te provoaca sa gandesti
Pentru a accesa aceasta pagina trebuie sa fii conectat
Aud glasuri si rasete de copii... Pe strada mea nu stiu sa fie familii cu copii. Ma ridic din pat. Galagia se auzea dinspre curtea din spate. ce se intampla? Aproape alerg spre usa care dadea spre terasa, o deschid si pasesc afara… Razele orbitoare ale soarelui imi presara ace pe retina. Cu ochii mijiti incerc sa evaluez situatia. Vocile lor se auzeau si mai puternic, erau acolo… da, erau! In fata mea se intindea o plaja cu nisip alb… marea se unduia linistita la vreo douazeci de metri de usa mea. Pe plaja, trei copii, ceva mai mici de zece ani fugeau haotic dupa o minge. Yuri alerga nauc in jurul lui punctand cu cate un latrat zarva. am halucinatii?! Intru inapoi in casa sa beau un pahar cu apa. In bucataria mea statea pe unul dintre scaune…un barbat imbracat precum Mos Craciun. Nu am auzise. Ma apropii tiptil de el, cand ajung la un pas ma aude. Se intoarce… zambeste… ochiii… imi sunt familiari…
-O dimineata splendida de Craciun! Nu-I asa? -Aaaa… O melodie monotona se auzea incet… -Iti suna telefonul. Ma uit nedumerita in jur. -E in buzunarul tau, ma lamureste el amabil. Ies din bucatarie cu pasi impleticiti. Scot telefonul din buzunar, ecranul ii clipea… nu avea butoane… Surpriza ma face sa-l scap din mana. In clipa urmatoare ma impiedic de ceva si cad… cad… totul era negru… presarat cu luminite precum fulgii de nea… oare am murit? Se poate sa mori si sa nu-ti amintesti? Melodia se auzea in continuare… apoi liniste cateva clipe.. Alunecam in continuare in gol, dar nu simteam spaima… suna iar, sacaitor… ma caut in buzunar. Era tot acolo! -Alo?Alo?...Lucia? Alo!... Alo! Il duc la ureche nedumerita. -Da – raspund cu teama… -Doamne ce m-ai speriat! Sunt eu, Ileana! -Aaaa… Ma ridic din pat, inca ametita. Simteam ca mi se invarte capul… sau patul… tamplele imi pulsau salbatic. -Luci! Ce naiba faci acolo, fato! -Stai putin… Suna-ma peste cinci minute. Si-n inchei convorbirea. Ma intind din nou pe spate incercand sa sedimentez cele intamplate. Ce vis straniu… asa de real! Mosul acela… de unde imi era asa de cunoscut? Ah! Era Petru. Incet-incet imi reveneau in minte toate intamplarile din seara dinainte, pana la momentul cand mi-a sarutat mana. De atunci nu-mi mai aminteam nimic: cum ma imbracasem in pijamale, cum ajunsesem in pat. Ma simteam destul de bine acum ca imi trecuse ameteala. -Yuri! Treci aici! Aud zgomotul facut de ghearele cainelui si-I vad capul mare in usa. -Treci incoace, potaie. Se apropie docil, isi pune capul pe pat cu ochii tinta la mine. -Ia zi-mi tu mie ce-am facut noi aseara. Dadea din coada molcom. Calmul lui mi se transmite incetisor. Il bat pe coapsa: -Hai sa vedem, batrane. Pornesc in explorare: in living nicio urma a trecerii omenesti. Deschid usa si pasesc pe terasa: zapada stralucea orbitor. Cele doua scaune pe care statusem cu Petru erau la locul lor. Pe masuta dintre ele, doua cani si un termos. Deci Petru, vinul, zapada nu faceau parte din vis. Pana acum e bine, mai trebuie sa beau o cafea… Pregatesc cafetiera si dau fuga la baie. Suna iar telefonul. -‘Neata, Ileana! -Doaaamne! Ce-I cu tine? Am crezut ca ai patit ceva! -Eiii si tu. Nu mai fi asa de prapastioasa, incerc s-o linistesc, cu toate ca nu eram convinsa ca nu se intamplase ceva cu mine… -Ia zi-mi cum a fost aseara! Sunt foarte curioasa! -Cum sa fie? Ca acum un an, doi ani, si asa mai departe. Sor-mea e gravida iar, bunica iar m-a intrebat cand ma marit, tata… -Bine, bine. Nu asta ma intereseaza. Cum a fost cu tipul ala. Tac cateva momente, incordata: de unde stia de Petru? -Care