oriunde si oricand pana cand, in locul limbii romanes va vorbi pentru noi numarul abia ingînat al unei specii care nu mai e interesată de aşi declina identitatea în fata celor care au crezut în eficienta indiferenţei faţă de un REST NEGLIJABIL. Noua ţiganilor nu nu ne mai trebuiesc părerile lui Durkheim. Fiindca:
«Orice părere în faţa unui REST SACRU e o tumoare care distruge integritatea naturi noastre însăşi »CT
« În ochii NATURII orice aparenta este desartaciune si pură nalucire, dat fiind ca adaugă substantei CEVA CE SUBSTANŢĂ NU ESTE ».George Santayana. In acest caz nu este mai putin inutil pentru « Lucidul » Durkheim sa mediteze asupra inutilului cu egala îndreptăţire pe care o acorda adevarului. Numai asa imi explic acel egal adus intre Religie si Societate vînturat de cel putin 30 de ori de-a lungul a patru sute de pagini care trebuiau sa poarte alt nume : « ruşinea de a avea strămoşi primitivi ridicaţi din maimuţă » In credinţa ţiganilor adevărul are alt metru ; funcţionează au ba ? Daca functioneaza se afirma si e crezuta. Daca NU - il coboram pe Buda cu picioarele pe pamant sau pe Cristos din ceruri si ii dam drumul mai departe.Regula noastra de marketing spune sa-i vindem. A ramas un segment neacoperit ? Atunci il incarnam si pe Alah în chipul lui Mahomed si o luam de la cap. Functionează ? Ok. Mai apar fisuri ici colo ? Dăm drumul credinţelor de NIŞĂ după modelul Blitzcraig. Caută-ţi o piaţă de desfacere pentru ideile tale şi gata misionarismul. Cand nimeni nu mai are nevoie de ideile si credintele tale dute la Durkheim sa-ti ofere funia si sapunul. Dar nu uita sa treci inainte de a te sinucide pe la Cioran, ca s-ar putea sa te razgandesti fiindca, el a descoperit ca « Sinuciderea predata in scoli ca exercitiu face mai mult decat toata Istoria Civilizatiei la un loc ». Ori de ce nu se preda Cioran studenţilor de la Teologie si Sociologie ? « Adevarurile omului sunt greseli de necontestat » ne spune Nietze in « Stiinta Voiasa » A fi sau a nu fi se transforma pentru Hamlet modern in a crede sau nu crede ceva. Cum am demonstrat mai devreme ca toata lumea crede in ceva intrebarea sufera explicatii de nuanta, fiindca, savantul pana sa ajunga lucid si foarte aproape de a fi profet, crede mai putine si cu mai putina intensitate decat primitivul australian sau ţiganul european sau cum spune poporul « decat prostul de rînd ». « Functia intelectual pozitivista si constructiva in orice tînar mediocru cu acces la internet e mai dezvoltată decît la unul ca Budha sau Diogene » ne spune Fernando Savater la pagina 50 in Eseu despre Cioran. « Paradigma intelepciuni sa deplasat catre polul opus » continua acesta si « Idiotul de rand = LAO - ZI ». Înteleptul nu accepta si nu practica dogmele care îl fac inactiv cu indoită eficacitate in domeniul unde se revendica doctor al stiintei. Nu degeaba spune Murphi ca « suntem promovati pîna la nivelul maxim al incopetentei noastre » Nu poti slabi dominatia prejudecăţilor decît « declarandu-te neputincios in a te elibera de ele ». Epigoni lui Durkheim au vocatia libertati doar in spirit si confunda vidul momentan si relativ ce marcheaza trecerea intre doua deliruri colective conduse de strungarul DAN IOSIF si gogosarul privatizat de etnie roma Gheorghe Dinca. Apoi il recompensam pe Dan Iosif ca e majoritar si îl trecem pe ţigan pe linie moarta după care, ne asejam in fata televizorului sa vedem combinatori machedoni de tip fraţii Becali facîndu-ne partide si angajand sociologi pentru sondaje de opinie. In atare conditii cine e mai indreptatit sa vorbeasca de Libertate : nomadul din mine sau filosoful care striga « Dumnezeu a murit ? » Noul totem al intelectualilor si-a găsit sloganul « sunt ateu » dar înca mai bîjbîie la reprezentare findcă liber cugetatorul si întai stătătorul ŢĂRII ROMĂNEŞTI mai are un mandat sau doua de dialogat cu consilierul Dan Iosif. Ploaia de Dumnezei cade din ceruri peste mormantul unicului Dumnezeu acum învechit dupa ce o sută de mii de ani de la prima sa reprezentare pana la aparitia fiului printre noi si de atunci încoa ne-am gasit o activitate permanenta intre cei cu IQ ridicat : «A gîndi înseamnă a înceta sa venerezi, înseamna sa te razvrăteşti (ca Durkheim) impotriva misterului si sa-i proclami falimentul » punînd egal între Social si Religie. In atare conditii cel care nu mai poate lua o hotarare, pentru ca, inevitabil toti oameni au si nu au dreptate, pentru ca totul e explicabil si absurd totodata , acela trebuie sa renunte la propriul nume, sa-si calce in picioare identitatea si sa înceapă o viata noua în nepăsare si dejnadejde, ALĂTURI DE ŢIGANII EMIRULUI CATON. «Adevarul nu exista, acesta-i adevarul » spun sceptici cazînd intr-o vadita contradictie din care vom exemplifica tot cu citatele lui Durkheim. Analizata logic de catre domnul Beanu afirmatia de mai sus va trebui sa ne scoata din Cursul de Istorie a Sociologiei toti sceptici sau, sa ne avertizeze dinainte de greselile pe care trebuie sa le ocolim ca sa nu ne mai pierdem timpul sa demontam noi « glumele proaste ale sociologiei de dinainte de a ajunge ştiinţă » Istoria ne permite un articol de constitutie prin care sa avertizam ca exista o pedeapsa pentru demolarii care uita de obligatia de a reconstrui. Daca am dreptate atunci de ce sa-l mai studiez in facultate pe acest eretic care imi taie mie ANCORA atîta vreme cît o vor taia destui in timp ce voi urca pe ea ? Sigur e ca aceşti răutaciosi pot fi pusi la treaba ca si hakeri pe internet dar trebuie sa existe un Bill Gates care sa le dea de lucru pe masura cumplitului efort depus pentru o demolare. Cioran spune ca o motivatie exterioara le-ar fi deajuns. Oare amenintarea exterioara a lui ACASA AL SAU e vizibila din unghiul in care e asejat ? A fi sceptic nu e totuna cu a fi lucid. Scepticismul pentru luciditate este ceea ce este naturismul pentru religie. O etapă pregatitoare. « Toti oameni sunt nesabuiti » « A fi altfel, e o altfel de stupiditate » ne demonstreaza Pascal . Pînă si consecventa in bun simt e tot nechibzuinţă. DOAR INCONSECVENŢA E NORMALĂ. Durkheim se face purtatorul de cuvînt al scepticilor în sociologie iar epigoni săi ne incumbă superstiţia pluralului mascat potrivit careia, fiecare EU pentru a fi luat în seamă trebuie substituit lui NOI. Mai pe ţigăneşte daca priveşti doar pe unul = cu a nu privi pe nimeni. Unul cîte unul numaraţi nu existăm. Grupul e ZEUL. Intr-un ansamblu... ei bine da : cîstigam ponderea pentru a ne face auziţi. Ne mai trebuie doar un Gabriel Bivolaru care sa se pişe în gura noastră.

In loc de concluzii : O suta de ţigani = o sută de intelectuali
Demonstratia rezida in faptul ca nici unul nu poate alcătui un grup care să fie luat în seamă aşa cum recomandă Durkheim. Ambele tabere sunt categorii defavorizate în faţa a 2 frati Becali, a 2 frati Micula si a 2 frati Păunescu sau Cristescu. Ambele tabere vor muncii în campania electorală a intereselor acestora. Fericiţi oameni mai sunt acesti fraţi enumeraţi pentru ca sau ancorat unei credinţe radiată din substanta Z(m)EULUI EURO. Sau contaminat de undeva. Urmează acum dezamăgirea colectiva a celor 5 milioane de intelectuali bugetari si a celor 5 milioane de Rromi beneficiari de ajutor social care cuprinde un spaţiu est european care balteşte de 2 mii de ani şi nu primeşte oxigen de niciunde pentru o reală SCHIMBAREA LA FAŢĂ A ROMĂNIEI. Neunitatea romilor si neunitatea intelectuali majoritari e o neputinţă de a adera la puterea de grup a lui Durkheim Mai bine o viaţă în sărăcie şi duşmănie decît o CREDINŢĂ pentru Ţigani şi un semn divin pentru luciditatea intelectualilor majoritari. Am descoperit tot mergand pe la nişte prostituate ca numai trupul recunoaste semeni. Spiritul niciodată. Cui s-o fi adresat Cristos cand a recomandat « să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine insu-ţi. ? Cine-mi raspunde ?
Ţigani sunt la fel de aproape de intelectuali majoritari ca şi de cîini comunitari. Iubeşte-ti aproapele. La indiferenţa romănilor NOI am ales iubirea cîinilor. Si au trecut 100 de milenii de la ridicarea noastra în 2 picioare. Pentru mine acum romăni mai au o singura utilitate : sa ma admire. E primul pas înainte de ai face sa ma asculte, asta în caz ca voi avea cîndva ceva de spus. Fiindcă eu mai tot timpul fac cate ceva.
N-am timp de referate inutile. Dacă chiar ar citi cineva acest referat pîna la capat ar trebui sa mă exmatriculeze la timp din facultate, aşa cum au facut-o alţi din Bucureşti, înainte de a va propune un BINE OBŞTESC DELIRANT ŞI ÎNDRĂZNEŢ. Pînă atunci trag doar un semnal. Atenţie la romi. Atenţie sporita la romi ! Credinţa ţiganului e simplă : Sunt aici sa mă bat cu toţi şi cu toate. Să mă bat mai ales cu Viaţa şi cu Moartea. Dacă între 2 bătăi am timp de o petrecere şi o trecere în revista a femeilor ramase neînsarcinate e OK. În rest bătaie şi iar bătaie. O astfel de credinţă nu cere pedagogie şi resurse umane calificate. Are sorţi de izbîndă oriunde exista frică si indiferenţă. Şi la romăni e din belşug. Aici am găsit terenul ideal să decivilizăm ţara care nu vrea sa ne civilizeze, ţara care ne ignoră în statistici şi nu e interesată să ne organizăm în grupuri monitorizabile pentru a fi luate in seama de finanţatori.Atenţie la romi ! Atenţie sporită la romi ! Proiectat în singuratate, incapabil să se integreze într-un grup sau într-o cultură straină, ţiganul orfan de istorie a pierdut tot cel mai putea proteja de distrugere. Prpria-mi gîndire se impleticeşte pe punctul dezintegrari fiinţei mele şi îmi pregatesc ultimile răsuflari pentru naufragiul definitiv. Domnule Durkheim « cine ţine la echilibru gîndiri sale va evita să se atingă de anumite superstiţii esenţiale » Caderea in Timp .
Psihologii ştiu sa folosească cuvantul POŢI în accepţia lui TARE şi acest POT trece dincolo de constatarea impsibilitati fizice, inclusiv dincolo de faptul social , dincolo de incapacitatea spirituală a 100 de intelectuali ce nu-şi gasesc un totem. Acest POT trece dicolo de restricţii morale, atingînd o limită greu de exprimat mai ales cînd cuvîntul pleacă din mine de cu mai bine de 2000 de ani întuneric. Acest POT de aici vizeaza temeiurile judecăti si tot ce fundamentează primordial scandalul subred al vieţii de acum şi de aici. Acum sunte-ţi convinsă doamna Adela ca «Vrajile sunt in limbaj » ?
CATON MUSCELEANU ianuarie 2004 emirul@k.ro