-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Ghici cine-i în vizită?... 1


de Sibipot la: 17/01/2008 06:09:36
rezumat: Aventuri în Bucureştiul european
taguri: Cutia_cu_litere 
voteaza:
Mitel privi spre ochiul de lumină al ferestrei fericit că s-a terminat cu visele agitate de peste noapte. O mie şi una de gânduri l-au măcinat. Pe de-o parte era fericit că Matei, unicul lor fiu, din „micile economii” şi-a cumpărat un apartament în Bucureşti, pe de alta era nefericit că „stâlpul bătrâneţii lor” a rămas să-şi facă un rost printre străini. Dar ce mai contează! E fericit, că azi, aşa cum a hotărât cu Fila, îi vor face o vizită aşa pe neanunţate, să fie surpriză...
Doamne, cum mai trec anii! Parcă ieri Matei al lor era la liceu, cam rebel şi nu prea cu gândul la carte de o treceau pe maică-sa fiorii la fiecare teză sau examen de treaptă..
Cu toate neajunsurile, pe unicul lor copil, l-a vrut om cu carte şi nu s-a precupeţit de la nimic. A dat uritării câte ceaiuri cu spărtură de covrigi cumpărată la kilogram, de la brutaria din colţ, a mâncat numai să-l poată ţine la facultate. După licenţă l-a vrut acasă, lângă ei, dar slabe sperante să-şi găsească aici un servici. Atunci Matei s-a hotărât să continuie studiile, să facă masteratul, în speranţa că aşa va fi mai uşor să-şi găsească un seviciu mai acatării. La aflarea veţtii Mitel mai întâi s-a bucurat apoi l-a furgerat un gând: „Iar covrigi cu ciai la dejun şi cină!?”
Matei a coborât în Gara de nord, fericit câ-şi prelungeşte frumoasa viaţă de student. „Ia anuntul, frumosule” l-a trezit din visare o ţigăncuşă, „I-al că ăsta e norocul tău” insista oacheşă şi Matei s-a trezit cu „Anuntul telefonic” în mână de parcă a fost vrăjit de ochii scânteietori ai vânzătoarei, care a dispărut ca o nălucă printre cei de pe peron. Ar fi vrut să-i zică ceva dar ia-o de unde nu-i.
La facultate a terminat repede înscrierea şi simţea nevoia să mănânce ceva, aşa că a mers la restaurantul unde din când în mai gusta o bericiă împreună cu colegii. Aşteptând chelnerul a tras cu ochiul la anunţurile joburi-cereri, unde un anunţ i-a atras atenţia „Firmă de pază şi protecţie nou înfiinţată angajează ingineri de sistem, pentru centru de monitorizare informatică a obectivelor”. Nu prea a înţeles ce se dorea, doar bănuia ceva. A dat telefon şi s-a înscris la interviu. A fost admis, imediat mai ales că aflând ce vroiau să facă el le-a propus o soluţie mai ieftină şi avantajoasă. Bineânţeles că nu degeaba; le-a propus perţul de 3000 de euro, preţ pe care la început nu prea l-au acceptat, dar Matei făcându-le o succintă evaluare a economiilor pe care le vor obţine aplicând propunerea lui, au acceptat imediat. Cu prima ocazie când a aflat de un „giob” mai bine platit şi cu perspectiva de a face carieră, Matei al lui, s-a prezentat la interviu şi uite aşa în decurs de un an de la un salariu de 500 de euro a ajuns la aproape o mie jumate... Cel puţin aşa i-a lăsat să se înţeleagă şi nici el nu a vrut să-l descoasă mai mult. Ştie că nu l-a minţit că în aceşti ani a realizat o mulţime de lucruri, de la „înţolitul” cu „ţoale numai de firmă”, la tot necesarul în casă. Acum mai vrea şi maşină. Asta ce dovedeşte? Că are bani, că este apreciat la „giob” şi-l plătesc bine. Că dealtfel nu l-ar fi trimis, de florile mărului, la specializare în State... Eiii, şi cu asta-i o poveste. Cănd a venit acasă şi i-a spus Filei, adica mă-sii, că pleacă în State, draga de ea aproape că a leşinat. Cum să-i plece odorul aşa departe? Nici nu concepea aşa ceva. Auzimd care-i disperarea bunei lui soţioare, e drept că şi pe el l-a tăiat ceva în înimă, a avut tăria să spună: „Lasă, dragă, că unde lui îi va fi bine ne va fi şi noua.” „Cum adică, să mergem după el?” a ţipat disperată biata femeie. „Nu, dragă, ziceam şi eu aşa ca o metaforă.” „ Ţara piere şi tu cu gândul la metafore. Cum să plece acolo... când o să-l mai văr? O să mor şi...” „Hai dragă lasă prostiile, ce vrei să-l ţii lângă tine? E om mare şi trebuie să-şi facă un rost. Uite Vasilică, vecinul, l-a adus pe fi-su lângă el şi mereu îl bodogoneşte că nu s-a realizat... Vrei să păţim la fel?” „Nu, da’ nici să plece la capătul pământului. Am să mor şi n-o să-l mai văd...”
