-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Utopia gândirii continue (1)


de Astoniu la: 01/11/2007 10:57:14
rezumat: sau despre continuu si discontinuu
voteaza:
De ce vedem, noi oamenii, limitele de separaţie dintre obiecte, aflate în diferitele stări de agregare ale materiei, atât de pregnant, de tranşant ?

De ce evidenţa senzaţiilor şi limitele date de simţurile noastre, ne fac să vedem corpurile materiale ca fiind bine delimitate ? Acolo unde limitele nu circumscriu cu claritate obiectul, spunem că ele sunt confuze, că e ceaţă, obscuritate, formă nedefinită.

Dar, luînd la analizat limitele fizice, vedem că în realitate formele nu au contururi stricte. Limitele nu sunt mereu atât de clare. De exemplu, privite la microscop, limitele sunt însoţite întotdeauna de anumite zone de trecere.
Cele patru stări de agregare descrise de fizică ( solidă, lichidă, gazoasă şi plasmatică ) se întrepătrund mereu, în anumite condiţii de temperatură, presiune şi cantitative (volum).
Bineînţeles că nu voi face teorii fizice aici, dar am să discut despre câteva observaţii neluate în seamă de cei mai mulţi filosofi şi eseişti.
Dacă ar fi să pornesc de la teoria sistemelor, ar trebui să amendez orice teorie cu observaţia că după clarificarea limitelor, pe care atari teorii este inerent să le facă, ar trebui să vadă şi care este realitatea de fapt. Adică aceea că nu există nici o limită de demarcaţie strictă între corpurile fizice şi structurile pe care le discută. Ele există doar mental, cognitiv, nu şi real, factic. Admitem că trebuie să circumscriem definirea obiectelor cu maximă claritate, mai ales în intenţia clasificărilor, dar când vorbim de sisteme şi când vrem să arătăm ce fenomene se petrec în interiorul lor, ba chiar şi cum interacţionează sistemele între ele, ar trebui să ne aducem aminte că limitele de demarcaţie dintre ele nu sunt atât de stricte pe cum le-am definit înainte.
De exemplu limitele unei celule arată la microscop o zonă de trecere de la mediul înconjurător la membrană. Limita dintre un corp solid ( rocă, mineral etc. ) şi aerul înconjurător nu este atât de tranşantă privită la microscopul electronic. Există o zonă de trecere între moleculele de gaz ( aer ) din jur şi structura cristalină a moleculelor şi atomilor din mineralul cercetat.
Luciul apei unui lac, de exemplu, nu este atât de bine delimitat de aerul de deasupra lui , pe cât de clar îl vedem cu ochiul liber. Întotdeauna vor exista molecule de apă ce se evaporă ( ba chiar se vorbeşte despre presiunea vaporilor de deasupra apei ) şi molecule de gaze din aer ( oxigen, azot, dioxid de carbon... ) care se dizolvă - adevărat, în proporţii foarte mici - în apă, deci care se întrepătrund printre moleculele apei . La zona de trecere sunt anumite fenomene de echilibru între apă şi aer.

Dacă e să căutăm şi mai adânc în miezul lucrurilor, vom vedea că nici atomii, cât par ei de strict delimitaţi conceptual, nu sunt aşa cum îi descrie doar o teorie. Apelînd la alte teorii, vom înţelege că norul electronic din jurul nucleului atomic este cu adevărat doar un "nor", adică o zonă confuză de trecere între spaţiul atomic şi cel subatomic.
Deci atomii oricărui corp material, departe de a sta într-o matrice rigidă, formează un sistem mai mult sau mai puţin dinamic.
Protonii şi neutronii, ca şi particulele subnucleare, nu sunt structuri indivizibile şi imuabile. Fizica cuantică mai are multe de spus, dar cert este că vom descoperi noi cuante energo-materiale ( nu numai fotoni, barioni, tahioni etc. ) pe măsură ce căutăm să înţelegem structura discontinuă a materiei.
Dacă privim la o altă scară de mărime, de exemplu la scară macroscopică, vom observa aceleaşi „pattern”-uri logice. Sistem planetar, continuat de un sistem galactic, cu spaţii între galaxii ce nu pot fi asimilate unor limite. Roiuri de galaxii , ce abia în zilele noastre sunt studiate, vor fi probabil integrate în alte descoperiri astronomice şi înţelese ca nişte componente ale unui sistem universal mult mai amplu.
Aici, scara de mărime la care gândim şi privim este determinantă. De aceea nu putem să nu vorbim şi despre relativitatea mărimilor, a unităţilor noastre de măsură şi a conceptelor cu care operăm asemenea inferenţe ( numai că aici nu e locul detalierii).

Am putea face o constatare simplistă, pe care o fac îndeobşte mulţi. Anume că „totul este relativ”. Şi ar fi adevărat. Doar că simpla constatare nu ne spune cum şi în ce fel este relativitatea lucrurilor.
La acest nivel, al limitei, al peratologicului, relativitatea pare să ţină în primul rând de scara mărimilor folosite. Un obiect văzut dintr-o anumită scară, poate avea limite strict definite. Din altă scală de observare, limitele nu mai sunt aceleaşi. Ele se întind, se estompează sau chiar dispar.
Dacă prin exerciţiu de imaginaţie, am avea un obiectiv fotografic cu limite de focalizare extrem de largi, ne-am putea plimba privirea de la nivel subatomic la nivel astronomic şi am observa că structurile substanţiale sunt continue. N-ar mai fi nici o trecere bruscă de la microcosmic la macrocosmic. Aşadar, conturul diverselor forme nu este atât de clar pe cum ni-l imaginăm noi.
Acum aş putea formula constatarea astfel : totul este continuu, de la cel mai mărunt fir de praf, la cea mai îndepărtată galaxie. Şocant, poate pentru unii, dar vidul cosmic nu există, nu cel puţin în forma gândită abstract de noi ( ca un spaţiu absolut golit de orice manifestare a existenţei ). Chiar şi acest „vid” este populat cu particule cuantice de energie, de diferite feluri - dacă ar fi să ne gândim doar la radiaţia cosmică de fond şi la fotonii emişi sau/şi reflectaţi de diversele structuri cosmice, fără să punem la socoteală câmpurile fizice (gravitaţional, electro-magnetic, etc. )
Atunci, totuşi, unde este discontinuitatea ?

Unde e rupt acest continuum spaţio-temporal substanţial ?
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (4):


nimic nou - de proletaru la: 01/11/2007 12:58:33
incearca sa iti imaginezi opusul!
sa nu vezi limitele, sa nu percepi starile, etc.
candva, in stadiul de moluste, probabil ca nu vedeam prea bine si nu intelegeam ce scrii tu mai sus.
a discuta despre asta mi se pare pierdere de timp. hai sa nu reinventam roata!
#251042 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de piliutza la: 01/11/2007 14:54:15
“Unde e rupt acest continuum spaţio-temporal substanţial ?”

Cine zice că-i rupt?
#251080 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de donquijote la: 01/11/2007 15:33:47
sofismul despre ahile si broasca. gandind 'discontinuu' ahile care fuge de 10 ori mai repede decat brosca n-o ajunge niciodata.
in varianta moderna e un fizician un matematician si o femeie goala de care se pot apropia doar injumatatind distanta. matematicianul renunta stiind ca asa nu va ajunge niciodata la ea. fizicianul aproximeaza si compenseaza ce mai ramane cu lungimea muschiului ca sa nu piarda timpul in pasi prea marunti si inutili.

dialectica (care este o metoda de studiu, nu o ideologie si n-are nimic de-aface cu comunistii care o pomeneau fara sa stie despre ce e vorba) a rzolvat de mult paradoxul asta: materia e continua si discontinua in acelasi timp. :)
#251121 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Astoniu la: 01/11/2007 21:30:18
Vă mulţumesc tuturor pentru crâmpeiele de gândire din comentariile voastre...
#251186 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: