Oameni din viata mea III

ea e nemuritoare. eu am mai crescut.
Superb:-)

sa o batzi cu vergi la talpa....deci? urmatoarea? ca doar n-o sa lasi jurnalu' neterminat?

Frumos leitmotiv:)
Frumos text. Frumoase ganduri.

cum naiba se face ca toti oamenii din lumea ta sunt normali??
Sa-i pe aia din lumea mea, incepand cu mine:))))

:)

mercic :)

oamenii din jurul tau sunt asa cum ii vezi, cum te uiti la ei.
nu stiu daca ai mei sunt normali, ci pur si simplu altfel. eu ii vad asa cum is descrisi acilea.

mai urmeaza...:)

daca pana la urma nu te intelegi si nu te intelegi cu ai tai, trimite-i la mine, ca ti-i colorez imediat :))

sa nu incep io cu ai mei :D
nici unul nu/i normal =))

dar cum de regula toti sunt povestiti in oglinda amintirii si trecuti prin suflet, poate d/aia ai anisiei sunt frumosi si normali :-P

give it a go :)

mai povesteste-ne :)

mai :) diseara, inca unu. acu' trei' sa fug la munca. trag acu' si apoi sa vezi ce shed io cu poponu' la soare pe cea plajaaaaaa... vii si tu? ;;)

in viata mea a fost o fata din targoviste, gabriela persunaru. am impartit multe clipe frumoase si multe emotii in timpul facultatii.a plecat la paris si de acolo ..... cine mai stie de ea?

a fost colega mea :)
S-a maritat cu un african de religie mahomedana numit dido. I-a facut un plod (frumusel mulatrul), dar a divortat pt ca nu mai suporta bataile lui.
Acum este single mom si vrea sa se recasatoreasca, vrei sa te intalnesti cu ea?

si ce legatura are gabriela ta cu lupta pentru pace? ori cu povestirea mea?

da... aplauze pentru ideea de-ai avut-o... crochiuri.... intrezaresti ceva, parca-i acolo parca nu e.... te uiti prin gaura cheii ... si cand te asezi mai comod, zbang usa peste nas, gata ti-ajunge... iar tu ramai... amarat... cu gandul ca mai vrei

nush de ce dar sitindu-ti randurile mi-a sunat in mite cohen cu "here it is"...

cam asa-i.. dar, n-ai de ce sa fii amarat, ca mai e. curand :)

here it is, cohen... ma duc pe youtube sa caut :)

... nu-l gasii :(
ai un link, ceva?

eu mi-o amintesc pe batranica din vecini care m-a crescut (ai mei erau la lucru, nu pricepeam de ce).avea maini fragile, cu pete hepatice. si tremurande.cand a plecat,eram si eu plecata de mult de-acasa,la studii-in alt oras,in alt judet,in alta lume...n-o mai vazusem de multi ani,iar mama mi-a zis la telefon:"a murit tanti Si".nici macar la inmormantare n-am fost...poate ca din acest motiv ma dau peste cap batraneii si batranicile,de cate ori ii vad?

intr-o zi,cineva drag a avut un vis: eram impreuna,in starea aceea de imponderabilitate pe care ti-o da fericirea,langa un pod.din senin,langa noi a aparut o a treia persoana,care s-a mirat sa ne vada impreuna.eu am plecat,trecand podul...dupa atata vreme,ma intreb: cum se face ca mai interactionez doar cu a treia persoana?

merci pt ganduri,anisia
si te felicit pt text

tanti Si a ta imi aduse aminte te tanti viorica a mea. tot o vecina. intr-o zi am sa scriu si despre ea.

:) multam'
ai grija de gandurile tale. impreuna cu amintirile, sunt singura noastra avere.

da,anisia,stiu...merci de sfat

"cata vreme sa-i fi ajuns banii aia?"
cat se se mai minta nitel.

ce-ai pierdut tu?
lupul imbracat in oaie, paguba in ciuperci.

"pe el........spun"
despre asta... in culise.

exact, cat sa se mai minta nitel.

vezi ca-s dupa cortina, dadui si pup...