Timpul, Locul şi Trăirea

sunt contemporan cu vremurile acestea...
as zice ca sunt norocos.
nu mai exista ciuma, s-a inventat penicilina, tramvaiele sunt fara cai, razboaiele se poarta sub copertine.
puteam sa ma nasc in demult apusul Imperiu Roman, sub obladuirea imparatului Iulius Cezar.
era bine? era rau?
poate ma-mbracam intr-o toga de culoarea prunelor coapte, ma-ncaltam cu sandalele din piele de capra si-o porneam in fiecare dupa-amiaza spre Forum.
ma rezemam cu spatele de zidurile reci ale templului lui Venus si aclamam timpul contemporan cu mine.
poate eram un bun orator si captam atentia barbatilor, adunati sub porticuri.
poate acesti barbati mergeau apoi acasa si povesteau familiilor lor, despre mine....povestea celui mai iubit dintre pamanteni, cu exceptia imperatorului...
n-a fost sa fie.
puteam sa ma nasc in Evul Mediu, cand majoritatea constiintelor erau intunecate si ignoranta era legalizata de Biserica.
lumina izvorata din carti n-ajungea pentru toti si invataturile marilor intelepti nu erau pentru catei.
poate eram argat la curtea unui print de Bavaria. tesalam cai, maturam grajduri si noaptea visam ca particip la serbari si turnire.
in patul meu jalnic, pe sacul umplut cu paie, imi construiam imperii si iluzii.
puteam sa fiu oricine: regele Solomon, Ana sau Caiafa, calugar capucin, Galileo Galilei, pirat, agricultor sau magician...puteam sa fiu inghititor de sabii, negustor de panzeturi, fanariot sau menestrel...puteam sa fiu Harun-al-Rashid, cobzar, rob tigan, Gheorghe Doja, gropar, gondolier...puteam sa fiu inventatorul telegrafului sau cersetor pe treptele bisericii Sacre-Coeur...paranoic sau barman, cautator de aur sau vanator de pantere, viking, proletar sau felcer...dansator pe sarma, carutas sau Scott Joplin...scriitor de epitafuri, shogun, proprietar de hotel...nu!

sunt contemporan cu vremurile acestea. sunt contemporan cu epoca informatiei, cu puterea si magia cuvantului...sunt contemporan cu Internetul si uite, toata umanitatea este adusa sub ochii mei.
in cateva secunde pot afla daca ploua la Bruxelles, ce curse de zbor sunt spre Chicago si de unde-as putea cumpara o moara de vant...
aici pot sa fiu aproape oricine si orice, chiar si eu insumi.
aici vreau sa fiu crezut, sa fiu ascultat, sa impun dar sa nu mi se impuna.
vreau ce mi se cuvine si ceea ce cred eu ca mi se cuvine.
vreau sa iau, mai putin sa dau.
vreau sa fiu iubit de toti si sa nu iubesc pe nimeni.
vreau un soclu de marmura si covor rosu.
vreau un "Ave Caesar" ca la carte, impecabil.
vreau sa fiu ascultat si urmat ca exemplu dar nu vreau s-ascult, nici sa ma-nchin la idoli. idolul sunt eu, sunt idolul tuturor si propriul meu sclav.
vreau libertate si vreau sa-ngradesc libertati.
vreau sa fiu vazut in conul de lumina si restul sa se-adape cu-ntuneric.
vreau sa fiu iertat fara sa acord clauze.
vreau sa fiu citit dar nu combatut...idolii sunt idoli, ce pana mea?
vreau sa stie toti ca eu stiu, ca ma pricep la orice, ca ghicesc, ca presimt, ca sunt mai presus de simturi.
vreau sa stie toti ca am, ca detin, ca fac rost, ca ma descurc, ca nu mor de foame, ca nu sunt singur, ca sunt fericit, ca sunt barbat bine, ca vorbesc limbi straine, ca sunt realizat, ca urc, ca fac doar ce-mi place, ca nu ma masturbez, ca merit, ca nu fur, ca nu mint, ca nu am alti dumnezei in afara de mine!
vreau sa stie toti ca gandesc, deci exist. vreau sa stie toti cum si ce gandesc!
vreau sa fac publice parerile mele despre societate, lume, idei, pagode, senatori, menajere, soferi, prostituate, nasturi, macarale, turnuri...si alte pareri nu ma intereseaza!
vreau s-arat cu degetul dar sa nu fiu atins nici macar c-o floare.
vreau sa fiu in rolul principal, nu omul cu tava! vreau aplauze, chemari la rampa, caderi pe spate.
vreau sa am dreptate si vreau ca toti s-o recunoasca. s-o recunoasca periodic, cu vorbe mestesugite, cioplite-n cremene si impachetate cu bunavointa si staniol.
cine nu-i cu mine, e impotriva mea!
cine cracneste, cine are alte vederi...e in colimatorul meu! il ignor cu eleganta, il dau la o parte cu demnitate princiara.
nu-mi place dezordinea, nu-mi place ca se discuta si pe canale private, sunt sigur ca se discuta despre mine! nu vreau sa stiu ca nu-mi sta bine masca pe figura!
nu admit haite, bisericute si clanuri ci unire-n cuget si simtiri!
e strigator la cer sa vad cum vin altii si-mi ating cercurile, cum tropaie in jur si-mi darama castelele de nisip! in afara de faptul ca sunt un geniu, sunt si conservator. schimbarile imi provoaca indigestii si disconfort!
daca se va continua asa, voi pleca demn si voi tranti usile-n urma mea! am sa gasesc eu alt spatiu, nepoluat de indisciplina!
am sa m-asez intr-un loc cu soare, cu paduri verzi si lanuri de grau...un tinut mirific, cu ape limpezi si subsolul plin de titei. voi construi un Imperiu si voi domni in pace...am sa fac alei simetrice, am sa plantez copacei si am sa-i tund in fiecare primavara. am sa permit sa intre doar cine vreau eu, iar cine nu va merge pe traseele prestabilite, va fi alungat!
voi modera in deplinatatea facultatilor mele mintale, voi cenzura tot ce nu se incadreaza-n peisaj!
voi mai veni din cand in cand, sa ma bucur de dezordinea si certurile de-aici.
sunt contemporan cu Internetul si-mi pare bine ca-i asa! sunt norocos si orgoliul meu si-a gasit adapost.
nicaieri n-as putea fi mai perfect ca aici. nicaieri n-as putea emite asa multe pareri si sentinte. nicaieri nu mi s-ar da posibilitatea sa iert asa dramatic si sa fiu asa de binevoitor.
nicaieri n-as putea eticheta ca aici si niciunde nu s-ar gasi un soclu asa de inalt!
ce conteaza ca sunt doar un user, o pata de umbra, un X mare si labartat? ce conteaza ca aici nu sunt Andrei ci Intruder? ce-mi pasa c-aici nu-i un capat de tara cand eu sunt buricul pamantului??? ce-mi pasa ca unii imi pun oglinda-n fatza? nisipul e la picioarele mele si-ntr-o secunda pot sa-mi ascund privirea!
numai eu am dreptate, ceilalti banuiesc.
numai eu stiu, ceilalti presupun.
numai EU! clar??

cititorule, dac-ai ajuns cu cititul pana aici, adu-ti aminte ca nu te-a obligat nimeni...nu trebuie sa te simti lezat sau ofensat.
am scris la persoana I-a si esti sub acoperire. poti sa dai click pe altceva si sa te gandesti la zapada care va veni.
orice asemanari cu situatii si persoane reale, sunt strict intamplatoare. gandeste-te ca un IGNORE e la fel de constient, pe cat de constient sunt eu ca am nevoie de oxigen. e constient si comod. cu un IGNORE iti pastrezi statutul de domn/ doamna si nu te murdaresti de intruziuni.
textul nu se vrea un pamflet, e vocea propriilor mele angoase si ecouri intime. tu n-ai angoase, n-ai crapaturi pe suprafata oglinzii si esti exact cum apari aici.
"ceea ce nu traim la timp, nu mai traim niciodata."
...ei, ha! ACUM e timpul si AICI e locul! trairea ne-o confectionam singuri.
pardon!... trairea mi-o confectionez singur.

per procura,
Andrei D.