-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Jurnalul lui Marilyn


de u incercare la: 07/11/2007 01:32:10
rezumat: in cautare Elsei si-a lui Jimy
voteaza:
Bunicii mele, nemţoaica Elsa, îi datorez pasiunea pentru Dunăre. Şi pentru lupi, dar nu întrutotul. Ea îmi citea /i/Beowulf/i/ în neştire, ca şi cum ar fi fost singura carte de pe lume. Se născuse într-un orăşel vecin cu Donauschweig şi-l cunoscuse pe bunicul meu, Jimy Walcott, după ultimele bombardamente care aduseseră Berlinul într-o stare de ruină rîncedă. Tînărul Jimy brăzda cerurile cu încrîncenarea şoarecelui care se aleargă singur în rotativă, exasperînd asistenţa. Fără vreun spor, fără vreun înţeles. Jimy, însă, avea spor. Geometriile de beton cenuşiu pocneau ca nişte puroaie uitate în aşteptarea lor suferindă. Mă gîndesc că Jimy trebuie să fi fost un tip ciudat. Pur şi simplu ciudat, nimic mai mult, nimic mai puţin. N-avea nevoie să facă parte din vreo armată. Putea fi foarte bine în US Navy, Royal Air Force sau Luftwaffe. Mi-aduc aminte că am citit odată o poveste cu un astfel de şoarece care vindeca traumele războiului prin alergătura lui neostoită în rotativa în care fusese ferecat. Îl chema Fidelio. Stăpînul lui desluşise puterea ascunsă a şoarecului şi cîştiga bani de pe urma lui. Venea multă lume necăjită la uşa lui, el îi primea, le asculta necazurile, în vreme ce şoarecele pedala harnic, şi grijile oamenilor sărmani dispăreau ca o palidă amintire. Povestea asta ajunsese la urechile Fürerului, al cărui ordin de rechiziţionare căzut pe seama micuţei făpturi avea o justificare fără apel: ridicarea moralului întregii naţiuni germane. În vreme de război era nevoie de aşa ceva. De fapt, era nevoie de hotărîre. Puterile miraculoase ale vietăţii dispărură brusc după ciudata sa naţionalizare. Şi regresul îi era pecetluit. Pielea i se zbîrcea de la o zi la alta, blana năpîrlea. Bătrîneţea era galopantă, sfîrşitul previzibil. Eram vrăjită de Frank Geerk, scriitorul elveţian, născut în Kiel, pe care Elsa îl descoperise cînd făcuse o vizită în Berlinul de Est. Fusese reţinută o zi întreagă în casa aceea de la frontiera sălbatică de beton trist şi sîrmă ghimpată, de nelinişte şi întuneric, ce despărţea Berlinul şi familiile deopotrivă. Iar Elsa voia să treacă dincolo cu un minim bagaj şi cu o carte pe care abia o cumpărase. Cred că era prin ’83. Cînd s-a întors în America a avut o ţîşnire de robinet eliberat din strînsoare. A-nceput să destupe trecutul, un trecut spumant, cu detalii care începeau să mă intereseze. Europa era palpabilă. Bătrînul Jimy n-a intrat niciodată în amănunte de felul ăsta. Se străduia să pară afectat de o pierdere a memoriei, ceva irevocabil. Toţi l-au /i/crezut/i/, dar în aceaşi măsură nefiind deloc încredinţaţi de născocirea fostului pilot de vînătoare. S-au prefăcut cu toţii că trecutul trebuie abandonat. Elsa s-a străduit să ţină steagul sus. Cînd şi cînd îi mai scăpau poveşti pe care le interpretam ca pe o scriere secretă ce trebuie descifrată într-un final. Aşa am ajuns de cealaltă parte a baricadei. Mi se pare inutil ce-au făcut. Acum stau neputincioşi. Cum să mă convingă să renunţ la călătoria mea în Europa? Înseamnă ceva pentru ei ca să spună /i/Nu/i/? Europa lor este cea a lucrurilor ascunse sistematic în poveşti credibile, cu părţi de adevăr. Adevărul istoric, ştiut de toţi, frecvent în toate cărţile, din programele tv care mă exasperează: /i/Enigmele celui de-al doilea război mondial/i/. Pe mine mă interesa doar povestea lui şi-a Elsei. Atît. Noroc cu Fidelio. El o entuziasmase şi pe Elsa, aşa îşi dăduse drumul gurii. Tot ce-am aflat a fost începutul, dar nici acesta nu ştiu cît de real. El sus trăgînd de manete într-o cabină metalică şi rece - Elsa mişunînd ca un şoarece în adăposturi. Apoi el coborînd ceremonios, de parcă victoria aliaţilor ar fi fost a unei singure persoane, şi întîlnirea. Elsa n-a putut suporta ruinele, dar l-a suportat pe Jimy la prima vedere şi-au luat drumul Americii împreună. Mai întîi au trecut în Franţa, iar de-acolo au luat vaporul. N-am înţeles ce s-a-ntîmplat cu avionul pilotat de tînărul Jimy. A rămas în Germania, printre dărîmături? S-a întors pilotat de un alt tînăr erou? Sau Jimy şi-a făcut meseria pînă la capăt, iar Elsa are o cu totul altă poveste. De fiecare dată Elsa începea tacticoasă cu /i/A fost odată./i/ Are un înţeles începutul ăsta. De fiecare dată cînd este folosit capătă parcă mai multă putere. De ce /i/a fost?/i/ De parcă ce a fost n-ar mai avea nici o legătură cu ce este. Mă deranjează ceva la timpul ăsta nesigur. Ce a fost poate fi şi acum şi peste cincizeci de ani. /i/Elsa, termină o dată/i/, i-am zis de-atîtea ori, /i/acum nu-mi citeşti din Beowulf!/i/ parcă are o fixaţie cu mitologia ei germană. Iar ea zîmbea şi-o ţinea pe dunga ei arhicunoscută, repetată vecinilor, rudelor, ei înşişi, mie... Ea şi Jimy; ea, jos, în buncăre – el, sus, printre nori. /i/Bine, Elsa, foarte bine! Foarte frumos. Ăsta e un foarte frumos roman de dragoste. Seamănă cu “La răscruce de vînturi”./i/ Iar ea mă atingea cu ochii, adînc, mă ţinea aşa o clipă în care încăpeau trecutul ei şi-al părinţilor ei şi chiar mai mult decît mi-aş putea închipui, apoi îmi reveneam buimacă, distrată, nu ştiu cum să spun. Are ea, Elsa, unele momente cînd parcă lansează proiectile din privire. Şi atinge. E dureros, e zguduitor. Şi sună altfel. Altfel decît /i/odată/i/.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (13):