tip? -Petru parca-l cheama. -De unde stii de el? Printre hohotele de ras ma intreba: -Nu ti-a zis? Si rade in continuare isteric. -Ce?! Ce trebuia sa-mi zica? -Nu ti-a zis! Moooor! -termina acum! Ce trebuia sa-mi zica? O aud cum se straduie sa se opreasca din ras… -Pai… El era cadoul tau de Craciun din partea mea. -Cum adica? Abia mai respiram… -Uite-asa! Stiam ca esti singura, ca o sa vii deprimata de la masa de gala si ti-am angajat un .. gigolo! Dar trebuia…Izbucneste iar in ras. Inchid telefonul! Nebuna naibii! Grijania si mortii ei de zaluda!. Daca-ar fi fost acolo i-as fi tras vreo doua palme. Ma prabusesc pe unul dintre scaunele din bucatarie, cu fata spre fereastra. Scaunul cel ne-la-locul-lui era tot acolo… tot felul de imagini mi se perinda prin fata ochilor… pistrui, curea… fursecurile… Pana la urma fusese un craciun deosebit. Primul cand am vrut sa mor si primul in care nu am facut ceva ce-mi pusesem in cap. Ma destind. Hai sa beau totusi o cafea. Pun cafeaua in ceasca si ma apuc sa curat cafetiera. Scot filtrul sa-l arunc la gunoi. In sacul aproape gol lenevea cureaua… Cand o aruncasem acolo? Dumnezeu stie! Ezit o clipa si arunc filtrul plin de zat peste ea. Cateva minute mai tarziu stau infasurata in patura de casmir pe terasa, exact unde statusem aseara. Sorb pe indelete din cafea si din ganduri… E frumos afara… Yuri alearga pe zapada de nebun. Din cand in cand mai vine la mine si ma trage de papuci. Ce ti-ai fi dorit? Intrebarea imi susura si acum in urechi… In loc de raspuns vad doar o pereche de ochi negri… trei copii alergand pe-o plaja… vocile lor… Si zambesc impacata… The end! Craciun fericit tuturor!!!
comentarii (17):
***
- de
Italia
la: 25/12/2007 09:52:17
Tare mi a placut povestea ta si mi pare rau ca s a terminat.O astept pe urmatoarea,sper sa ma astepte si ea pe mine.Numai bine si la multe alte povesti frumoase!
#268223
comenteaza . modifica .
semnaleaza adminului
.
blocheaza userul
Irma,
- de
PROUDFRECKLED
la: 25/12/2007 22:26:34
apreciez mult ca scrii din imaginatie, eu n-am incercat dar cred ca mi-ar fi peste mina. Observatia mea nu se refera la stil, exprimare sau greseli de scriere ca nu sunt eu aia chemata:)
Luci, asa cum ne-o prezinti, dupa parerea mea nu s-ar fi multumit cu un simplu "frotter" vorba frantuzului, ci s-ar fi aplecat sa recupereze cureaua si s-o spele de zat in vederea unei viitoare atirnari sau ma rog, ca stimulent:)
irma
- de
alex andra
la: 25/12/2007 22:36:54
faina toata povestea ! dincolo de acelasi amestec de timpuri verbale.
pistruicea
- de
irma
la: 26/12/2007 12:14:54
sa-ti zic drept am fost tentata s-o spanzur pe Lucia, dar am zis ca e sarbatoare si nu e cazul sa umblu cu chestii sinistre.
despre imaginatie... ce sa zic? e vorba doar de fapte stiute constient sau nu, impletite in alt fel. :)
alexa
- de
irma
la: 26/12/2007 12:18:24
multam.
amestecul uneori s-a vrut controlat, dar posibil nu foarte corect/justificat intotdeauna. alteori cred c-a fost pura neatentie. e al naibii de greu sa scrii. acum am descoperit asta. iti trebuie o mare putere de concentrare si multa liniste, la propriu! primele doua parti le-am scris la scarbici si par sa fi fost primite cu mai mult entuziasm de catre voi. au fost mai bune? ultimele doua, scrise acasa... unde am avut parte de mult mai multe intreruperi. paradoxal, nu? :))
italia
- de
irma
la: 26/12/2007 12:19:34
multa sanatate si intelegere iti doresc.
multumesc pentru citire. o sa mai scriu...
irma
- de
picky
la: 26/12/2007 12:27:20
Începutul, vorbesc de primul episod, era chiar promiţător. Era destul de coerent şi curăţel, chiar dacă uşor previzibil.
