In ceaiul de seara torni un pic din acreala stransa peste zi,si-l bei linistit,alaturi de o patura zemoasa ce te poleiaza cu mierea cuvintelor in fata t.v-ului cu transmisii prin cablul ceresc...vezi cum imbla ingeri mici cu aripi mari printre mesele restaurantului unde tu esti patronul si unde iti pasuiai clientii cate si mai cate secole intru preagenerozitatea ta de filantropec fara concurenta la poalele divinului...Si stand cu ceaiul si privindu-ti viata, te racoresti apoi cu gandul ca intr-o zi de zi,aleasa la-ntamplare de amicul destin ,te vei descoperi nou nout si singur singurel intr-un foaier al teatrului vietii avand rolul principal,secundar...monologand la nesfarsit despre nefiinta in care te-ai balacarit in anterioarele vieti!Ce poti face singur in fata scenariului de fiecare data schimbat,la vrerea vrerii???Cine sa fie de vina cand te-mpotmolesti in ruina personala si te descoperi singuru-ti marco polo pe taramuri nedeslusite de nici o generatie pe care ai zamislit-o din semintiile tale pana acum?Esti un semizeu pus la incercare spre a-ti incerca focurile prometeice si mintile mucegaite sau poate proaspete!Esti punctul pus in coada virgulei inexistente si inconsistente ce incheie aici unul din ultimele tale drumuri, fara intoarcerea acasa ,in camera ta, singur cu ceaiul tau searbad si nevinovat de rece.