intrebare intrebatoare - de u incercare la: 07/11/2007 10:58:16
am facut oare gresit ceea ce credeam ca am facut bine? adica marcajul de dinainte si dupa ceea ce ar trebui sa fie scris cu italice. asa ca luati "i"-urile ca atare.
#253008 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de Honey in the Sunshine la: 07/11/2007 11:01:20
frumos, esteu...
#253010 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
esteu - de thebrightside la: 07/11/2007 11:09:04 Modificat la: 07/11/2007 11:10:54
pentru italice tastezi < i > iar la final -< /i > (fara liniuta si spatii), altfel, vezi bine, nu ies. :)

altfel n-am ramas cu nimic exceptand trista empatie fata de soricelul defaimat inainte de vreme... :|
#253014 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
jurnalul lui Marilyn - de u incercare la: 07/11/2007 13:02:42
e o. o adunatura de impresii, amintiri, asociatii, care trebuie luate per ansamblu. iar ansamblul este in curs de scriere. altfel, o sa fie loc destul pentru banalitati sau detalii terne. un jurnal nu se poate sustrage din calea balastului. dar dincolo, dincolo se cerne ce trebuie sa ramina. nu pot sa imit un jurnal estetizind la maximum, la intensitatea unui poem.
#253093 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
esteu - de thebrightside la: 07/11/2007 13:12:32
poi io ce sa-ti fac daca n-ai pus si tu un I colo in paranteza? :)
#253095 (raspuns la: #253093) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de irma la: 08/11/2007 07:56:53
textul asta imi pare familiar...
#253390 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
irma - de u incercare la: 08/11/2007 12:19:05
adica?
#253474 (raspuns la: #253390) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
esteu - de irma la: 08/11/2007 13:37:10
hm... nici eu nu stiu. poate insemna ca e scris intr-un stil familiar.
senzatia de deja-vu nu poate fi explicata concret.

nu, nu te acuz de plagiat...

despre text:

anumite aspecte mi se par confuze (nu inteleg ce i se parea misterios in trecutul bunicilor... ce anume din comportamentul lor i se parea "dubios"?).

cu toate ca textul se vrea un jurnal nu mi se pare scris intr-un stil de jurnal. mai ales finalul!

"a avut o ţîşnire de robinet eliberat din strînsoare" - chestia asta ma nu-mi suna bine.

" şi-o ţinea pe dunga ei arhicunoscută" - si-asta suna ciudat...
#253505 (raspuns la: #253474) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
esteu - de picky la: 08/11/2007 15:38:53
1. Donauschweig nu cred că există. Eventual Donaueschingen.
2. Jimmy se scrie de regulă cu doi de "m".
3. Şoarecelui nu şoarecului.
4. Se scrie Fuhrer, adică cu "h".
5. Rechiziţionare şi naţionalizare sunt noţiuni total diferite.
6. Kiel nu-i în Elveţia.


Despre povestire: cam trasă de păr. Adică pare o simplă mâzgăleală (nu-n sensul peiorativ) din plictis. Spun deci, că-mi pare aşternută ca un exerciţiu autoimpus sau disciplinar şi nu ca o nevoie de-a te spune. Ceva de genul aplicării copiilor preşcolari care dacă e ora 15 trebuie să doarmă. Nu contează dacă le e sau nu somn.
#253582 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
picky - de u incercare la: 08/11/2007 16:35:30
1. corect. am cartea Danubius a lui Claudio Magris, cu disputa oraselelor Donaueschingen si Furtwangen asupra apartenentei izvoarelor Dunarii. Am pus Donauschweig incercind sa reproduc din memorie, neavind caretea in fata in momentul scrierii. Neglijenta, cu alte cuvinte. Dar, ma-ntreb, nu se-ntimpla uneori sa avem scapari de memorie ? - ma refer la personajul meu cind spun asta. poti transcrie gresit, apoi sa revii... etc. oricum, este pluzibila situatia asta: neavind apetenta pentru limbi staine, in speta germana, fiind pentru unii o dificultate in plus, cea care scrie in jurnal poate face lesne o confuzie intre Donaueschingen si Donauschweig. confuzia asta eu vreau s-o sustin in continuare si in privinta altor detalii pentru ca posesoarea de ambiguitati sufera de o anumita instabilitate.
2. Jimmy. Acum in vine in minte exemplul lui Gellu Naum si sotia lui, Liggia. Amindoi si-au dublat niste consoane. Elsa urmareste sa-l extraga pe Jimy dintr-un soi de autism actionind la nivelul asta. Modificarea numelui.
3. Soarec. Eu am citit in destul carti si am auzit de multe ori varianta "soarec". Un bun prieten chiar asa-l poreclea pe nepotul lui. deci nu vad o cadere din posibilitatile vocabularului.
4. Fuhrer. Tu ai dreptate, daca e vorba de corectitudine, dar eu nu urmaresc corectitudinea. Instabilitatea personajului meu o impinge spre asociatii uneori absurde. In plus, "u"-lui ii lipsesc cele doua puncte de deasupra.
5. Bineinteles ca-s diferite. Uneori o rechitionare, ca gest singular, poate precede un proces mai amplu si cu alte implicatii asa cum este nationalizarea. problema lui Marilyn este ca are respectiva instabilitate ca va justifica multe. promit episoadele care sa sustina directia asta, pentru a nu parea ca vreau sa ma sustrag unor greseli banale, cauzate de neatentie sau de nestiinta.
6. Frank Geerk chiar s-a nascut la Kiel. Ca are cetatenie elvetiana, asta-i alta problema. informatia este verificabila pe net.

despre povestire: asta spuneam intr-un alt comentariu, anume ca e jurnal. am vazut un jurnal, al unei femei care a unplut 70 si ceva de caiete destul de groase. a pus acolo, intr-un amestec borgesian, dar necontrolat, intreaga lume, decupaje de calendar, impresii de tot felul, reveniri cu informatii pe care si le-a reamintit. evident ca nu este vorba de o povestire tinuta in chingi profesioniste.
Autoimpunerea este, exista. Dar poate fi bagata in discutie, cred, doar daca aspir la o poveste rotunda, perfecta dpdv al unui canon. Jurnalul poate fi un canon, dar limitele lui sunt laxe, asa ca mizgaleala aia trebuie cumva sa dea coerenta. apoi, povestea pe care as fi putut s-o scriu altfel, stilistic, trebuie recompusa de catre cititor. e adevarat, s-ar putea sa nu beneficiez de generozitatea tuturor celor care apuca sa-si arunce privirea pe primele fraze.

a propos de neconcordante sau scapari: mai semnalez eu una. daca am amintit de Royal Air Force si Luftwaffe, trebui sa adaug US Air, nicidecum US Navy.

mi-au facut bine observatiile tale fiindca ma obliga sa-mi privesc la rindul meu textul critic, uneori mai mult decit o pot face de unul singur. de-aia si postez povestile-astea. nu pentru admiratii. mersi mult.
#253627 (raspuns la: #253582) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de picky la: 08/11/2007 16:53:42
Ok. Nu m-ai chiar convins. Oricum, cred că poţi cu mult mai bine. De fapt nu cred ci am văzut deja asta.
#253642 (raspuns la: #253627) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
niste greseli - de u incercare la: 08/11/2007 16:57:16
am dat Enter fara sa revad raspunsul, fara sa-l corectez. e plin de greseli. e neatentie, bag mina-n foc. am dat semnalul asta ca sa nu par nu stiu cum...
#253646 (raspuns la: #253627) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
mersi pt incredere - de u incercare la: 08/11/2007 17:06:54
oricum, toata coerenta asta, pe care ti-am "dezvaluit-o" va fi vizibila dupa mai multe fragmente de jurnal. sint lucruri atit de amestecate incit mixajul asta o sa fie in sine un punct de atractie. pentru ca asociatiile absurde pot da un suspans. boala cu pricina este "lupus". cind va intra in scena si Freud, cu al sau "om cu lupi", in spatele caruia arunca si problemele-alea cu litere in plus sau lipsa... ca tot am postat texte despre delta. in delta exista Grindul lupilor, Vilcovul care inseamna Gura lupului (asta era si denumirea veche, moldoveneasca, a asezarii), apoi vechiul nume al Chiliei - Lycostomo. si inca multe altele. va fi un soi de ghiveci (sper ca nu in sens peiorativ).
nu stiu daca ai citit Hotelul alb al lui DM Thomas, a propos de femeie-instanta narativa, oarecum apropiata ca situatie cu ceea ce vreau sa fac eu...
#253650 (raspuns la: #253642) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: