Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

plansul florilor de mar - poveste (- I-)


de Lady Allia la: 31/10/2007 14:15:10
modificat la: 31/10/2007 14:16:59 arata originalul
rezumat: ati auzit vreodata cum plang florile de pe morminte?
taguri: Cutia_cu_litere 
voteaza:
Radu privi în jur încruntat. Părea că adunase sub sprâncenele lui toată indignarea omenească. Nu ştia încotro să o mai ia, nu
ştia ce să mai facă. În jurul lui erau doar dărâmături, praf, bocete, iar glasurile începea să le audă asemeni unor ecouri înfundate. Îi venea să fugă, dar parcă îl reţinea ceva.
- Tovarăşe maior...
- Da, băiete.
- Tovarăşe maior vă cheamă nea Grigore. Se pare că a găsit un copil la blocul 25. E viu sărmanul, dar plânge întruna.
- Vreo rudă de-a lui în viaţă?
- Nu ştiu tovarăşe maior..., nu ştiu, dar nu prea cred. Mama lui - şi din ochii obosiţi şi plini de praf ai sergentului începură să curgă lacrimi - e moartă.
- Şi dacă e moartă, tu de ce plângi ca o muieruşcă slabă de înger?
- Nu spuneţi aşa tovarăşe...staţi să vedeţi.
Radu oftă lung şi-i dădu un bobârnac părintesc băiatului.
- Hai Adriane să mergem. Stergeţi ochii că după cum pare va trebui să îi mai umpli cu lacrimi de multe ori. Mulţi morţi copile...prea mulţi...Mi-e şi teamă să mă mai uit sub dărâmături să nu găsesc şi eu pe cineva drag.
Adrian îşi şterse aproape copilăreşte ochii şi o luă înainte.
Maiorul mai trase o dată din ţigară, apoi o aruncă jos şi strivind-o sub picior mormăi înfundat:
-Al naibii Carpaţi...Nu m-a omorât cutremurul ăsta afurisit, or să mă omoare sigur ele. Le las eu într-o zi...
Aşa zicea de mulţi ani şi nu reuşise niciodată. Ioana, soţia lui mereu îl tachina:
- Radule, Radule...le laşi de mâine într-un alt mâine până te-or lăsa ele pe tine la uşa cimitirului - pe dinăuntru Radule şi apoi or trage uşa după ele...sau peste tine, cum vrei să o iei.
- Măi femeie ţie iarăşi îţi arde de glume macabre? Las că dacă mă omoară le iau cu mine că îmi bag de pe acum un pachet de ţigări în buzunar să le am pe lumea ailaltă.
Ioana rădea şi sărutându-l pe frunte îi zicea cald:
- Ba pe mine să mă bagi în buzunar Radule, pe mine. Să mă ai cu tine la drum greu că fără tine eu nu rămân a nimănui.
Gândindu-se la ioana lui dragă ajunse la nea Grigore. Bătrânul ţinea în braţe un copilaş micuţ şi îl legăna..., dar copilul nu vroia să tacă defel.
- Bre Radule...multe am văzut eu la viaţa mea, dar asta mi-a ars sufletul. Cu ea am să merg în groapă că nu am să o pot uita niciodată.
- Cu ce, nea Grigore?
Bătrânul ridică pătura groasă militară de la picioarele lui.
Sub ea se afla o femeie tânără. Parcă dormea ghemuită...cu genunchii ridicaţi către piept, întinsă pe partea stângă. Avea trupul uşor aplecat înspre dreapta - puţin încovoiat ca să poată proteja mai bine copilul care stătuse lipit de pieptul ei.
Chipul cald şi frumos încă privea în dreapta-jos, unde se aflase copilul. Sub ochii ei mari şi catifelaţi, în praful ce i se întinse pe faţă se puteau vedea nişte dâre mici asemeni unor albii goale...urme de lacrimi. Mâinile îi erau aşezate ca un leagăn, iar între degete avea strâns un bileţel.
- Radule...ia-l tu. că mie îmi pocneşte inima de amarul ei dacă o să-l mai citesc şi pe ăla. Tu eşti mai tare ca mine taică...
Radu îl privi aspru. Părea că vrea să îl certe pentru cea mai grea misiune la care îl supuse. Era palid şi avea în gât o stare de vomă. I se făcuse rău. Se aplecă şi trase încet de bileţel vroind parcă să nu mai rănească cu nimic trupul deja fără viaţă al femeii. Dragostea şi felul în care îşi protejase copilul prin trupul ei...îl cutremurase până în suflet. Îşi trase aer adânc în piept şi începu să citească în gând:

