-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Despartirea


de cosmacpan la: 26/10/2007 20:54:07
rezumat: piesa de puzzle
voteaza:
Julien! Acum putea patrunde visul. Catedrala era ea. Visul era ea. Ea era el, copilul ce strajuia roata carutului. Julien se strecura in alta viata luand forma si chipul Juliei. Sau ea luand chipul lui. Catafalcul se topea lasand trupul ei sa se-nfioare la atingerea pietrei. Jack privea totul cu detasare. Aici lua sfarsit totul. Cum si cat isi va mai aminti Julie/Julien din toate aceste framantari?
Pentru prima oara, visul deveni film si filmul deveni roman si romanul se strecura inapoi la idée incolacindu-se in stafundurile necuprinse ale memoriei. Acum putea pleca? Intinse mana pentru a mangia fruntea celui-celei atat de dragi. Ochii batura din aripa pleoapei ostenite si se deschisera……..totul se prabusi in valurile de-ntuneric resorbindu-se ca marginile mereu intoarse ale misterului. Cine aranjase totul in acest nou castel ridicat din carti de joc? Unde erau decarii ce batatoreau drumurile cunoasterii? Unde erau reginele clevetitoare ca insasi inimile tremurande si valetii certareti ce purtau gandurile izbaviri?
Totul avea sa ramana in urma, plutind pe urma valului cenusa. Drumul de la capatul caruia il zoreau aducerile aminte incepea sa se-nchege din fuioare de liniste. Abia acum pricepea de ce nu il speria linistea. Linistea pe care el o iubise si o pastrase nestinsa in inima lui pana la venirea ei-lui. Coltul minunilor, poarta suspinelor, roata carutului toate se afundau in linistea tainuita.
Misterul ale carui margini intoarse se resorbeau ca valurile de-ntuneric lasa poarta deschisa a pleoapei ostenite ce tremura peste ochiii ce oglindeau albastrul sferei ce strajuia tacerea din palma. Camera de spital se aduna de niciunde, tesandu-se din firele de umbra ale catedralei.
- Jack?
- Julie?
- Unde se termina o fila si unde incepe o alta?
- Acolo unde drumurile se-ntretaie julindu-si palmele in asprimea privirilor.
- Jack? Pot sa-ti spun asa?
- Poti sa-mi spui cum vei voi.
- Ce se va intampla cu noi?
- Fiecare cu drumul sau. Fiecare cu datoria sa. Datoria mea a fost sa te ajut sa treci pragul……..
- ……..
- Nu pentru toti alesi drumul se arata dintr-u inceput. Unii au nevoie de sprijin……
- Jack? Si medalionul? Pergamentele?
- Tatal tau a vrut sa fie sigur ca totul se termina cu bine. Poti sa le pastrezi, poti sa le arzi, poti sa le publici astfel incat oameni sa poate vedea….dar nu te amagi, caci cine are de vazut vede iar cine nu, nu. Caci nu degeaba se spune ca multi au ochi dar nu ca sa vada si multi au urechi dar nu ca sa auda.
- Dar cum va ramane cu tine, cu parinti tai, cu micul pacient?
- Urmele pasilor se lasa purtate de sarutul valurilor si in zori plaja este curata. Cine va mai sti ceva despre 314R?….
- Bine dar……
- Domnul Kudera va uita ca a avut un fiu……..asistentele si medicii vor uita de cazul Jack ce le-a dat batai de cap, aripa cea veche a clinici va aduce alinare copilor ce vor avea bucuria sa fie mai aproape de parc……cine se va impiedica de raza ce a fost ieri?
