Tentatii?

El rade, rade, rade! Are un ras deschis, molipsitor. Pe mine insa ma scoate din sarite:
- Hei, m-am saturat sa mai fiu jucarioara ta pe care iti place sa o necajesti!
El rade si imi cuprinde mijlocul.
- Nu, nu veni cu mine, de data asta nu! M-am saturat!
El rade si ma ridica in brate ca pe un copil neajutorat. Urca in fuga scarile blocului si rade zgomotos.......
- Nu mai face galagie, e tarziu! Nu suna la usa asta, probabil vecinul doarme si va fi furios!
Prea tarziu, el rade si suna. Vecinul iese si alearga dupa noi.
- Acum o sa ne prinda!
El rade.... Ma uit in spate........Scarile s-au naruit in urma noastra!
- Nu vreau sa intri in casa! Lasa-ma in pace!
Intru si incui. El ma priveste din usa sufrageriei si rade.
Jucam carti. Am o mana buna.
El rade si imi face semn sa ma mai uit o data la carti.
Sunt acoperite de simboluri absurde, ca si cum cineva ar fi amestecat semnele. Izbucnesc:
- Nu e drept! Nu exista zero de trefla!
El rade....... Incepe sa creasca din ce in ce mai mult. In acelasi timp imaginea i se topeste pana ce dispare. Rasul ii rasuna metalic in auzul meu.
Unde a disparut?
Parerile sunt impartite. Unii spun ca ar fi urcat.
Eu sunt de parere ca a coborat foarte, foarte jos, la locul lui de unde ne mai viziteaza din cand in cand.