Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Maurice Ravel si Franta


de Liah la: 26/04/2004 16:01:00
modificat la: 27/04/2004 03:28:53
taguri: Arta_si_Cultura 
voteaza:
Maurice Ravel

S-a nascut la 7 martie 1875 in orasul Ciboure din Tara Bascilor (Franta). Tatal sau, inginerul Joseph Ravel se trage dintr-o familie franceza din Elvetia, care – dupa cateva generatii de tarani – au imbratisat profesia de ceasornicari. Mama sa, Marie Deluart, a fost de neam basc. Dupa o scurta activitate in Spania in calitate de inginer de cale ferata, Joseph Ravel s-a stabilit la Paris, unde a desfasurat o rodnica activitate, el fiind inventatorul si primului automobil. Este unul din ciudatele capricii ale naturii ca dintr-o familie care nu dadea prea multe dovezi de inclinatii muzicale, sa se nasca un compozitor de genialitatea lui Maurice Ravel, care a devenit una din marile mandrii muzicale ale Frantei. Vadind de timpuriu inclinatii muzicale si invatand intai in particular pianul, a devenit la varsta de 14 ani elev al Conservatorului din Paris, unde – dupa ce a absolvit clasa de pregatire si a fost primit in clasa lui Charles de Bériot – termina compozitie, profesorii sai fiind André Gédalge, Émile Pessard , Henry Réber si Théodore Dubois, fara exceptie animati de un puternic traditionalism, adversari ai unor inovatii muzicale iesite din comun. De la acesti maiestrii si-a insusit o solida tehnica componistica, in timp ce armosfera de conservatorism, care domnea la Conservatorul din Paris, a suscitat impotrivirea sa fata de scolasticism si academism.
Conform traditiei, Ravel a participat de trei ori la concursul pentru obtinerea Premiului Romei, dar din cauza lipsei de obiectivitate a juriului si a unor intrigi, participarea sa s-a soldat de fiecare data cu un esec, ceea ce nu l-a descurajat pe Ravel, care era sigur de talentul si pregatirea sa profesionala. Iscandu-se o polemica intre ziarele pariziene cu privirea neregulamentara a lui Duboid, acesta a fost obligat sa-si dea demisia din postul de director al Conservatorului, fiind inlocuit de marele compozitor, el insusi inclinat inovatiilor.
Asigurandu-si de la inceput – prin destul de modeste drepturi de autor primite din partea editorilor sau – o existenta nu totdeuna ferita de griji materiale, Ravel si-a consacrat timpul, in masura in care devenise tot mai cunoscut si se mareau si veniturile sale, intreaga forta de munca activitatii creatoare. De o rara pudicitate sufleteasca, nefacand in tot timpul vietii sale nici un efort pentru a se impune atentiei publice de o mare discretie si rezerva chiar in relatiile cu cei mai buni amici ai sai, Ravel a cucerit cu toate acestea, in scurt timp, admiratia unui cerc larg de melomani devenind si un preferat al saloanelor aristocratice si literare din Paris.
Cu toata statura sa disproportionat de mica, scutit fiind de serviciul militar, la izbucnirea primului razboi mondial Ravel a fost admis, dupa multe insistente, conducator al unor camioane militare si supus multor privatiuni si suferinte, care i-au subrezit si mai mult sanatatea.
Ravel, fiind mai rational decat confratele sau mai varstnic Debussy, a compus o muzica in general lipsita de acea cuceritoare poezie a naturii de care este patrunsa o buna parte a lucrarilor lui Debussy. Mai retinut in exprimarea vietii sale emotionale, imbinand spiritul oarecum „cartezian” cu inclinatiile sale lirice, rationamentul cu emotia, Ravel a creat o opera muzicala care este astfel mai libera ca expresie si forma; ea prezinta un armonios echilibru intre inspiratie si migala artizanala, intre fantezie si rigorile formei. De aici si deosebirile in privinta mai ales a melodiei, mai gingasa si mai flexibila la Debussy, mai conturata si mai obiectiva la Ravel.