Începând cu al doilea "capitol" totul alunecă-ntr-un haos... de gospodină. Glisarea asta continuă în ultimele două părţi, către tematici la care le-ar sta bine-ntr-o revistă de femei. Totul devine o derulare tipică pentru o poveste spusă la coafor sub cască, de exemplu. Păcat!
Irma
- de
Valix
la: 26/12/2007 17:43:33
Da,Irma,primele doua parti din poveste au fost mult mai bune.Au atmosfera,subtilitate,"etern feminin",chiar si amestecul timpurilor verbale mi-au lasast impresia ca in intentie e niscai fantasm voit. Ultimele doua insa nu se mai asambleaza cu restul in aceeasi ascendenta si face din tot, altceva decat imi inchipuiam.Oricum ,remarc apetitul real pentru constructie ,portretizarea realist-psihologica, manuirea cu usurinta a limbii si a dialogului si ceva f.important pt proza:verosimilul.Intr-un cuvant calitati reale de...prozatorita!
irma
- de
apol
la: 26/12/2007 18:31:46
dupa primele trei parti te indreptai spre o miscare browniana(sandra).In partea a patra a fost Irma.Mi-a placut!
picky
- de
irma
la: 28/12/2007 09:39:08
tot e bine ca ai citit-o pe toata.
ai citit-o, nu? :) din nefericire nu pot verifica veridicitatea comparatiilor pe care le faci cu povestile din revistele pt femei sau cu cele spuse la coafor, intrucat nu citesc reviste de nici un fel (ma uit doar la poze cand ma duc la stomatolog) si la coafor merg foarte rar si nu stau sub casca niciodata (imi provoaca anxietate) :))
valix
- de
irma
la: 28/12/2007 09:40:35
multumesc mult pentru incurajari.
o sa incerc sa tratez pe viitor scrisul ca pe ceva mult mai serios. :)
apol
- de
irma
la: 28/12/2007 09:42:43
"In partea a patra a fost Irma.Mi-a placut!"
ma surprinzi... placut. :) totusi nu cred ca am un stil anume. inca umblu pe bajbaite... dar voi continua pana la o eventuala cristalizare.
***
- de
raqissa
la: 28/12/2007 21:52:20
apai daca mie mi s-ar fi intimplat asa ceva cu un Petru, mi-ar veni sa ma sinucid chiar daca nu voiam inainte! Blerg!!
Am impresia ca ne-ai facut-o noua cum i-a facut-o Petru/Luci lui Ileana. Adica inceputul a fost foarte bun insa la urma iti dai seama ca ai inghitit galusca. Scuze. Dar mi-a placut foarte mult primele doua si a patra chiar deloc.
irma
- de
thorn bird
la: 30/12/2007 20:36:26
M-a dezamagit putin partea a 4 a.Ma asteptam la ceva mai profund, nu la ceva mai frumos neaparat, dar ceva la fel de condimentat precum primele parti.Oricum iti multumesc pentru povestire.:)
La multi ani, Irma!
- de
mazariche
la: 01/01/2008 11:23:26
Inspiratie si spor! (de la un cititor multumit)
Ma cher Irma.
- de
sami_paris75
la: 17/11/2008 14:44:15
Pentru mine ,tot ce scrii tu este minunat.
Printre randuri ti'am cite din personalitatea ta. Esti o femeie care ramane mereu tinara. Cu tot respectul Samm.
*
- de
INSULA ALTUIA
la: 17/11/2008 14:59:07
Bine scrisa ,ca si Doamna Luca alt personaj de-al tau mi-a placut Lucia.
|
![]() |