"Cine o va găsi să ştie că numele ei e Maria şi e o fetiţă cuminte. Îmi doresc pentru ea o mamă care să creadă încă în poveşti şi în zilele de colind. Vă implor...nu o daţi oricui! Când va creşte să îi spuneţi că mama ei a iubit-o, o va iubi mereu de unde va fi să fie şi nu o va părăsi niciodată. Să-i mai spuneţi vă rog...că voi fi fiecare pală de vânt care îi va atinge faţa să o sărute, voi fi în fiecare floare care o va privi în ochişorii ei atât de frumoşi, voi fi fiecare bucăţică de pământ de sub pasul ei ca să o ajut să meargă înainte şi voi fi fiecare rază de lună care îi va veghea somnul...! Am să o aştept cu aceeiaşi dragoste cu care am aşteptat-o când s-a născut. - Mama - numele meu nu va mai conta când veţi citi aceste rânduri. Sărutaţi-o pe frunte din partea mea. Dacă plânge o să se liniştească dacă îi veţi cânta. Vă mulţumesc din suflet!".

Faţa lui Radu era galbenă. Ochii parcă i se băgaseră în orbite şi tremura. Nici măcar el nu mai putu să facă faţă situaţiei. Strânse biletul în pumn şi alergă puţin mai încolo. Se ascunse după nişte mormane de ciment şi vomă. Apoi se opri şi ducându-şi mâna la frunte începu să plângă. Nu scotea nici un sunet. Îşi astupa gura cu dosul palmei. Doar umerii i se scuturau ca nişte ramuri de copac sub furtună. Era un plâns greu de bărbat. Simţea că o ura şi o iubea deopotrivă pe acea femeie care îi lăsase cea mai grea sarcină în viaţa asta. Să găsească o mamă şi un tată pentru Maria!
Pe nea Grigore care urla ca un disperat în spatele lui nici nu îl mai auzea. Auzi doar glasul lui Adrian care punându-i mâna încet pe umăr îl întrebă:
- A trecut tovarăşe? A trecut răul? Că durerea şi emoţia eu nu cred să ne treacă vreodată...
Radu îl privi. De abia atunci putu să vadă maturitatea din ochii sergentului. Îi zâmbi şi ciufulindu-l îi zise doar atât:
- Iartă-mă Adriane, iartă-mă!
Se întoarse către nea Grigore şi întinse braţele.
- Radule, dar ştii să o ţii în braţe? Tre' să îi ţii mâna sub căpşor..
- Nea Grigore...dă-mi fata că a plâns şi aşa destul.
Radu luă copila în braţe şi...începu să-i cânte încet. Copila adormi imediat.

...................................................
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (16):


lady - de rexy la: 31/10/2007 18:24:22
Pare una din povestile frumoase din copilarie.Cred ca doar partea cu voma putea fi lasata deoparte.
#250598 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
si baietii plang cateodata, nu? - de cosmacpan la: 01/11/2007 07:42:58
cutremurele au zguduit mereu sufletele si pamantul....
#250938 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
un punct de vedere - de Sancho Panza la: 01/11/2007 08:56:34 Modificat la: 01/11/2007 08:58:38
toate bune si frumoase pana la fragmentul asta:
"Cine o va găsi să ştie că numele ei e Maria şi e o fetiţă cuminte. Îmi doresc pentru ea o mamă care să creadă încă în poveşti şi în zilele de colind. Vă implor...nu o daţi oricui! Când va creşte să îi spuneţi că mama ei a iubit-o, o va iubi mereu de unde va fi să fie şi nu o va părăsi niciodată. Să-i mai spuneţi vă rog...că voi fi fiecare pală de vânt care îi va atinge faţa să o sărute, voi fi în fiecare floare care o va privi în ochişorii ei atât de frumoşi, voi fi fiecare bucăţică de pământ de sub pasul ei ca să o ajut să meargă înainte şi voi fi fiecare rază de lună care îi va veghea somnul...! Am să o aştept cu aceeiaşi dragoste cu care am aşteptat-o când s-a născut. - Mama - numele meu nu va mai conta când veţi citi aceste rânduri. Sărutaţi-o pe frunte din partea mea. Dacă plânge o să se liniştească dacă îi veţi cânta. Vă mulţumesc din suflet!".

