te provoaca sa gandesti
Curriculum vitae
Născut într-o zi de post la el acasă, în preajma anului 1974 A.D. Chinuit de părinţi cu şcoala, capătă mai târziu reflexul de a se chinui singur cu facultatea. În culmea fericirii de a fi holtei, se trezeşte însurat şi cu maşină de spălat. A avut câteva iniţiative culturale de a publica o nuvelă, două la mica publicitate într-un ziar de largă audienţă. A avut chiar o perioadă de faimă, ce-i drept cam scurtă, când a apărut la ştirile sportive ale unui post local de televiziune, dintr-o eroare de montaj. Într-una din zilele cu soare şi cu două dimineţi, când se juca cu volanul automobilului propriu, a constatat în cele din urmă că e tătic. Puştiul lui de trei anişori care se juca cu automobilul propriu pe bancheta din spate a maşinii, îl întrebă cu un aer foarte serios de băiat mare:"Tati, când eu o să cresc mare ca tine şi tu o să fii mic ca mine, nu-i aşa că treci în locul meu din spate?". A mormăit un răspuns afirmativ demn de un tată adevărat şi de atunci îşi duce băiatul cu conştiinciozitate în braţe, fericit că nu s-a marit încă. REVELAŢIA Într-o dimineaţă enervantă datorită becului chior din baie, „Ştiţi cumva, unde sunt depozitate coşciugele?” --Adamescu33 4 octombrie 2007
comentarii (6):
misto
- de
Honey in the Sunshine
la: 04/10/2007 13:48:46
vreau continuarea a.s.a.p. :)
domnului Adamescu
- de
thebrightside
la: 04/10/2007 14:32:47
A avut chiar o perioadă de faimă
prematura folosirea perfectului compus, nu-i gata pana nu canta grasana. subsemnez asapului lui lui lui :) Honey
Astept...
- de
gheorghe_cnstntn
la: 04/10/2007 17:36:46
continuarea.E interesant.
***
- de
laura popescu
la: 05/10/2007 13:51:31
imi place!ciudat ori ba,ma regasesc in textul tau,poate e criza varstei ;))
verde kawasaki!
distanta prea mare
- de
proletaru
la: 16/10/2007 08:26:42
Bravo, dar e un pic ciudat si prea in spiritul clasei muncitoare, ca idee.
scrierea nu e rea deloc si "gustul" e bun. ideea e prea putin valorifiata. e ca o prajitura buna, prost ambalata. nu-mi place persoana la care e scris textul. senzatia de martor la viata personajului mi se pare infantila. mergi pe o cale mai simpla si nu "omora" viata din personaj prin dedublarea asta imagistica. timpul verbelor implica o distanta prea mare intre emotia pe care vrei sa o transmiti si cititor. scuza-ma te rog ca fac pe criticul, eu care abia imi scriu numele corect, dar mi-a placut ce ai scris si vroiam mai multa substanta din ideea ta. bine ca n-are happy-end!
|
![]() ![]() cautari recente
"ghetto"
"critic arta" "stari" "se transmite" "odihna de ion druta" "AVUT-Oare am avuto" "o vesnicie" "omonimul cuvantului veste" "casa parintesca" "cine sunt eu si ce reprezinta colectivul in care lucrez" "parcimonie" "omonimul cuvantului Atlas" "Omul invizibil - H G Wells" "bani se desparte in silabe" "scoala vals" "vis de toamna" "vin-o" "cum afli numarul de telefon pt lebara" "cum se desparte cuvantul prieteni in silabe" "portocaliu i" "texte cu randunele" "alt sens al cuvantului coroana" "copacul metafora" "sarut" "violonist desparte in silabe" "divortul otto pascal" "valoarea stilistica a ortografierii cu majuscula" "a se potrivi" "calatorii cu peripetii" "valoarea morfologica a cuvantului vara" mai multe... linkuri de la Ghidoo:
|
e ok...astept transeele si o alta sharja de artilerie. :))