Profesori şi profesoraşi

Nu ştiu cum sunteţi voi, dar eu când îmi aduc aminte de copilărie... Aş’, parafraze..., la naiba
cu nostalgiile. Toate gîndurile astea au plecat, sincer să fiu , de la întîlnirea de 20 de ani de la absolvirea liceului. Şi provocate de un fost profesor de limba română...
Să vedeţi puşchea ! Vorbeşte omul frumos despre fericire, ca unor adolescenţi ce credea el că am mai fi, şi-şi duce vorba către valorile de bine, frumos, şi respect pentru ceilalţi, asertizînd el că generaţiile actuale n-ar mai avea aşa ceva ( ca şi când el nu şcolise ani la rând pre generaţiile cu pricina ! ). Şi dă exemple de aşa zise " false VIP-uri " : Gigi Becali, Mircea Dragomir, Mircea Dinescu... La care mie mi se aprinde beculeţul reacţionar şi-l întreb de ce-l pune pe Dinescu alături de alde Becali ş. a. ...
Să auzi comedie ce mi se explică : cum că nu văd eu ce atitudine iresponsabilă are faţă de dosărelele din instituţiunea aceea de doi bani, de-i mai zice şi CNSAS, că vrea să scormonească preoţimea la dosar... Chiar acum când se alege Patriarhul României ( n.b. - discuţiunea a avut loc cu vreo două zile înainte de alegerea Patriarhului ). Şi ce instituţie mai e şi aia CNSAS ?
După asta, nişte foşti colegi mă informează că pe la o oră de-a lui, de la nu’ş ce clasă – tot prin anii 80 - , le spusese că fecioara Maria nu fusese altceva decât „o curvulişcă „ ( scuzaţi citatul ). Şi m-am întrebat eu, în sinea mea, ce fel de moralitate are dom’ profesor care, înainte de rivuluţie, era mare ateu, iar azi vine să apere preoţii cerecetaţi la dosare ? În paranteză fie spus, aflasem mai înainte că se băgase în clubul Rotary. Să-i fi cerut oare statutul de rotarian să apere tagma preoţească ?
Azi e mare profesoraş universitar, cu doctoratul compilat din articole de epocă şi plagiate cu toptanul. Deh ! Oare ce le spune noilor ştudinţi ?
Ca să-mi îndulcesc criticismul reacţionar , hai să vă spun şi despre fostul meu diriginte câte ceva. Profesor de filozofie pe vremea aceea – poate vă amintiţi îndoctrinarea la care erau obligaţi profesorii de filozofie – n-a fost atât de laş să nu ne dea de înţeles ce înseamnă filosofia adevărată, alta decât cea oficială a vremii. De la el am rămas cel puţin cu metoda citirii textelor filosofice : întreabă-te dacă autorul e sincer cu propria scriitură şi atunci vei înţelege şi ceva de dincolo de textul lui.
Doi profesori şi două abordări diferite ale moralităţii în faţa elevilor.
Eu mă-ntreb şi vă-ntreb şi pe voi , mai are rost astăzi moralitatea în faţa clasei , în faţa învăţăceilor , în general ? Pentru că, mai demult, citisem pe undeva că doar cantitatea de informaţie şi de inteligenţă contează în educaţie. Oare aşa să fie ?