- Dar eu?
- Tu? Vei porni ratacitor, purtand crucea pe care ti-ai dorit-o, lasand fiecarui copil povestea la care visa……vei ascunde pana fermecata in mana care asteapta infrigurata alintul foilor albe……… doritor de bucurie vei aduce bucuria.
Intr-o camera de spital, tesuta din vraja povestilor, un pici balai,….. “cu nasul pistruiat si usor aruncat in vant, parul razvratit si ciufulit, mai degraba sarmos decat moale, cu ochii verzi ca lamaia necoapta si gura stransa intr-o nota de protest ce se strecura deasupra unei barbii deja conturate ce trada hotararea” intindea palma lui mica in care se odihnea o bila de cristal ce stralucea irizand albastrul senin al inserarilor. Aceasta se destrama intr-o ceata usoare asemeni palmei ce incepea sa-si piarda conturul.
O clipa de-mpietrire o clipa de uitare si visul destramat, din urma iar apare. Din mandra catedrala ziduri de vis se-ncheaga si palida lumina, prinde incet sa cearna. El Julie-Julien la tampla mana-si duce, durerea ca un sfredel dorind sa o apuce. Incet el se intoarce si ochiul viata prinde, conturul din carut …… lumina o cuprinde…..
Undeva, intr-un apartament de la ultimul etaj, pe o perna din fata oglinzilor ce strajuiesc a mirare coltul minunilor se odihneste o manusa de dantela al carei parfum vag inca mai staruie in camera.
Intr-un orasel din sud, intr-o filiala a marii companii, noul departament devenea tot mai puternic, rasufland trairea puiului ce se descurca pentru prima data fara sustinator……
Camera de spital, rasufla ostenita si prin geamurile larg deschise se strecoara taina inserarii. Patul cu asternuturi proaspat intinse si caruciorul din colt asteapta ca cineva sa-si poarte neumblarea prin lumea aceasta stramta……..
Undeva, intr-un apartament de la periferie, pe o masuta de cafea, o margica albastra ce inca mai palpaie stins, o inima talisman deschisa si o hartie filigranata se lupta cu unduirea razelor asfintitului ce-si cauta linistea in trupul zguduit de suspine……..
Toata lumea stie ca “baietii nu pang niciodata……”, ca arcurile au incremenit in crengi netaiate, ca povestile se retrag in azile uitandu-se speriate la usile ce nu se mai deschid……ca lumea se stinge sub vapaia trepidanta…….caci nu-I asa? Cine mai are chef de arcuri, de joaca, de uitare de plimbare………baietii nu plang niciodata…….dar si daca ar face-o…..
Cine oare s-ar gandi ca Peter Pan a imbatranit lasandu-se pacalit de croco-timp?
POVESTE? Ce este aceea poveste? Mai umbla lumea prin poveste? Sau povestea prin lume? Se mai agata ea de pana fermecata, a vreunui visator? Cred ca acum putem vorbi despre acela care spune povesti fara a spune nimic caci nu-I asa, nimicul se cerne, uitare se asterne………
Lasati copiii sa vina la mine….. pare a spune la fel de trist si cartea ratacita pe un raft prafuit …….
Copii ? Mai sunt copii? Cum sunt ei? Cine sunt ei?