Impulsurile care au contribuit la cristalizarea limbajului sau muzical sunt – cu exceptia muzicii lui Wagner – in buna parte aceleasi ca si in cazul lui Debussy: muzica populara franceza, vechii clvecinisti, muzica spaniola, muzica exotica si intr-o anumita masura si scoala nationala rusa, iar in privinta stilului pianistic, Liszt si Chopin. La aceste impulsuri se adauga la Ravel si cele venite din partea muzicii lui Chabrier si Satie. Aceasta explica – cel putin in ceea ce priveste perioada de debut componistic a lui Ravel – si unele asemanari stilistice intre muzica celor doi compozitori, cu toate ca in ciuda acestei asemanari personalitatea lui Ravel iesea in evidenta prin unele particularitati ale continutului. O trasatura comuna intre cei doi muzicieni consta in volumul si importanta creatiei lor la pian, fiecare dintre ei aducand, in deplin acord cu intentiile lor expresive, inovatii in scriitura pianistica. In timp ce muzica de pian a lui Debussy este in general mai delicata, avand un caracter mai intim, aceea a lui Ravel captiveaza atat prin continutul ei fantezist, cat si prin claritatea expresiei si prin sonoritetea ei inedita, stralucitoare. Sclipitoare este si orchestratia lui Ravel, considerat drept un „magician” al orchestratiei; totusi, creatia sa de pian este aceea care da o imagine poate mai fidela a compozitorului. Piesa care l-a facut celebru, facandu-i recunoscute calitatile de compozitor si in randul celor mai pretentiosi muzicieni, a fost Jeux d’eaux (Jocuri de ape – 1901). Referindu-se in schita sa autobiografica la aceasta lucrare, compozitorul arata ca: „Aceasta piesa este inspirata de zgomotul apei si al sunetelor ei muzicale, pe care le emit cascadele si rauletele”.
Stimulat de un concurs publicat de o revista muzicala pariziana, Ravel a compus in 1905 o Sonatina pentru pian, care – datorita temelor de mare expresivitate melodica si armoniei catifelete, fara a prezenta dificultati tehnice in executarea ei – a devenit una din lucrarile de pian cele mai populare ale compozitorului. In compozitiile care urmeaza dupa aceasta Sonatina, linia melodica devine mai concisa si oarecum colturoasa, iar armonia mai aspra, continand adeseori acorduri ce nu sunt lipsite de duritate. Aceste trasaturi stilistice sunt proprii ciclului de pian intitulat: Miroris (Oglinzi). Acest ciclu contine urmatoarele piase: Noctuelles (Da-ale noptii); Oiseaux tristes (Pasari triste); Une barque sur l’ocean (O barca pe ocean); Alborada del Gracioso (Cantec matinal al unui glumet); La Vallee des cloches (Valea clopotelor).
In 1908, Ravel compune un nou ciclu de cinci piese, cu titlul Ma mere l’Oye (Mama mea gasca) pentru pian la patru maini care reprezinta un giuvaer muzical facut cadou copiilor, pentru care compozitorul avea o mare dragoste.
Cele trei piese Ondine, La Gibet si Scarbo, cuprinse intr-un ciclu intitulat Gaspard de la nuit (Gaspard al noptii – 1908), sunt fara indoiala cele mai reprezentative compozitii ale sale pentru pian.
Cu prilejul comemorarii a 100 de ani de la moartea lui Haydn, Ravel a compus in 1909 un Menuet, a carui tema este formata din notele si, la, re, corespunzand denumirii germane a acestor sunete (h ,a, d), la care compozitorul a adaugat si nota sol.
Ciclul de pian intitulat Le tombeau de Cauperin (Mormantul lui Couperin – 1917), alcatuit din Preludiu, Fuga, Forlane, Rigaudon, Menuet si Toccata, reprezinta un omagiu adus memoriei unuia dintre cei mai mari compozitori francezi din trecut.
Putin cunoscute sunt doua lucrari pentru pian scrise in 1912 – un Preludiu si doua piese intitulate A la maniere de, prima urmand in mod deliberat stilul lui Borodin, cea de a doua pe acela a lui Chabrier.
O valoare in general egala cu aceea a muzicii de pian a lui Ravel o au si liedurile sale. Primul ciclu, din 1906, poarta titlul de Histories naturelles, pe versuri de Jules Renard (Paunul, Greierul, Lebada, Ursul pescar, Bibilica), in care compozitorul isi exprima marea sa simpatie pentru animale. Un alt ciclu, din anul 1913, este format din Trei poeme scrise pe versuri de Stephane Mallarme, iar altul, intitulat Chansons madecasses – 1926 – pe versuri de Parny. Celelalte lieduri sunt de sine statatoare. Datorita interesului sau pentru muzica populara, desi departe de a fi folclorist, Ravel a armonizat diferite melodii populare pentru voce si pian. Primul caiet contine cate o melodie spaniola, franceza, italiana, ebraica, scotiana, flamanda si rusa.
Un al doilea caiet cuprinde melodii grecesti, iar ultimul caiet contine doua vechi melodii ebraice (1914) comandate de editorul sau, Durand.
Ravel a compus putine lucrari de muzica de camera, dar fiecare din aceste lucrari reprezinta o capodopera.
Dintre numeroasele lucrari ale lui Ravel, ce figureaza in programele orchestrelor simfonice din intreaga lume, numai Rapsodia spaniola (1907) si Bolero-ul au fost concepute din capul locului ca lucrari simfonice destinate salilor de concert. Celelalte lucrari ale sale care au contribuit la celebritatea sa, ca poemul coregrafic La valse (Valsul) – (1920) si cele doua suite Daphnis si Chloe, fac parte din genul muzicii de balet.
Rapsodia spaniola, alcatuita din patru parti reprezinta un omagiu adus Spaniei si folclorului ei, de la care Ravel a primit numeroase impulsuri creatoare.
Bolero-ul, inspirat din muzica populara spaniola de dans, reprezinta o lucrare unica in felul ei, constand numai dintr-o melodie, care este sustinuta doar de cateva instrumente de percutie. Lucrarea este cladita pe numeroase repetari si alternari a doua teme.
Cele doua Concerte pentru pian si orchestra, compuse in 1931 respecta, in general, forma clasica si exceleaza printr-o claritate exceptionala a desenului melodic, detasat oerecum de suportul armonic. Primul Concert are pe alocuri cu toata disciplina pe care si-a impus-o compozitorul in retinerea pornirilor emotionale, un caracter dramatic, chiar anxios, fiind – dupa parerea unor biografi ai compozitorului – expresia unui presentiment al sfarsitului sau apropiat.
Suferind in ultimii ani ai vietii sale de fregvente dureri de cap, fiind supus la o operatie in urma unei boli cerebrale ereditare, condamnat la o totala inactivitate, Ravel a decazut intr-o profunda stare de depresiune psihica. A murit la 28 decembrie 1936.
Influenta lui Ravel a fost – ca si aceea a lui Debussy – deosebit de insemnata, mai ales asupra muzicii franceze. Creatia sa a contribuit intr-o mare masura la formarea limbajului muzical armonic al secolului XX. Intr-o perioada de noua dominatie a stilului polifon, Ravel ramane in istoria muzicii contemporane ca unul din ultimii reprezentanti ai stilului omofon armonic.


FRANTA

Inconjurata de-a lungul coastelor ( pe o lungime de 3200 km) de mare, dar si de munti, Franta ajunge sa atinga 5 frontiere naturale pentru a-si realiza unitatea geografica.Nici o tara europeana nu are provincii mediteraneene, atlantice, renane sau flamande, insa in trecut hexagonul francez a fost supus la schimbari considerabile, in cauze structurale, incetand sa fie o metropola in Europa de un puternic inmperiu colonial.
Stat centralizat, Franta este divizata in 22 de regiuni, plus colectivitatea teritoriala din Corsica, intre care sunt repartizate cele
96 de departamente metropolitane.
Republica numara de asemenea si 4 departamente peste mare (D.O.M): Guadalupe ( cea mai mare insula a Antilelor Franceze) , Martinica ( insula a Antilelor Mici), Reunion ( veche insula la est de Madagascar) si Guyana (pe coasta de N-E a Americii de Sud).
Franta detine 2 colectivitati teritoriale (Mayotte si Saint-Pierreet), Miquelon-arhipelag francez pe coasta sudica a Lumii Noi, in Oceanul Atlantic) si teritorii peste mare (T.O.M): Polinezia Franceza ( 5 arhipelaguri regrupand 130 insule, insulite si atoluri in estul Australiei ), Noua Caledonie ( insula a Melaneziei in Oceanul Pacific), Insulele Wallis si Futuna ( arhipelag al Polineziei, Oceania, teritoriile din Australia si Antarctica ( Adelia, Insulele Kerguelen, Crozet, Saint-Paul).
In Franta metropolitana exista 329 de arondismente, 3829 cantoane si 36551 comune.
Principalele orase sunt: Lyon, Marsilia, Lille, Bordeaux, Toulouse, Nisa, Nantes, Grenoble, Strasbourg, iar capitala este Paris, care are control asupra tuturor regiunilor.
Structura teritorial-administrativa a Frantei in departamente a fost realizata din timpul Revolutiei de la 1789, din motive administrative.Ea a inlocuit diverse “tari” sau provincii mostenite din Evul mediu: Bretagne, Provence, Anjou etc., care fusesera mai intai niste state autonome (ducate, districte), si care au sfarsit a fi legate de Coroana Frantei.Guvernul a preconizat reimpartirea teritoriilor franceze in regiuni economice corespondente vechilor provincii.
Cele mai importante regiuni si provincii din Franta sunt urmatoarele:
Bretagne
• Isi imparte teritoriul in doua parti: Armor si Arcoat
Normandia
• Se intinde la dreapta si stanga estuarului Senei si formeaza o regiune mare
Regiunea de Nord
• Capitala: Lille
Champagne
• Este situata in N-E Frantei, intre Regiunea de Nord, Lorraine si Bourgogne
• Capitala: Reims
Lorraine
• Aceasta provincie se intinde in partea de est a Frantei, pe versantul de vest a Muntilor Vosgi
• Capitala: Nancy
Alsace
• Veche provincie a Frantei, la est de Lorraine este situata intre Muntii Vosgi si Rin
• Capitala: Strasbourg
Districtul Franche
• Capitala: Besancon
Bourgogne
• Este situata la sud de Champagne si la vest de Franche
• Capitala: Dijon
Lyonnais
• Capitala: Lyon
Provence
• Veche provincie a Frantei, cu capitala la Aix-en-Provence
Regiunea de vest
• Inglobeaza 6 districte vechi: Maine, Anjou, Aunis si Poitou Statele Loarei:
• Vechile provincii care se integreaza in aceasta regiune, de la sud la nord, sunt:Bourbonnais, Touraine si Orleanais
Masivul central
• Este un vast ansamblu de varfuri muntoase din centrul Frantei, care se intinde pe 85.000 kilometri patrati

Printre nenumaratele atractii turistice ale Frantei un loc important il ocupa arhitectura obiiectivelor vechi dar si a celor mai noi. Fara a avea pretentia de a le aminti pe toate, voi prezenta un scurt istoric ale acelor obiective care pe mine m-au fascinat.

Parizienii alinta Turnul Eiffel care se inalta in apropiere de Sena ca „domnisoara de fier”. Turnul s-a constaruiut La aniversarea de 100 de ani a revolutiei franceze, in 1889, cu ocazia Expozitiei mondiale. Silueta de fier de pe suprafata patrata de 1,6 ha si-a primit numele de la creatorul ei Gustave Eiffel.
Constructia turnului, care masura initial 300 m inaltime (astazi are 320 m cu antena radio si TV), a inceput in 1887 si s-a terminat in timp record de 2 ani.
In 1889 a constituit senzatia Expozitiei Mondiale, iar in secolul al XIX-lea a fost cea mai inalta constructie, pana in 1931, cand s-a construit la New York cladirea Empire State Building. Este alcatuit din 15.000 de bucati metalice, prinse cu 2,5 milioane nituri si suruburi. Are o greutate de 8.600 t. S-au emis foarte multe pareri la adresa constructiei de otel din Paris. Unii il considerau „o capodopera originala a constructiilor metalice franceze”, iar altii, o rusine a orasului, dar se vorbeste despre el si ca de un totem sau de clopotnita. In pofida acestor opinii, a devenit simbolul capitalei franceze.


