-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Luna, noaptea (3)


de cosmacpan la: 16/01/2008 21:39:18
rezumat: urmeaza a 4-a
taguri: Cutia_cu_litere 
voteaza:
Se uită la mâini şi scăpă puţină cremă frecându-le astfel încât să nu fie nici unsuroase dar nici iritate şi roşii. Ieşi în sală luându-şi bonierul şi tava. Incepu să strânga sticlele goale, să cureţe scrumierele şi să îndrepte feţele de masă scuturând firimiturile. Localul era prea puţin căutat acum. Doar câţiva hamali scăpaţi de greutatea baloţilor, o brumă de vaporeni şi câţiva cunoscuţi din cartier. La o masă retrasă, aproape de intrarea veceului, cea mai rar căutată şi folosită masă stătea Nea Tache. Niciodată nu putea trece indiferentă pe lângă batrânul plin de riduri şi coji. De cele mai multe ori mirosea insuportabil, de parcătoată viaţa lor, hainele zăcuseră într-o baltă de urină. Pe jumătate surd, pe jumătate nebun, era singurul de care marea majoritate a cunoscuţilor localului îşi băteau joc, cerându-i să cânte sau să joace pentru un pahar de vin. Sub masă, între picioarele goale şi roase de răni şi coji se odihnea sacoşa-i nelipsită în care găseai mucuri de ţigară alături de coji uscate şi câte un ciorap găurit. De când îl zărise prima oare fusese atrasă de chinul său. Cum scăpa de ochiul vigilent al şefului îi strecura câte un păhăruţ de tărie, mai ales în zilele răutăcioase de iarnă şi câte o ciorbă. Mai mult decât celelalte fete, ţinea la el. Obişnuia să-i dea câte ceva de mâncare sau chiar de îmbrăcat. Când îl văzuse prima oară, îl luase acasă dându-i un costum rămas de la Nelu şi o pereche mai scâlciată de pantofi. Singurele doua perechi bune le ştersese, aşezându-le cu evlavie în şifonier, acolo jos. Poate că unul din băieţi se va nimeri să le poarte, aşa crezuse. Dar acest lucru s-a-ntâmplat mult mai repede decât crezuse. Le luase Ion care la 14 ani era destul de bine crescut. Prima pereche o luase când fusese să-şi scoată buletinul. Îi luase şi cravata cu picăţele verzui fine şi dese ca un fagure, strecurate printre dunguliţele alea subţiri de culoarea grâului copt. Într-un fel, Ion semăna cu tatţsu Nelu, la fel de robust, de bine legat, doar că un pic mai subţirel şi mai finuţ în talie. Era mai mult decât un băiat frumos. Asta nu că era al ei, da’ multe femei ziceau aşa şi parcă n-o spuneau numai din vârful buzelor. Şi unde mai pui, Doamne fereşte, da se părea că era destul de bine cunoscut printre băieţii de pe faleză. Nu prea mulţi aveau curajul să se încurce cu el sau cu pumnu’ lui. Era la fel de iute ca şi Nelu. Nu putea să sufere când cineva îl călca pe bătătură.
-Aneta!
Filmul se rupse brusc, aruncând-o în realitate. Luă tava cu pahare şi scrumiere şi se îndreptă spre ghişeu, la debarasat. Lăsă paharele, scutură şi şterse scrumierele aducându-le la albul de odinioară. Şefu se apropie şoptindu-i:
-Dă-l afară...ce mama dracului...
-...
-N-o face pe proasta...dă-l afară pe moşneag...îmi ajunge putoarea de la veceu. Ştii doar că numai de tine ascultă...
-Nu pot şefu...
-Ba să poţi...aşa cum ai putut şi altădată. Hai, până nu apare lumea, că dacă-l văd unu nu mai stă acolo...prin preajmă...
-Nu stau din cauza veceului nu a lui Nea Tache...
-Nu-mi pasă. Dă-l afară.
-Bine şefu...
-De ce-ai adus paharele aici la ghişeu? Nu puteai să le laşi la bar?
-Erau cam năclăite...le-am adus să le spele Geta mai bine...
-Da...bine...bine...hai...
Lăsă tava la bar, aşeză scrumierele pe mese şi ajunse lângă bătrân. Îi puse mâna pe umăr scuturându-l uşor.
-Nea Tache? Nea Tache? Hai cu mine puţin...
Bătrânul ridică ochii lăcrimoşi, ulceraţi şi urduroşi, roşii de boală sau nesomn.
-Hai cu mine Nea Tache...
-De ce? Le e greaţă? Le e ruşine? Cu mine? Care-am luptat cu ruşii la Odesa şi...
-Hai Nea Tache, hai afară cu mine...
Bătrânul se ridică adunându-şi sacoşa şi necazurile. O urmă printre mesele aproape goale, târându-şi pantalonii slinoşi ce-i atârnau, scăpaţi din strânsoarea moale a capătului de sfoară. Ajuns afară, se opri privind întrebător, scăldându-se în ochii ei...
-Nea Tache, ştii ca şefu-i nebun şi nu te suferă...aşteaptă aici că-ţi aduc un pacheţel cu ceva de mâncare şi o litră de ţuică. Da te rog eu, nu mai intra...
-Ce m-aş face dacă n-ai fi tu Anetuţo...ştii ce greu mi-a fost cât te-au izgonit la veselărie? Doamne...speram să te văd măcar olecuţă...să-mi treacă focul...da nu... nu te lăsau deloc să ieşi...
-Nea Tache?
-Ce-i Anetuţă dragă, poate nu crezi...
-Nu se poate Nea Tache...
-Ba da. Se poate. De când te-am văzut am ştiut ce suflet mare ai. De câte ori mă lăsau, stăteam să te privesc...să te văd...că doar toată nebunia mea...nu pentru un pahar jucam io...pentru tine...voiam să fiu aproape...
-Nea Tache? Glasul tremura ca o umbră de plâns...
-Of, fata dragă...când ai apărut p-aici şi te-am văzut, am fost ca fulgerat. Semeni leit Mariuşca mea. Daaa....da tu n-ai de un’s-o ştii...eram la Odesa. D’abia fusesem încartiruiţi. Ce război? Era departe...am ieşit pe străzi să ne plimbăm. Când colo ce să vezi? Chiar lângă Garnizoană, la geam, era ea. Înger nu alta. De câte ori treceam, mă uitam lung după ea. După vreo patru luni ieşea cu mine la braţ. Doamne ce femeiuşcă...toţi întorceau capul după noi. N-am rămas decat patru luni împreună. Eu am plecat cu frontu’. Mi-a promis că mă aşteaptă, i-am promis că am să vin s-o iau. Da nu s-a mai putut. Timpul nu putea să iasă din făgaş pentru noi. Poate că eram sortiţi, da pentru o altă viaţă...prea ne potriveam...şi tot mai des mă gândesc la ea...bătrâneţea? Nu ştiu...da tot mai des o visez, şi văz că mă cheamă...poate că până aici mi-o fi...
-Doamne Nea Tache...ce tot spui?...dă-le-ncolo de vise...că nu se poate...
-Ba se poate...fătucă dragă...şi crede-mă că ştiu prin câte treci...ah...dacă mi-ar pica bine l-aş spinteca pă Marcel...
-Nea...
-Da Anetuţă dragă...nu te uita...ştiu tot. Ţineam prea mult la tine...da ce puteam să fac cu ciolanele astea slăbănoage? Ştiu că nu-ţi place, ştiu că nu-i vina ta...ştiu că-i cel mai tare de pe Faleză...da tot i-aş face-o...Măcar atât să fac şi io pentru tine, fată...
-Of Doamne Nea Tache...aşteaptă-mă aici, vin imediat...
Intră în local cu bărbia tremurând. Un suflet de om se gândea şi la ea. Ce putea fi mai bun şi mai frumos? Îşi şterse două lacrimi ce-i copleşiră ochii şi se duse la vestiar. Luă 10 lei din geantă şi se duse apoi la bucătărie. Puse câteva bucăţele de carne şi două chifle într-o punguţă şi turnă un sfert de ţuică într-o sticlă. Luă punga şi sticla şi ieşi repede afară. Bătrânul nu mai era. Dispăruse. Alergă când la un colţ când la celalalt dar degeaba. Se întoarse în local. Puse totul la loc încet, încet. „Mariuşca...”
-Dacă nu aduceai înapoi să le pui la loc ţi le treceam la leafă, zise şefu apărut ca din pământ...
-Şi ce dacă?
-Răspunzi?
-Ştii bine că locul meu e înăuntru nu aici la sală. Tu mi-ai spus să ies...
-Gata. Hai, treci la treabă.
Tot restul zilei nu făcu decât să se gândească la Nea Tache. Ştia că bătrânul luptase pe front, în est...şi de aici i se trăseseră toate. Geta, care era cea mai bătrână şi cunoştea tot Portul, îi povestise că ai lui fuseseră oameni cu stare...războiul cu ale lui...Tache singurul lor băiat plecase şi le lăsase casa goală, fără noră, fără nepoţi...cei 10 ani în care Tache fusese mort...nimeni n-a ştiut nimic de el...îl înghiţise pământul...apoi naţionalizarea... ruşinea... sărăcia...şi altele...
El se întorsese târziu...îmbătrânit şi gârbovit...trenţăros...se povestea că era printre puţinii care-au reuşit să se întoarcă de-acolo... Chiar dacă părea rupt din balamale şi uitat de moarte nu asta era vârsta lui...dacă avea 60 de ani, poate unu mai mult sau mai puţin... atât...de când se întorsese, nu mai ştia pe nimeni, se mulţumise să-şi petreacă timpul prin cimitir sau prin port. Făcea şi el ce se pricepea...nu prea suferea el liniştea şi lipsa oamenilor...Mulţi ziceau că-i sărit, dar ea Geta nu credea că-i chiar aşa...
La un moment dat îl zări pe Marcel la o masă. Îi luă comanda şi când aduse paharul de coniac, o prinse de mână spunându-i că o aşteaptă când iese. La şase veni Mioara să o schimbe. Predă bonierul şefului şi începu să numere banii. Avea 15 lei în plus.
-Ăştia 15 rămân la spărturi.
-Bine dar...
-Ce??
-Păi...
-Las că vă ştiu eu. La fiecare control îmi impută câte două trei sute pentru lipsuri de unde să scot banii ăştia? Din buzunar?
-Şefu, da 10 lei sunt ai mei. I-am luat să-i dau moşului...
-Zău mă? Da de când eşti aşa de miloasă?
-Hai mă şefu...ştii că nu mint...
-Să te cred? Să nu te cred?...bine fie! Ia-i. Da să nu te mai prind cu bani personali asupra ta. Ai înţeles?
-Da şefu...
-Hai, la revedere. Mâine vii tot pentru sală. Maricica lipseşte trei zile. P-ormă oi mai vedea.
-La revedere. Ieşi din birou, şi plecă să se schimbe. Îşi luă sacoşa cu pachete. Abia aştepta să ajungă acasă. Poate scăpa repede de Marcel. Poate că n-avea nici o treabă astăzi. Soarele se tăvălea într-o ploaie de sânge. Valurile se spărgeau leneşe de pietrele cheiului. Lângă plop, rezemat, Petrică. Răsuflă uşurată. Va să zică scăpase pentru astăzi. Se lipi de el, ştiind că Marcel nu avea curajul s-o caute. Se uită în urmă. Îl văzu sprijinind uşa localului. Se întoarse răuflând uşurată. Era liniştită, continuându-şi drumul alături de Petre.
-Ce mai faci? Cum mai merge cu seralu’?
-Bine. Ne pregătim de teze. Noroc de profesori buni că ne înţeleg şi ne mai spun ce trebuie să învăţăm.
-Păi cum altfel? Doar n-o să va lase să terfeliţi toată ziua cărţile ca ăilalţi, doar ştiu şi ei că voi munciţi...că veniţi la şcoală de la muncă nu de la...
-Lasă că nici aşa nu-i bine. Păi dacă ne dau mură-gură ce pretenţii să mai ai de la....Ei?
-Deh, ştiu şi eu? Aşa o fi. Nu zic să vă treacă numai pă mese la local, da nici să vă omoare cu cartea...
-Lasă asta, ia zii, ce-au mai făcut?
-Ce să facă Petrică? Ştii şi tu doar...ce să mai zic...
-Ce note-au mai luat?
-Da ce? Mi-arată mie carnetu’?
-Păi de ce să nu-l arate?
-Petre. Nu mai sunt nici ei mici...şi eu sunt doar o femeie singură...
-Singură?
...


comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (5):


:( - de lafemme la: 16/01/2008 21:48:00
spui povesti triste.. le spui frumos, cu naturalete, simplu... dar parca fiecare rand scris de tine doare
#275748 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pe cuvant va zic - de maan la: 16/01/2008 21:53:35
nu mi-a placut gervaise.
#275750 (raspuns la: #275748) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
maan - de Intruder la: 16/01/2008 23:56:54
...atunci de ce ai citit-o?
ma, mie mi-a placut "pot bouille"...era un personaj acolo, mortal de tot!
#275810 (raspuns la: #275750) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
aaa...e clar! - de Intruder la: 17/01/2008 00:33:18
ce zicea maan de gervaise?
tipa spala vase, nu rufe! :)))
imi vine sa mai dau un pronostic, dar ma abtin.
#275812 (raspuns la: #275810) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
*** - de apol la: 17/01/2008 20:52:30
Citesc cu oarecare ingrijorare cum citeam si Gervaise.Nea Tache a fost viteaz odata...hmm!Crud si frumos.
#276081 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...