Povestile inca-si asteapta printul ce le va trezi la viata cu un sarut. La vremea mea am sarutat fiecare cuvant si as face-o iar si iar si iar daca e nevoie,…… dar am imbatranit, mana nu mai poate tine pana, ochii de-abia mai deslusesc slovele iar pragurile s-au inlantuit in uitarea panzelor de paianjen...odaia toata e plina de ele...sunt sfinxul ce strajuie patul domnitelor...chiar daca timpul ofileste totul in calea lui obrajorii lor sunt proapeti si rumeni...buzele lor freamata dorinte nerostite...si daca linistea nu ar fi atat de adanca inca as mai auzi clinchetele glasurilor lor, strecurate din vremea cand erau dorite, adorate, iubite...pana cand mantia uitarii le-a doborat in somnul fara de intoarcere...dar...oare...chiar nu mai este cale de intoarcere?


comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (7):


cosmacpan - de latu la: 26/10/2007 20:57:41
Nu stiu daca ai copii, dar daca n-ai, e pacat de Dumnezeu...
#248659 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pane, - de Intruder la: 26/10/2007 21:39:37 Modificat la: 26/10/2007 21:40:06
da, mai sunt copii dar ei umbla cu zabralnice pentru ca seriosii lumii asteia sa-si vomite ifosele pe caldaram.
mai sunt copii si ei, copiii, se inchid cateodata indaratul pleoapelor, ducandu-si calutzii sa-i hraneasca cu jar.
mai sunt copii si ei, copiii, stau aninati de grota unde Ali-Baba cu hotzii lui au strans lazi cu bani de aur.
mai sunt copii...stau de vorba cu Pinocchio si greierul vorbitor, cu piratii, cu dinozaurii, cu Fetita care vinde chibrituri, cu Hansel si Gretel, rontzaind impreuna la casuta de turta dulce. ei se catzara pe vrejuri de fasole, prind pestisori de aur si se pot transforma in soricei albi.
ce cale de intoarcere? calea de intoarcere e aia pavata cu bune intentii, fara flori si fara pantofii Dorotheii pierdut prin tufisuri. vrand nevrand, acolo-i traseul si cararea aurita e doar un refugiu ca sa nu uite a muri vreodata.

#248670 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
culmea Intrusule.... - de cosmacpan la: 26/10/2007 21:47:30
e ca intr-adevar copii sunt inca un mister....
#248675 (raspuns la: #248670) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
huooo! - de Intruder la: 26/10/2007 21:51:40
Mister sunt io!
ce? esh' copil????? :)))
#248679 (raspuns la: #248675) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pane...daca intr-adevar ai putea sa ma certi... - de Lady Allia la: 28/10/2007 00:00:12
"oare...chiar nu mai este cale de intoarcere?"

Ba da...eu am urmarit firul magic de cerneala stralucitoare a sufletului tau!

Candva crezusem ca m-am pierdut, dar firimiturile se transformasera in cuvinte si le-am putut din nou auzi: "lasati copii sa vina la mine"...si am venit.
Noaptea mea inca se mai lasa trasa de mana unui vrajitor batran, vantul mai poate vorbi, zanele se mai stiu ascunde printre gene, luna stie visa,...printii nu au uitat sa apara pe cai albi, iar povestile inca mai au sfarsit plin cu iubire...
Iernile mele sunt albe...pane...pentru ca in fiecare an apare Mos Craciun - nu am uitat sa cred in el - ...un batran cu suflet frumos care imparte speranta si caldura, povesti si suflete de copii care nu uita sa moara...
Pot sa iti daruiesc o parte din sufletul meu pane?
Ca sa vezi ca inca mai exista copii...si de "Acum putea patrunde visul." in lumea celor care stiu sa viseze...

MULTUMESC pane...
#249056 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
intruder - de Lady Allia la: 28/10/2007 00:01:54
"mai sunt copii...stau de vorba cu Pinocchio si greierul vorbitor, cu piratii, cu dinozaurii, cu Fetita care vinde chibrituri, cu Hansel si Gretel, rontzaind impreuna la casuta de turta dulce. ei se catzara pe vrejuri de fasole, prind pestisori de aur si se pot transforma in soricei albi."

sigur nu despre mine vorbeai aici? :D
#249059 (raspuns la: #248670) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pentru mine insa... - de Lady Allia la: 28/10/2007 00:08:27
copii sunt atat, atat de simpli incat sunt absolut minunati prin simplitatea lor...
sunt puri, curati - cu ochii lor ca doua mure de asteptare larg deschisi si surazatori - traiesc intr-o lume frumoasa...
noi facem sa para a fi lumea lor un mister si dupa ce il descoperim...de cele mai multe ori le-o distrugem: "Mos Craciun nu exista!" - ca apoi sa descoperim ca dupa ce am ucis lumea lor am ucis o parte din noi... - si noi eram o parte din povestea lor.
mama mea inca este o printesa exilata dintr-un palat verde...:).
#249060 (raspuns la: #248675) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: