Dacă eşti unul din aceia care şi-au petrecut vremea rasfoind cărţilr bibliotecilor, vezi că sunt oameni ale căror destine se intind peste continente, ale căror ochi au văzut cămpiile întinse ale lumilor şi in care s-au oglindit mii de feţe colorate diferit, oameni ale caror vieţi s-au întipărit in carnea celorlalţi, oameni despre care s-a scris sau s-a fabulat la nesfârşit, la care te uiti cu mîna pâlnie la ochi. Şi Vanea citise, citise toate carţile care îi căzuseră în maini despre EI, oamenii aceia mari, şi după ce se minunase şi străbătuse străzile mahalalelor pe inserat, fabulând pe muteste, fascinat ca un copil care vede pentru prima data tagadaua din parcul de distractii, ei bine, dupa ce facuse toate astea, Vanea isi dadu seama ca-si irosise zilele printre foile galbejite.
Asta i se întîmplă într-una din serile liniştite de vară, cănd toropeala se răspîndeşte leneş pe caldarâm. Vanea se întorcea ca de obicei acasă, cu ochii obosiţi şi gândurile aiurea, pe strada îngusta şi decolorată a cartierului său. La poartă, ca de obicei, stătea bătrâna Paula, cu cocul ei strâns cu şiret verzui, în capotul cu ţesătura dezlanata si flori veştejite şi ele, sprijinită de gard si tragand dintr-o carpata. Şi fu prima data cand Vanea se uită la ea, se uită cu adevarat la ea, fără să aibă mintea prinsă de alte gânduri, şi fu atunci când Vanea işi dădu seama ca pupila mătuită a bătrânei spunea parcă o poveste, o poveste fără vorbe, dar că totul se desfăşura totuşi acolo, şi că dacă te uitai atent, aşa ca babele de-ţi ghicesc în ceaşca de cafea sau bobi, vedeai cum întreaga poveste a bătrînei se oglindeşte acolo, in pupila dilatata ca un hau, şi că în imaginile şterse de vreme, rostogolite toate de-a valma in directia ta, totul pare mai fascinant decît povestile spuse de alţii prin cărţi, că oamenii aia mari despre care tot citise el, pălesc şi ei....... iar povestea asta nu o mai simţea doar baba Paula, ci o traia şi Vanea, cu sangele batand in ritm de tamburina-n tample, cum întămplările se comprimau şi se derulau rapid, mai ceva ca în filmele mute, izbindu-se de el pana cand Vanea simti ca devine din ce in ce mai mic, inghitit de mecanismul complicat al rotilor zimtate din povestea Paulei.