Catedrala Notre-Dame din Paris nu este numai simbolul capitalei ci si al Frantei, deopotriva. Prima caramida de fundatie a fost pusa in anul 1163. In 1182, episcopul Maurice de Sully a sfintit altarul, dar constructia catedralei a durat din 1163 pana in 1250. constructia cladirii cu cinci nave s-a terminat prin lucrarile de pe fatada vestica, iar pe la mijlocul secolului XIII, prima capodopera a stilului gotic timpuriu era gata. Cu toate ca desenele initiale si strana evoca inca stilul romanic, aici s-au aplicat pentru prima oara solutii arhitecturae specifice stilului gotic.
Fatada dantelata si cele doua turnuri patrulatere – de cate 69 m fiecare – radiaza echilibru. Intrarea in catedrala se face prin trei porti bogat ornamentate, care evoca simbolurile goticului tarziu. Impresia spatiala in interiorul bisericii este coplesitoare, zidurile ei se inalta pe trei randuri de coloane. De proportii impozante, 130 m lungime, 35 m inaltime, nava principala este impodobita cu statui si picturi. Notre-Dame este considerata cea mai intunecata catedrala dintre marilecatedrale gotice, dar pe buna dreptate, lumina care se filtreaza prin rozetele colorate confera sentimente mistice in penumbra severa.

Arcul de Triumf din Paris (Arc de Triomphe) a fost construit la porunca lui Napoleon in 1806, in onoarea victoriilor obtinute de armata lui. Proiectantul lucrarii a fost arhitectul Jean-Francois Chalgrin. Constructia s-a desfasurat in doua etape, prima a tinut pana in 1814, iar cea de-a doua, intre 1825-1936. Arcul de Triumf impresioneaza mai mult prin monumentalitate, decat prin valoarea arhitecturala a stilului clasic; are 50 m inaltime, 45 m latime, iar deschiderea masoara aproape 30 m. Uriasele sale „picioare”sunt ornate cu basoreliefuri, dintre care cel mai vestit este cel creat de Francois Rude, La Marseillaise.
De pe acoperisul Arcului de Triumf, unde conduc 272 de trepte – se deschide o panorama fara seaman a Parisului si a celor 12 bulevarde care pornesc din piata. Prin aceasta poarta, construita dupa arcurile de triumf romane, a intrat Napoleon I, cortegiul funerar al lui Victor Hugo, iar in 1920, aici a fost ingropat soldatul necunoscut. Importanta ideologica a Arcului de Triumf este mai mare decat destinatia lui initiala, pentru ca a devenit simbolul sentimentelor nationale ale poporului francez.

Panteonul parizian se ridica pe colina St.Genevieve, pe malul stang al Senei. Ludovic al XV-lea a jurat sa construiasca o biserica in cinstea Sf.Genoveva (sfanta protectoare a Parisului). Constructia inceputa in anul 1758 a durat mult, deoarece planurile arhitectului Soufflot s-au izbit de la inceput de rezistenta. Constructia Panteonului a inceput sub semnul barocului tarziu, influentat de clasicism, si s-a terminat, dupa mai multe modificari, in 1789. Fatada evoca Panteonul roman din antichitate. Dimensiunile sale uriase, cu o lungime de 110 m si o inaltime de 83 m, impun respect fara rezerva. Constructia dupa modelul arhitecturii antice pe baza unei schite in cruce greceasca este considerata prima creatie a clasicismului francez.

Versailles, situat la 24 km de Paris, in secolul XVII era inca un sat mic, lipsit de importanta. Ludovic al XIII-lea, cara vana des prin padurile din imprejurimi, a oedonat in 1624 construirea unui castel de vanatoare in stil baroc timpuriu. Fiul sau, Ludovic al XIV-lea, nu s-a multumit cu dimensiunile lui modeste si, ca atare, in 1661, a pus piatra de temelie si a facut recomandari pentru construirea unui castel regal stralucitor. Primul arhirect a fost Louis Levau, urmat de JulesHardouin Mansard si, mai tarziu, de Robert de Cotte. De planurile splendidelor parcuri din jurul castelului s-a ocupat andre Le Notre. La lucrarile de constructie au participat mai mult de 30.000 de oameni, timp de o jumatate de secol. Din 1862. „Regele Soare” (Ludovic al XIV-lea) de aici a condus treburile tarii. Castelul somptuos, mobilat cu o uriasa suprafata de baza (fatada avea 640 m), in a doua jumatate a secolului XVII gazduia aproape 4.000 de oameni. Pe vremea Regelui Soare, in minunatul parc ce se intindea pe 101 hectare erau 1.400 de fantani arteziene (astazi se mai vad cca.600).


Portile vestitului Centru Pompidou (Centrul National de Cultura si Arte), construit in sase ani dupa proiectele arhitectilor Renzo Piano si Richard Rogers, italian si respectiv englez, s-au deschis in 1977. Numele acestei institutii ultramoderne este cel al presedintelui republicii de atunci, Georges Pompidou, un mare protector al artelor. La constructia, care pare la prima vedere o intreprindere industriala, proiectantii au lasat la vedere elementele constitutive si aranjamentele, care, in mod traditional, sunt acoperite de pereti. Constructia s-a realizat proape in intregime din fier si sticla. Nu numai privelistea (partrile componente sunt vopsite, pe fatada serpuieste un tub de sticla), dar si dimensiunile sunt surprinzatoare. Pe cei 100.000 mp, Panteonul ar incapea de 10 ori. Cele sase etaje ale creatiei gigantice,tinand de arhitectura high-tech, gazduiesc mai multe sali de expozitie si de conferinte, muzee,biblioteci si cinematografe. Aici se afla unul dintre cele mai moderne laboratoare acustice din lume, institutul de cercetari muzicale si centrul de proiectare.

REFERATUL ESTE DOCUMENTAT DIN:

 ENCICLOPEDIA MUZICALA

 Maurice Ravel (PRIETENII CARTII)

 INCURSIUNE IN LUMEA ARHITECTURII (editura AQUILA)

 FRANTA (Atractii turistice)
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (8):


Franta - de desdemona la: 27/04/2004 07:51:53
Frumos text despre Ravel (marturisesc ca nu stiam prea multe de el).
Pacat insa ca la descrierea patrimoniului Frantei te-ai oprit la patrimoniul Parisului. Asta e si necazul cel mai mare, peste tot cand cineva spune 'Franta' toti inteleg 'Paris'. Mai exista si alte lucruri in Franta (chiar si in afara Parisului). De exemplu Pont Du Gard in Provence, Mont Saint Michel intre Normandie/Bretagne si catedrala din Rouen. Inca un lucru, ce nu prea se stie, orasul Nantes, in cursul istoriei, facea parte din regiunea Bretagne (era chiar capitala regiunii Bretagne). Insa de la 1789 cand s-a facut impartirea in departamente, conventia adoptata a plasat Nantes in afara regiunii Bretagne (un departament nu poate fi mai larg pe directia Nord-Sud decat o zi calare. Deci, in 1789, un calaret care a pornit de dimineata de la malul marii in N, si a galopat toata ziua, nu a reusit sa ajunga pana la Nantes (l-a prins seara inainte))). Deci orasul in care se afla palatul ducilor de Bretagne face parte din ... pays de la Loire si nu din Bretagne.
Ca sa fiu sincera, pe mine centrul Pompidou nu prea ma extaziaza. Sunt adepta arhitecturii dinaintea industrializarii.
___________
"Sa fii tu insuti schimbarea ce o doresti in lume".
#14591 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Intereant referat si pot sa-t - de Florin si atat la: 27/04/2004 13:19:55
Intereant referat si pot sa-ti spun ca mia- facut placere sa-l citesc.
Mi-ar fii placut totusi (sugestie pentru data viitoare) daca le tineai separat- Ravel un subiect si Franta alt subiect.
Cred totusi ca Franta se poate impartii in multe subiecte. Este pacat sa fie concentata intr-un singur subiect.

Sint mare iubitor de arhitectura si Franta ma fascineaza (nu francezii. poate fratuzoaicele...:))

Nu te oprii sa scrii ca numai asa aflam lucruri, unii de la altii.

Pe curind
Florin si atat
#14603 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
merci ca ai reactionat la referatul meu - de Liah la: 27/04/2004 15:03:08
Sunt foar te incantata ca , desii sunt incepatoare si am publicat doar 3 texte, am reusit sa starnesc reactii. Ma bucur ca ti-a placut referatul... si sincer chiar nu mi-a trecut prin cap sa fac 2 in loc de unul... :)
Poate data viitoare.
Sper sa mai ai ocazia sa-mi citesti un text si sa-mi raspunzi...

Succes,
Liah
#14612 (raspuns la: #14603) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
multumesc pentru raspuns - de Liah la: 27/04/2004 15:16:52
Aveti mila pentru incepatori! :)
Dupa cum am scris in caracterizarea mea, sunt la Liceul de Arta(muzica) si acest referat a fost conceput in asa fel incat accentul sa cada pe compozitor, si nu pe tara de unde era. Informatii despre Franta nu prea am gasit iar informatia destul de greu de obtinut(asta mai mult din cauza lipsei timpului).
Completarea ta a fost binevenita, chiar nu stiam detaliile pe care le-ai scris.
Multumesc pentru sfat si daca mai ai , te rog nu ezita sa mi le dai.

Liah
#14614 (raspuns la: #14591) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Dragut raportul :) La Pant - de Daniel Racovitan la: 28/04/2004 06:55:33
Dragut raportul :)

La Panteon ai putea sa precizezi ca la subsol se afla cripta unde sunt inmormantati cei mai de seama oameni ai Frantei (principala destinatie a cladirii), precum si ca adaposteste vestitul Pendul al lui Foucault, cu care s-a demonstrat ca Pamantul se invarteste.

Turnul Eiffel, ca inginer constructor pot sa afirm ca este o realizare tehnica de exceptie, mai ales luand in calcul vremurile cand a fost construit, iar ca arhitectura si forme este superb.


.....................................................................................
Ce-o mai face domnu' Melcu?

#14650 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Ravel - de Pasagerul la: 28/04/2004 15:34:50
Un referat bine documentat,dar ar fi interesant de stiut care e parerea ta despre muzica lui Ravel,ce piese compuse de el iti plac si de ce...
#14675 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
"un al doilea Beethoven" - de Liah la: 29/04/2004 13:23:31
Ravel este pur si simplu genial, iar Bolero-ul poate fi ascultat de oricine, indiferent de cat de mult stie despre muzica culta(clasica).
Mie imi place f mult Beethoven, si cum Ravel este considerat de unii "Beethoven II" m-am gandit sa scriu despre el deoare ce de Beethoven a auzit toata lumea(chiar daca unii doar din film-ul cu uriasul catel Beethoven).Cel putin prima simfonie a lui Ravel este considerata "a 10 simfonie de Beethoven".
Oricum sunt multi compozitori ai caror lucrari le ascult cu placere: Strauss, Schumann, Chopin, Dvorak, Tschaikowsky, Mozart, Johannes Brakms, Carl Orff(Carmina Buranna - pe care am si cantat-o cu corul si orchestra), apoi din cei mai putin cunoscuti care au compus si pentru cor : Rolf Lukowsky, Miklos Cseminczky; iar de la noi din tara cant cu placere pe Tiberiu Olah si Dan Buciu.
Cred ca as sta zile intregi sa scriu de fiecare, norocul meu ca exista carti (destul de rare) din care sa ma documentez.
#14736 (raspuns la: #14675) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
recomandari - de (anonim) la: 06/05/2004 07:07:07
Nu cunosc simfonia lui Ravel de care vorbesti,dar nu cunosc multe persoane dintre cei care asculta muzica clasica si care asculta si altceva decit Bolero-ul.Chiar daca critica il considera Beethoven 2,in ceea ce priveste popularitatea,sint muti altii inaintea lui.
Daca iti place muzica corala doua recomandari care nu sint muzica clasica dar sint de calitate:
1.Officium -Jan Garbarek +Hilliard Ensemble
2.Karl Jenkins(compune muzica lui Adiemus)-Imagined Oceans
#15052 (raspuns la: #14736) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului .


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...