Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Luna, noaptea (2)


de cosmacpan la: 15/01/2008 21:46:35
taguri: Cutia_cu_litere 
voteaza:
Dacă viaţa ar fi fost mai frumoasă, mai uşoară, fie, dar aşa? De fapt nici nu voise să se apuce. Dacă nu ar fi fost Marcel şi străinii lui nici n-ar fi fumat. Îşi aduse aminte de prima seară. Doar ce murise Nelu de trei luni şi s-a trezit cu Marcel înghesuind-o prin colţurile restaurantului. Prima oară fugise. A plâns ca nebuna. A doua oară n-a mai ieşit în sală la servit, dar de gura şefului a trebuit să iasă. Îl rugase s-o lase câteva zile la debarasat, să strângă resturi pentru căţel. Il avea de câteva zile şi n-avea timp să-i facă de mâncare. Numai că şefu o şi repezise „Cum să te las la debarasat? Eşti cea tânără şi cea mai frumoasă chelneriţă pe care o am, vrei să-mi sară clienţii în gât? Păi ce-or să zică dacă or să le vadă numai pe Tanţa şi pe Maricica? Hai fuga la sală, lasă că-ţi strânge Geta resturile.” Totul a fost bine până-n seara când a aşteptat-o să iasă. A luat-o mai mult pe sus şi a dus-o printre stivele de lemne. I-a zis că dacă ţipă o termină. Îl ştia, aşa cum îl ştia tot portul. A înghiţit în sec, muşcându-şi buzele. Lacrimile curgeau singure, zăgazurile erau distruse. Închise ochii rugându-se şi rugându-l pe Nelu s-o ierte. Era peste voia ei. Se ridică, aşezându-şi fusta boţită. Marcel se ridică încheindu-se la şliţ. „lasă păpuşă, aşa-i la-nceput, pe urmă o să-ţi placă”. Încercă să-i spună că era prima şi ultima oară. Că avea acasă trei copii pe care nu-i putea lăsa de izbelişte. Îi puse mâna la gură, ameninţând-o cu degetul arătător „Voiam şi încă mai vreau să mă iau cu tine; mai am răbdare încă o lună. Trebuie să te hotărăşti. Şi nu uita: dacă te prind cu altu vă sparg pă amândoi. Te mai caut.”
Plecă spre casă, căutând orice petec de lumină, ferindu-şi ochi şi trupul de atingerea altora. Se simţea murdară, terfelită. Intră în casă şi puse o oală cu apă la încălzit. Ion se ridică într-un cot, somnoros, întrebând-o unde întârziase. Îi spuse că avusese mai multă treabă la restaurant şi-l rugă să se culce. Îşi pregăti apa în lighean şi începu să se spele frecându-şi cu ură pielea nevinovată. A doua zi, la servici aflase adevărul. După ce plecase, venise Ion s-o ia acasă, dar ea nu mai era. Îşi dăduse seama că-l minţise, dar nu mai avea ce face. De atunci, viaţa se desfăşurase ca un dureros compromis. De câte ori încerca să-l certesimţea privirile lui acuzatoare şi se potolea. Ştia că greşea. Când revenise Marcel, îi spusese că nu poate face pasul. Nu voia să-şi chinuie copii, oferindu-le un tată ce nu le era tată. Putea să-i bată să-i omoare. Scăpa de ei şi-atât. „Te-ai gândit bine?” o întrebase. Înclină capul în semn de resemnată afirmare. „Ei bine, asta e. Nu pot să te iau cu forţa. Dar uită-te la mine, dacă te prind cu altul vă calc în picioare. Vei fi a mea şi numai a mea. Sunt stăpân. Dar dacă o să-ţi cer să te duci cu unu sau cu altu, o să te duci. O faci pentru mine. Clar? Ai înţeles?” deci asta voia. Să fie curvă. Curva lui. Buzele mestecară această întrebare, neavând curajul s-o rostească. Ochii lui pătrunzători păreau a ghici mistuirea ei. „Nu fii proastă, mai câştigi şi tu un ban. Cred că-ţi seama că n-o să te trimit cu tiţi cioflingarii, cu toţi mucoşii. O să fii doamnă. Sunt atâţia vaporeni străini cărora li se scurg ochii la balustradă. Or noi trebe să-i ajutăm să ne cunoască, să se simtă bine. Aşa se fac afacerile. Ei? Nu-i bine?” Închhise ochii încuviinţând. Primii străini fuseseră nişte italieni. Erau trei, ea singură. La despărţire îi dăduseră un ineluş subţire, pe care îl ascunsese de teama lui Marcel şi câteva pachete de gumă de mestecat. Plecase acasă frântă. Era murdară până în adâncul sufletelui. Singura ei mulţumire fusese bucuria băieţilor la vederea lamelor. Aveau acum şi ei. Nu mai priveau la alţii. Ineluşul i-l dăduse bătrânei rugând-o să-l păstreze pentru zile negre. Au urmat alţii şi alţii, fără număr, fără pretenţii. Mulţi erau beţi. Mulţi erau năzuroşi, cei mai mulţi cârcotaşi, neamuri proaste. Odată...refuzasă să facă ce-i cerea un grec şi acesta a plecat bodogănind. Credea că scăpase. Marcel o căutase lipăindu-i câteva palme noduroase „Ce fă, tu crezi că io-mi permit să mă fac de râs? Oamenii ăştia plătesc fă proasto, dau bani. Doar nu cer pă gratis. Ai înţeles? Să nu te mai prind că faci mofturi că dracu te ia. Te snopesc, te crestez fă, de nu mai ieşi din casă. Adică cum? Din cauza ta să pierd io banii? Este ultima oară, da?”