Mai apoi când au aflat că se duce doar la o specializare le-a venit inima la loc...
Ce a fost a trecut, dar şi aşa tot îi duce dorul, că „problemele de la job” nu prea îi permit să vină „acasă” aşa cum şi-ar dori ea. Şi de câteori vine îl muştruluieşte după care-l ia în braţe şi-l sărută de-l sufocă.. Lui Matei îi vine să zâmbească numai la gândul reacţiei Filei la întâlnirea ce va fi din „apartament”. Parcă vede cum îl va mustra şi apoi îl va sufoca cu îmbrăţişări şi sărutări.
În semiîntunericul din bucătărie, a bâjbâit prin dulapuri şi şi-a pus de ciai. Pentru Fila a pus ibricul de arama pentru cafea. Mereu o certa că bea cafea pe „stomagul” gol, dar degeaba.
-Miti, auzi din dormitor glasul încă somnoros al femeii, ştii ce m-am gândit?
-Dacă-mi spui, voi afla. Da’ ce nu mai ai somn?
-N-are nici un rost să mergem cu maşina, mai întâi că e bătrână şi să nu se i-a poliţia că nu prea-i estetică, şi apoi, noi nu am consumat nici un tichet de călătorie de ani de zile. Mi-am făcut socoteala cu ce economisim la biletele de tren putem lua un taxi.
-Dacă zici tu aşa... Da’ avem cam multe bagaje...
-Lasă, dragă, ce e mult câteva sacoşele?.. Ne descurcăm noi.
Odată „decizia” luată nu mai era cale de întoarcere, că altfel ar fi început să se vaite şi să se plângă de ce baftă a avut ea cu aşa bărbat... Numai că-l înspăimânta „băgăjelele” de care o să aibă parte că o ştia pe Fila cât de ... Iar o sa facă sarsanale cu de toate, mai ales de-ale gurii, parcă la Bucureşti nu le-ar fi putut cumpăra, dar de... trebuiau plimbate, „că astea, de aici de la noi sunt mai gustoase şi cu mai puţine E-uri” şi câte altele...
Când au ajuns la gară, Matei deja se simţea frânt de bagaje, că-i venea să le arunce. Dar ce să facă decât să tacă şi să reziste cu stoicism. A sosit în sfârşi şi rapidu’, murdar şi nespălat că abia puteai să-i distingi culoarea. Cu greu au urcat şi s-au dus întins la compartimentul, aflat cam la mijlocul vagonului, unde aveau locurile. Dar surpriză, erau ocupate.
-Avem rezervate locurile 67 69, aşa că vă rog să le elibneraţi.
- Îs ali noastri di la Bacău, i-a răspuns un tinerel, cam oacheş, ce sta alături de o „blondină” cu fuste multe pestriţe şi înfoiate.
-Sunteţi buni să-mi arătaţi biletele?...
-Zău, da’ şe matali eşti contrulor? i-a răspuns arţăgoasă „blondina”. Mă ce tupeu şî p’ăştia?.. Vezi, li s-a urcat dimucraţia la cap. Şî şe dacâ, noi ţâganii nu cumpârăm bileti? Ia ti uitâ şî la ăsta...
-Miti, îi şopti la ureche Fila, dă-i în colo, că n-ai cu cine te înţelege.
-Ba e dreptul meu, că nu-mi dădea de la casierie bilet cu loc dacă nu era liber...
-Aşa o fi da cu aştia nu o scoţi la cap...
Resemnat Miti s-a proptit cu coatele de bara de la geam privind peisajul care se perinda ca pe un ecran de cinema, admonestându-se că a ascultat-o pe Fila. Când a venit conducătorul i-a cerut să-i scoale pe „ocupanţi”. Acesta s-a uitat spre locurile indicate, apoi s-a intors cu o mimică neputincioasă:
-Au locurile rezervate... Asta-i se mai greşeste...
-Precis?
-Precis... şi a plecat strecurându-se printre bagajele de pe culuar.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...