Dupa ce-si toci pingelele prin jumatate de oras, ca n-avea bani de taxi iar cu transportul in comun n-avea curaj, intra in magazinul de langa gara, macar sa-si cheltuiasca bruma de bani cu folos, dorind sa cumpere alimente strict necesare. Avea noroc. In magazin nu era decat proprietarul, care era si vanzator. Il masura pe taran cu o privire scurta si o grimasa pe care nici nu incerca macar sa o mascheze:
-Zi, mai repede, ca am treaba. Cu ce te servesc? latra, mirosind ca musteriu’ sta prost cu finantele. Nas de comersant bucurestean.
-O pita, ba nu, doua! Din alea negre.
Patronul il privi cu o spranceana ce statea la indoiala daca sa se ridice sau sa ramana la locul ei, asa ca tremura:
-Negre? Sa stii ca e mai scumpe!
-Aoleo! Pai, cum asa? Asta neagra nu-i din farina neagra? Adica, de-aia cu tarate cu tot? Ca noi mai bagam in latura sa se-nvartoseasca, manca porcu’ ca spartu’!
-Ba, tu faci misto de mine? Asta-i delicatesa, ba, tarane!
Omul inghiti in sec, gandindu-se la vremurile cand era copil, cand in sat, si chiar la oras, nu se gasea decat „delicatesa” din asta.
-Bine, nu te ’nerva, da’ care-i cea mai ieftina? Aia? arata cu degetul spre o paine semialba.
-Nt, s-aia-i tot pentru boieri! Uite, asta-i cea mai ieftina! intinse el o mana jegoasa spre stand. Asta, alba.
-Da-mi doua, spuse taranul, repede.
-Ia! Mai vrei ceva?
-Da, doua chile de zahar. Da, da-mi de-ala ieftin, roscat.
-Brut? de data asta spranceana se ridica teapana.
-Dac-asa-i zice...
-Pai, nu-i ieftin deloc. E cin’spe lei chilu. Tu faci pe prostu’?
-Si care-i mai ieftin? intreba cu jumatate de glas, gandindu-se la un car cu rotile-n sus.
-Ete, asta-i la trei lei, ii puse pe tejghea o punga de zahar alb si fin.
-Da-mi trei, spuse clientul intr-o soapta rapida, de parca s-ar fi grabit. Si mai vreau si doi litri de ulei.
-Rafinat sau dublu?
-Nerafinat, ca nu am asa multi bani!
Grasanul de dupa tejghea, incepu sa scoata fum pe urechi:
-Ba, tu stii cat ii asta?!
-Nu-mi mai spune, e din ala scump, nu?
-E mai scump decat ala de masline!
-Bun, da-mi din cel mai ieftin. Tre’ sa fie ala dublu rafinat!...
-Inveti repede. Ia, doi litri ai zis, nu?
-Hai sa fie trei!
Taranul indesa painea , zaharul si uleiul in desaga si mormaind un „’zua” rapid, iesi glont din magazin.
„Drace, isi scuipa el in san, sa nu ma cheme inapoi! Uite cum te face boier, vrei, nu vrei. Ce mancau la tara porcii nostri, acu’ manca pe bani grei boierii de la oras... Ce vremuri, babo!...”

Chiar asa, ma intreb si eu ca taranul de mai sus. De ce oare?...