. Unii dintre ei veneau cu băutură obligând-o şi pe ea să bea. Altul, un libanez nu voia s-o aibă decât cu ţigara în gură, ca o bampă...aşa zicea. A trebuit să-şi aprindă o ţigară, tuşind să-şi verse plămânii. Libanezul molfăia la trupul ei ce se zguduia de la fum. Tremurul pântecelui îi plăcea la nebunie. De atunci s-a luat de fumat. Orice, nu căuta. Mai întâi pe ascuns. Apoi încetă să se mai ferească.
Gelu o văzuse primul. Era în casă cu madam Aretia, grecoaica uitată de ani, care venise să-i întoacă odată cărţile. Făcuse cafeaua şi-şi aprinsese o ţigară tăind cărţile când intrase Gelu să ia nişte pâine. Ochii lui s-au oprit miraţi parcă la mâna ce ţinea ţigara. Luă felia şi ieşi fără să zică ceva. De atunci nu se mai ferise. La un moment dat, când venea de la servici îi văzuse într-un grup de băieţi în curtea şcolii. Chiar dacă nu-i văzuse ştia că fumau. Mai ales Ion şi Fane. Poate ca Gelu încă nu fuma, dar ceilalţi doi da. Chiar găsise urme de tutun în buzunarul hainei când se pregatea s-o spele. N-a zis nimic. Nici nu putea spune. Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu poate că vor avea noroc, nu vor fi luaţi de valurile vieţii. Că şi viaţa asta, are valuri şi valuri.
O uşoară adiere de afumătură o făcu să sară speriată. Mestecă în mâncare, mai puse o cană de apă şi rămase privind maşina de gătit. Ceasul? Cât o fi ceasul? Privi speriată. Mai avea o oră până la program. Ţigara se stinsese demult scrumindu-şi neputinţa. Se îmbracă, mai gustă odată din mâncare şi stinse focul. Încuie uşa şi puse cheia sub preş. Se gândi o clipă la inutilitatea gestului. Putea s-o lase descuiată, că şi dacă voiau nu aveau ce să fure. Sărăcia. Plecă strângând banii la piept. Ajunse la magazin. Pe raft era o pereche de pantofi de piete cu talpă de talpă. Culoarea părea furată din căldura coniacului nebotezat, a celui veritabil pe care îl vedeea la şefu în birou. Sau la unii străini. Erau frumoşi. Pielea părea trasă la traforaj, era numai găurele şi cusătură d-aia cu aţă, model fain. Privii mai cu atenţie şi văzu preţul care îi aburii privirea. Când va putea să le cumpere aşa ceva la băieţi? I-ar fi plăcut să iasă cu ei în oraş la o cofetărie, cu haine ştoc, pantofi d-aştia, tunsoare adevărată. Ceru trei perechi de bascheţi, cu bleumarinul tivit cu dungă albă şi cu sireturi gri. Un gri curat, nu d-ăla pătat, jegos. Se uita bine la fiecare mărime şi după ce crezu că alesese cele mai bune numere, întrebă cât fac. Plăti cu greutate cei 120 de lei şi strânse pachetele la piept. Se vor bucura? Vor înţelege ceva? Puse pachetele în sacoşă şi ieşi grăbită din magazin. Întrebă cât e ceasul şi-şi dădu seama că nu mai avea timp să treacă pe acasă. Plecă grăbită spre restaurant. Intră la vestiar, cămăruţă prea mică, neaerisită şi prost luminată. Se schimbă în grabă luându-şi halatul alb. Ăsta era singurul lucru curat. Îi plăcea albul halatului. Puse sacoşa cu pachete şi rochia în despărţitura ei. Ieşi îndreptându-de spre bnucătărie. Fetele roboteau în jurul plitei încinse. Adună toate oalele în care fiersese burta şi gioalele, adună şi restul de crătiţi şi se îndreptă spre colţul ei. Luă o găleată de apă fierbinte şi nişte leşie şi începu să spele zaţul şi grăsimile sleite. Leşia îi ardea pielea. Se răcori în şuvoiul de apă rece apoi începu să clătească. Toate erau curate, fără urmă de slin sau vreun miros. Ştiau toţi că ea nu-şi bate joc de muncă, orice făcea făcea bine. Se străduia şi reuşea să facă totul aşa cum trebuie, fără a lăsa loc de reproşuri. Terminase cu vasele mari, oale şi crătiţi şi se pregătea să treacă la farfurii şi tacâmuri când intră şefu.
­-Aneta!
­-Da şefu?
­-Las-o pe Geta la vase şi treci la sală. Maricica a trebuit să plece acasă. Are un necaz în familie. Ieşi şi-i iei locul.
­-Bine şefu, dar parcă ai zis să nu mai calc...
­-Lasă ce-am zis şi ieşi afară. Vezi, spală-te bine pe mâini, poate se mai linişteşte sângele în tine. Nu poţi să-i serveşti pe muşterii cu mâinile astea.
­-Da şefu.
Se duse la vestiar şi-şi puse costumul bleumarin cu şorţuleţ alb. De fapt şorţuleţul era un buzunar mare, bani, bonier, marunţiş. Se pieptănă şi-şi aranjă boneta micuţă, albă, strălucitoare. Înainte, nu era seară să nu i se spună că-i cea mai curată şi mai blândă chelneriţă ce se găsea în tot portul. Toţi o voiau pe ea, aşteptau să fie serviţi de ea. Accepta această mică atenţie pe deplin mulţumită, fiind singurul lucru pe care nu i-l putea lua şefu. De câte ori strângea şi ea un bacşiş, avea grijă şefu să-l adune. „Cioburi, spărtură, lipsă la magazie. Cine să plătească? Tot eu?” şi nunai ei. Cu toate făcea la fel. Dacă n-ar fi fost aşa burtă verde, zgrepţănos, ar fi fost şi el iubit şi respectat de fete.
­-Aneta!
­-Gata şefu. Imediat.


comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (7):


aha! - de Intruder la: 15/01/2008 22:18:38
incet-incet se face lumina.
pane, scrie!
e si asta, viata...cacacioasa, da' tot viata!
imi vine sa recitesc "Groapa". :))
#275397 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
hai, si ca sa nu-ti para rau potzi sa treci si pe la - de cosmacpan la: 15/01/2008 22:37:39 Modificat la: 15/01/2008 22:38:00
Istrati prin ograda....
(vine si restul)
#275423 (raspuns la: #275397) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Istrati - de Intruder la: 15/01/2008 22:51:34
n-a scris despre viol in grup pe 4 pagini...nici macar Rebreanu. :))))

glumeam, pane.
totusi...21 de insi...nu-i prea mult?
#275436 (raspuns la: #275423) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pai sa-i numaram: - de cosmacpan la: 15/01/2008 23:03:32
doi la premarie./..doi la scoala de fete...
Glumeam. Ca sa iasa ciorapelu am luat fo trei-patru fire de diferite colori:
-colega fugarita si agresata in clasa a cincea;
-colega violata in clasa a saptea de un coleg de la caminul de copii;
fata moarta pentru ca...da...lopata chiar a existat...
cand se intamplau toate acestea?...inainte de 89...cu siguranta...undeva intr-un oras, nici mai bun nici mai rau...(mereu imi vine sa pui mai multe puncte puncte...)
#275451 (raspuns la: #275436) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
...scrumindu-si neputinta. - de Cezar Petrescu la: 16/01/2008 00:10:29
Ce sa zic?Frumos dar trist!
#275465 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
cosma - de latu la: 16/01/2008 00:48:01
fost, citit.
Nimic ce-as putea adauga la cele scrise in celelalte comentarii.
Dar tot fascinat, ca la celelalte comentarii. Nu de intamplarile descrise, ci de complexitatea descrierii lipsite de stangacii artificiale sau clishee...
#275469 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Cosmacpan - de munteanu rodica la: 16/01/2008 07:36:15
Citind"Luna,noaptea(2)"am realizat că
am inteles bine prima parte.Si ca imi place.Dar mai ales,că aştept continuarea. Trebuie să fie o continuare.
#275483 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...