L.A, am trait doua cutremure mari; pe cel din '77...dar eram copil si pentru mine a insemnat un fel de petrecere (toti copiii vecinilor se adapostisera in casa noastra si ne-am jucat infiorati de framantarea parintilor) apoi pe cel din Turcia, de acum 10 ani (daca nu ma insel). Ultimul, cutremur ravasitor, stergand de pe fata pamatului 2 orase si transformand in gramezi de moloz doua din cartierele moderne ale Istanbulului. Am vazut femei cautandu-si gemand copiii printre daramaturi, inmarmurite, am vazut barbati sapand cu unghiile printre ruine, muti si lipsiti de lacrimi. O imagine m-a marcat pe viata: o batrana sezand pe o gramada de betoane si aratand reporterilor care se apropiasera de ea peisajul apocaliptic dinaintea lor."Aici a fost o strada", spunea..."aici a fost o strada". Atat. Se legana cu mainile impreunate pe pantec si spunea "aici a fost o strada..."
Cutremurul in sine a durat putin - desi atunci mi s-a parut ca nu se va mai sfarsi vreodata, am avut doar vreme sa gandesc: "asta a fost tot..." si asteptam sa se intample. Crede-ma, nu ai vreme sa compui scrisori frumos aduse din condei. Nici macar n-ai avea timp ori resurse sa cauti hartie si pix! cauti un toc de usa, scarile, fereastra, o masa, ceva sa te adapostesti, instinctele lucreaza febril sau intri intr-o stare de prostatie. numai de compuneri nu-ti arde...
#250949 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Sanchita - de thebrightside la: 01/11/2007 09:25:58
m-ai frant cu pasajul asta:

"O imagine m-a marcat pe viata: o batrana sezand pe o gramada de betoane si aratand reporterilor care se apropiasera de ea peisajul apocaliptic dinaintea lor."Aici a fost o strada", spunea..."aici a fost o strada". Atat. Se legana cu mainile impreunate pe pantec si spunea "aici a fost o strada..."

io aveam vreo 11 ani cand in viata mea a fost "cutremur" si exact ca batrana repetam hipnotic:

"ne mutam la tara, ne mutam la tara...."

da, nu ai... nu timp... n-are nici o treaba timpul... nu mai esti acolo, pur si simplu... te muti urgent mental altundeva, unde nu e asa.. :| :(
#250951 (raspuns la: #250949) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
sanchita - de Lady Allia la: 01/11/2007 09:36:11
...din pacate :(...exact despre cutremurul din 77 e vorba :(
#250954 (raspuns la: #250949) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
L.A. - de Sancho Panza la: 01/11/2007 09:53:09 Modificat la: 01/11/2007 09:54:29
...exact despre cutremurul din 77 e vorba

am inteles asta; si cu atat mai usturator nerealismul abordarii.
#250956 (raspuns la: #250954) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
sanchita - de Lady Allia la: 01/11/2007 10:04:10
"cu atat mai usturator nerealismul abordarii."

da...
#250962 (raspuns la: #250956) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
L.A. - de Sancho Panza la: 01/11/2007 10:08:16
banuiesc ca-mi dezaprobi punctul de vedere, (asta, ca sa folosesc niste cuvant blande...)
din pacate, moartea nu poate fi dulceata de trandafiri. oricate arome am picura noi in ea.
#250967 (raspuns la: #250962) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
sanchita - de Lady Allia la: 01/11/2007 10:16:52
eu chiar nu imi doresc sa intru in discutii contradictorii cu tine, dar sa stii ca sunt multe exemple in care moartea a lasat acest gust amar-dulceag pe care eu l-am transcris aici.
nu moartea e dulceata de trandafiri ci unele exemple de oamenii care mor si lasa ceva, cumva, undeva...care desi pare dulce nu e decat o aroma amara cu care vom ramane tot restul vietii.
iar despre nerealismul povestii mele... - e o poveste sanchita - povestile nu sunt reale sau cel putin asta vrem noi sa credem despre ele.
#250976 (raspuns la: #250967) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Sancho Panza la: 01/11/2007 10:30:15
nu imi doresc sa intru in discutii contradictorii cu tine

de ce nu? :) poate fi o discutie constructiva pentru amandoua. poate mai pun si eu ceva roz pe sevalet, poate mai dai su tu la o parte valurile de tul.
povestile nu sunt reale sau cel putin asta vrem noi sa credem despre ele.

ba eu voiam sa cred ca sunt reale...Doamne, cat voiam sa cred!

#250985 (raspuns la: #250976) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
sanchita - de Lady Allia la: 01/11/2007 10:40:26
"ba eu voiam sa cred ca sunt reale...Doamne, cat voiam sa cred!"

off Doamne fata draga...povestile le facem noi reale in sufletul nostru unde ochii ne sunt mereu mari de copii, deschisi si plini de zambet si stralucire...
unii visam, altii vin si ne darama visele, dar ce conteaza atata vreme cat ne cladim altele, altele si ne incapatanam sa ramane niste visatori?
in povesti nimeni niciodata nu moare - ai observat ca daca moare Fat-Frumos este apa vie sau daca moare vreo printesa e un print drag care printr-un sarut o aduce la viata din nou? :)
si in povestea mea e la fel...am inviat mama prin fiica. pentru mine mamele nu mor niciodata :).

stii...cunosc doi batranei care stau in bloc cu mama mea.
cand am citit despre Auschwitz nu as fi crezut ca acolo mai exista si altceva decat suferinta, teroare, durere, boala, moarte..., dar exista...existau mame care inca mai spuneau povesti copiilor, existau mame care au murit imbratisandu-si copii..., existau oameni care inca mai faceau arta..., existau oameni care inca mai credeau in Dumnezeu si in iubire si...s-au casatorit...
iti vine sa crezi ca intr-o lume a mortii ei puteau inca sa isi mai zambeasca?


#250986 (raspuns la: #250985) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
raspuns. - de Sancho Panza la: 01/11/2007 10:44:33
iti vine sa crezi ca intr-o lume a mortii ei puteau inca sa isi mai zambeasca?

da! :)))))))))))))
#250990 (raspuns la: #250986) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
:) - de Lady Allia la: 01/11/2007 11:04:38
stiam eu :P pentru ca esti o visatoare convinsa si defapt pentru asta te iubesc eu atat, atat de mult - pentru ca stii visa frumos si stii sa ne faci si pe noi sa visam citindu-te.
stii in "Auschwitz-ul" nostru tu esti adevaratul artist :).
treci la critica :P!
#250997 (raspuns la: #250990) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
LA - de thebrightside la: 02/11/2007 09:40:21 Modificat la: 02/11/2007 09:40:59
Am renuntat sa iti mai comentez incercarile literare cand mi-am dat seama ca nu te obosesti sa pleci urechea la comentariile constructive pe care le primeai.
Citind insa discutia cu Rodica de pe final, am aruncat o privire sa vad care-i baiul. M-am oprit la bilet; nu (mai) sunt genul care sa persevereze acolo unde nu-s sanse de izbanda.
E o reclama pe TV care ma dispera de fiecare data cand o vad. Un pusti care urla la ma-sa din baie: s-a terminat, s-a terminat si apoi ii strecoara pe sub usa o schita cat de poate de fidela a odorizantului langa care scrie 'gol' cu MARKERUL. De unde pusca mea are ala in baie hartie si marker sa-i scrie ma-sii scrisori??????
Asa si tu cu biletul tau. Femeia aia, biata, in timp ce casa se darama pe ea a prevazut c-o sa moara, a gasit hartie, pix, a scris compuneri - vorba Sanchitei - si abia apoi a incercat sa-si salveze copilul. :)))))))))
Poi, mai fata, orice mama ce-si iubeste copilul fuge de moarte ca ala de tamaie, caci stie ca nimeni pe lumea asta decat EA nu poate sa iubeasca, ingrijeasca... etc etc acel copil asa cum o va face ea. NICIODATA O MAMA nu -si va astepta moartea cu scrisori lacrimogene, rugandu-se de fiestecine sa aiba grija de odrasla. Va lupta pana va cadea lata!
Pacat de timpul pierdut, zau.

p.s. de topica aiuristica si redactarea precara, nici nu mai are sens sa ma leg.



#251228 (raspuns la: #250997) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Brightie - de Lady Allia la: 02/11/2007 10:30:50
din respect am sa ma opresc doar a citi ceea ce ai scris.
de nodul in gat nu am sa spun nimic.
ma rezum la "a tacea" si "a inghiti". morile de vant de care vorbeai sunt de ambele parti..., dar ale mele probabil se vad mai clar din locul in care te afli.
o zi frumoasa iti doresc.
#251245 (raspuns la: #251228) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de clerik22 la: 11/11/2007 19:38:35
perfectibil
#254918 (raspuns la: #251245) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: