Gypsy Boy

Sunt nopti cand iti aud pielea
Soptind sub pleoapele mele
Si ma intreb de eu sunt motivul melodiei tale.

Iti privesc

Mainile- albe lumanari-
Rugandu-mi-se a intoarcere;
Dansand un, jumatate intuneric
Jumatate Pamant,
Cantec
De oase nescrise.

Unde, Doamne, vom putea gasi
In aceasta cetate de necuvinte,
In coliba aceasta simpla,
In acest adapost impotriva memoriei,
O poarta catre noi insine?

Buzele tale coloreaza,
Cu durere, stergandu-le mai apoi,
‘Te iubesc’-uri
Pe trecutu-mi,
Pe doru-mi,
Pe mine-mi.

Iar eu,
Deschid tematoare
Pandore cutii cu “noi”,
In tacere separand

“EU” rile de “TU” urile
In fiece cuvand nerostit, inca,
De plecare.

Ca si cum, deodata, teoria devine
Materie,
Iar scopul ramane scop
In toate mijloacele.


Lacrimile-mi de tine,
Se oglindesc in sine,
In timp ce pe
Palatul gurii tale-nfometate de mine,
Un ceas desteptator
Se-mpiedica in propria-i limba,
Ca o fiara salbatica ranita de moarte,
Ce-asteapta ca sufletele noastre
Sa se predea in neputinta.

Sunt nopti cand iti scriu rasuflarea
Pe creieru-mi stang:
Asa de artista imi sunt.

Fiecare litera, fiecare coloana,
Imi
Aminteste de-o celula a trupului tau:

A’ este inceputul de tine,
Sangele tau.
B’ iti este inima, C' un alt organ vital -ficatul sa zicem-
M',numele meu incrustat in coasta-ti lipsa
Si Z etul este, bineinteles,

Zen.

Pace.

P’ul- prima data cand m-am regasit
In bratele tale,
Iar W' nu e decat o litera haioasa,
Cum sunt cele din scrisorile ce nu ti
Le-am trimis niciodata.

Sunt nopti cand palmele tale imi
Deseneaza curcubeuri pe umeri;
Cand vocea ta reverbereaza in mine,
Chiar si cand tu adormi linistit.

In cate o noapte, iubitul meu,
Ma revars peste
Pieptul tau , cautand aroma
Sufletelor copiilor nostri nenascuti inca,
In nemiscarea viitorului.

Le miros pielea,
Pe pielea-ti ,cateodata…

Atunci, numai,
Adorm si eu,
Linistita.