Ea
fecioara femeie sau nimfa
aluneca febril
cu trupul despuiat
in violetul tulbure
al apei
inoată usor
iar paru-n culoarea topazului
si napadit de alge
sta rasfirat pe buza marii
urmeaza dunga luminoasa
ce se topeste in spuma
şi se refugiaza
pe alte stanci
verzi lunecoase.
Din barca pescarul
priveste luna inotand
prin valuri neuniforme de nori
si simte pofta acrului gust
al ciorbei de peste.
Ei
nimfa fecioara sau femeie
ii cresc
solzi pe trup
isi piaptana parul lung
inganand o chemare de dragoste.
Pescarul pune momeala
in carligul unditei
si-ncepe s-astepte
buzele-i se rotunjesc alene
intr-un fluierat de plictis
marea incepe
un dans frenetic
cu gemete de placere
el isi simte stomacul chinuit
balansat de ritmul apei.
Ea fecioara are din nou trupul alb
ca obrazul lunii
sta in genunchi
parand ca se roaga.
Pescarul chicoteste satisfacut
prinzand primul peste.
Incepe ploaia.
Ea femeie salbatic danseaza
imitand marea
paru-i ascunde trupul si faţa
ploaia-i sfichiuie
mainile si picioarele
fulgere palide se sparg
in apropiere
de stanca.
Pescarul isi trage gluga de fâş pe frunte
strânge undiţele
şi cu plasa plina de pesti
indreapta barca spre mal.
Ea nimfa
rade nervos
un val urias o acopera
cu o mângâiere.
Ajuns acasa pescarul
curata linstit pestii
aruncându-i
într-o
tigaie.