Cu degete albe, luna imi mangaie urma sarutului tau. Zambesc prin somn, si fiindca degetele lunii au finetea degetelor tale intredeschid ochii, in speranta ca te voi vedea pe tine. Vad mai intai carul mare, ce s-a oprit o clipa langa fereastra mea...incep sa-i numar stelele- intodeauna cand vreau sa se intample o minune, numar stelele carului mare -sapte este cifra mea magica, a mea si a lumii. La sapte, ultima stea imi zambeste complice si atunci de dupa zambet apari tu ..Esti asa de inalt, esti asa de frumos cu parul arigntat de raze, cu cerul in priviri, incat uit sa te intreb cum de ai venit atat de repede, incat lacrima de pe obraz nu a avut timp sa-si termine drumul spre buzele ce au inca pe ele gustul tau, gustul de cirese amare. Nu-mi lasi timp pentru intrebari...in secunda urmatoare ma strangi cu putere la pieptul tau si nu-mi mai pasa cum...de ce...de unde.Inchid ochii si ma las purtata de bratele tale puternici si calde,iti numar bataile inimii, ce-mi par cea mai frumoasa muzica auzita vre-o data, ma las invaluita de aroma pielii tare si vreu sa merg cu tine la capatul zarii. Tu... pasesti incet pe o poteca stiuta in care pasii isi gasesc usor ritmul, spre padurea ce ne chema in fiecare seara, sa ne spuna povesti din murmur de frunza indragostita de vant. O liniste stranie ne-nvaluie si doar zgomotele marunte ale padurii adormite ne insotesc mersul printe ierburile, ce au cotropit ultima urma de carare.M-asezi incet, incet pe un pat de flori, iti simt rasuflarea fierbinte cand te-apleci sa-mi saruti ochii si atunci ii deschid,sa poti vedea ce culoare are fericirea din ochii, ce au inchis in ei asteptarea...Pentru o clipa, uit sa respir. Sus, deaupra noastra stele,alte mii de stele s-au ridicat inspre cer, in clipa cand mi-ai lasat cu gingasie trupul in iarba impletita cu flori...Am inchis din nou ochii, sa poata sa-mi ramana intiparita pe retina imaginea ta printre stele.Ti-am simtit respiratia fierbinte arzandu-mi buzele, gatul, sanii... ni s-au impletit apoi rasuflarile, respiram unul prin altul,ne hraneam cu mangaieri nestavilite pielea flamanda de iubire, ne alinam setea sufletului cu saruturi, ce ne striveau buzele intr-o dulce durere. Trupurile au inceput un dans frenetic,un dans ce a adus cerul aproape. Sunt stele mii, pe fiecare fir de iarba o steluta, pe fiecare frunza mai multe, cu mult mai aproape de noi sau ardoarea din noi ne-a dus mult mai aproape de cer, transformandu-ne in doua flacari inlantuite, ce i-au ars noaptea si i-a inrosit orizonturile...In univers nu mai existam decat noi, iubirea noastra cu aroma de iarba strivita, mii de stele ce ne acopereau, jerbe de alte stele in care ni s-a spart sufletul, ducandu-ne unica fiinta pentru o clipa in absolut. Asa am fost noi printe stele, asa am vazut acele luminte ce straluceau in jur, ce nu erau decat...mii de licurici dansand si arzand ca si noi in iarba, pe frunze, rotindu-se in aer intr-un dans al luminii, eternul dans al vietii, eternul dans de indragostiti. Asa am aflat ca si stelele se iubesc...prin mii de licurici ce stralucesc o noapte.Sau poate ca, in cinstea iubirii noastre pure, cerul a aruncat in iarba pulbere de stele, sa invatam si sa tinem minte drumul spre el.
M-am trezit dimineata,te-am cautat langa mine,am gasit numai dorul de tine, am gasit doi licurici adormiti pe pervazul de la geam si doar cand mi-am vazut in oglinda semnele de pe buzele arse, am inteles ca in noaptea albastra, cand s-au iubit licuricii, ma vizitase...Zburatorul. Da, zburatorul meu frumos cu parul argintat, cu cer in priviri si degete fine ca razele de luna...ce m-a invatat intr-o noapte, cum putem gasi drumul pana la cer.