-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

ghici cine-i în vizită?.. 2


de Sibipot la: 17/01/2008 06:12:23
rezumat: aventuri în Bucureştiul european
taguri: Salonul 
voteaza:
........
Mitel a strâns din pumni de ciudă dându-şi seama că între naş şi ocupanţi era înţelegere... Se rugă la Al de sus să vină supracontrolorul să i se plângă. Dar nu a avut norocul ăsta.
Când, în sfârşit, garnitura s-a oprit pe peronul Gării de Nord, Mitel a răsuflat uşurat, cu toate că-i trecuse os prin os de stat în picioare, mai ales că trenul întârziase aproape o juma de oră. De cum a coborât pe peron s-a şi înfiinţat lângă bagajele lui unul cu un cărucior.
-Pune aici şi nu-ţi mai rupe mânele, coane... Unde te scot?
-La taxi, a răspuns automat fără să întrebe preţul serviciului.
Hamalul mergea repede că Fila abia se putea ţine de ei, cerându-le să meargă mai încetişor. Văzând că acesta se îndreaptă spre ieşirea dinspre Griviţa, Matei i-a spus că nu-i direcţia cea bună.
-Ştiu, dar aici se găsesc un taximetrişti mai ieftini decât hoţii aia de la coloane.
Gestul l-a impresionat pe Matei şi şi-a propus să-i de ceva bacşiş. În faţa treptelor ereau garate mai multe maşini numai una avea insemne de taxi.
-Căt face, l-a întrebat pe hamal.
-Trei euroi.
-Poftim?.. având impresia ca ori nu a auzit bine sau a auzit cea mai sinstră glumă. Poate trei lei.
-Nu, euroi.
-Da ce ori m-ai adus în cârcă de la Buzău?
-Pentru asta-i alt preţ.
-Ia trei lei şi aşa este mult, întinzindu-i trei bacnote verzi de plastic cu stema Romaniei
-Fir-aţi ai dracului de provinciali calici, vă mai daţi şi mari...
Cât Mitel s-a tocmit cu hamalul şoferul a sărit şi l-a pus bagajele în portbagaj, cu grija, aşa cum a certut Fila, şi, cum şi-a văzut clienţii în maşina, a pornit în trombă fără să aştepte să-i fie indicată adresa, pornind imediat aparatul de taxat.
-În aleia Iloara, a comandat Mitel.
-S-a marcat şefule.
Mitel simţi o stare de uşurare, ştiind că nu mai are decât să urce în „blocul lui Matei”. Şi-a cuprins femeia tandru de după umeri şi prevea satisfăcut pesajul, cănd constată că nu prea erau pe drumul ştiut şi, culmea, acum treceau a doua aoară pe aceiaşi stradă.
-Omule, de ce te-ai intors iar pe aici, ori nu ştii drumul?
-Ce tot vorbeşti, cum să nu ştiu drumul?
-Dar am mai trecut odată pe aici, ce se întâmpla?
-N-am trecut, ce naiba...
-Şi chiar aşa fiind dar nu în directia asta este direcţia cea bună..
-Ce vorbeşti?... Mă înveţi tu pă mine care este direcţia...
-Şi apoi de când am plecat până acum trebuia să ajungem.
-Dacă ştiai că-i aşa aproape de ce nu ai luat-o pă jos?
Pe Mitel incepu să-l ia năbădăile mai ales când simţi că Fila îl trage uşor de mânecă. Era clar că taximetrstul îl „plimba” ca să-l încarce, ceea ce-l enerva şi mai tare. Tocmai văzu că erau pe traseul tranvaiului 19 care trecea prin apropiere de destinaţia lor.
-Ia opreşte în staţia de tranvai. Cănd s-a uitat la aparatul de taxat l-a apucat ameţeala. Cu banii aştia făcea plinul al bătrâna Dacie.
-Măi omule, câţi kilometri sunt de la gară până aici?
-Ce importanţă are, aparatul spune cât ai de plată.
-Ba are că aşa aflu cât ei pe kilometru.
-Nu-ti mai face socoteala, atâta arată, atâta plăteşti!
-Ce vorbeşti, domnule, crezi că mă prosteşti aşa uşor? Nu ti-ai găsit tu prostul ...
Fila l-a apucat de mâneca şi i-a făcut semn că tocmai se apropia o maşină a ploiţiei. Mitel sări în făţa ei şi făcu semn să oprească.
-Ce s-a întâmplat, domnule?
-Domnule poliţai, omul acesta mă jefueşte. Pe lângă faptul că nu urmează traseul normal spre adresa de destinaţie are un tarif de zece ori mai mare decât cel normal. Uitaţi-vă şi d-voastră şi să vedeti căt a taxat aparatul de la Gara d nord şi pâna aci... de parcă aş fi făcut turul Bucureştiului.
-Păi te-am dus unde ai vrut, iar acum nu vrei să plăteşti?..
-Actele d-voastră,vă rog, se adresă poliţaiul de parcă nici nu ar fi auzit sesizarea. Şi dumneavoastră, se adresă în continuare şoferului.
-E strict necesar...
-Da...
-Păi...
-Nici un păi... Ori nu aveţi actele de identitate la voi?..
Fila veni repede cu buletinele, de frică să nu se supere poliţaiul.
-Mda, păi înainte de a vă urca în taxiu nu aţi întrebat tariful? Foarte rău... Aşa că faceţi bine şi plătiţi, mai ales că pe uşa taxiului este trecut tariful.
-Aşa-i, numai că aparatul înregistrează mai mult.
Poliţaiul a intrat în maşină şi începu să studieze aparatul.
-Aparatul e în regula, e sigilat, aşa că faceţi bine şi plătiţi sau va întocmesc proces verbal.
Mitel se uită către Fila care era pe punctul de a isbucni în plâns, în timp ce-i îmâna portmoneul. Mitel plăti cei 75 de lei şi înşfăcă actele din mâna poliţaiului pornind grăbit spre refugiul din staţia de tranvai. Aruncă o privire în scârbă spre cei de care se despărţise, tocmai în momentul în care şoferul îi întindea poliţaiului o bacnotă de 50 de lei. Simţi cum i s-a urcat sângele la cap.
Tramvaiul tocmai s-a oprit în staţie şi Mitel înşfăcă bagajele invitând-o, tot odată, pe Fila să se grăbească urcarea, mai ales că din spate-i grăbeau un grup de tineri cam agitaţi şi tuciurii. Când a ajuns pe platforma tramvaiului a constatat că nu are bilet, iar casă de bilete de unde să cumpere nu era. A întrebat în dreapta si în stânga, dacă cineva avea un bilet în plus şi degeaba. Unul dintre cei ce au urcat în spatele lui îi intinse un bilet deja perforat la ambele capete:
-Eu cobor la prima. Ia-l p-ăsta şi dă un leu.
Bucuros Titel nu a stat pe gânduri şi a dus mâna la buzunarul de la spate ai pantalonilor şi... stupoare, buzunarul era gol. A pălit. Oare să-i fi dat portmoneul Filei? Nu-şi aducea aminte să fi făcut asta mai ales că Fila i-a dat banii pentru amendă, aşa că el nu a umblat cu el. Oare să-l fi uitat acasă? Nu, nu-i posibil că atunci când a luat cheile de pe vitrina a luat şi portmoneul. S-a pipăit încă odată şi... ce-i asta? Gaica de la buzunar era tăiată şi atârna de nasture. Doamne asta-i, a fost prădat! Privi în jur şi tânărul care-i ofertase biletul tocmai a coborât din tramvai şi-i aruncă un zâmbet în zeflemea făcânu-i semn cu mâna.
-El este hoţul, prindeţi hoţul, se trezi strigând tocmai când tramvaiul lua viteză.
-Ce-i dragă, îl trease de mânecă Fila, trezindu-l ca dintr-un vis urât.
-Mia furat portmoneul!
-Cum?..
-Cu grijă, aşa cum se fură, ţipă şi mai enervat de candoarea întrebării Filei. Vatman opreşte tramvaiul... hei nu auzi?...
-Ce-i neică, ai bubă la mansardă de strigi aşa? Îi apostrofă un tânar cu căşti pe urechi, bălămbănind din cap în ritmul muzicii care se auze în jurul lui. Vezi pe unde mergi că calci lumea, băbăciune. Mai bine stăteai acasa lângă cotoroanţa ta.
Mitel se uită la tipul cu căstile şi nu-i venea să creadă că prichindelul ăla de un metru jumate poate să-i vorbească aşa, ceea ce-l scoase, pur şi simplu din minţi. Uită de portmoneu, că şi aşa nu mai putea să-l mai recupereze şi înfipse mâma în gulerul tânărului.
-Mă, ţâcă, tu cu mine vorbeşti?
-Aoleu, ce te legi ca râia de lumea bună, începu să ţipe o „bălăioară”. Oameni buni, uite cine s-a găsit să facă tărăboi, tăranu’ asta, care-i put picioarele de la o poştă. Mă jagardea ti-ai lăsat opincele la bareră şî faci pă nebunu’
Mitel rămase perplex şi privi în juru-i să vadă reacţia călătorilor. Toţi preiveau indiferenţi pe geam de parcă nimic nu se întâmplase. Nu ştia ce să mai creadă şi era uluit. Fila l-a prins uşor de cot şi când i-a întâlnit privirea a înţeles că trebuie înceteze, ceea ce-l irită şi mai mult dar nu avea ce face. Abia aştepta să coboare în staţia de destinaţie.
-Biletul la control, vă rog, îl trezi din starea de surescitare o voce feminină şi cu inflexiuni plăcute şi melodioase.
Întinse biletul. Aceasta îl studie pe toate părţile.
-Mai aveţi altul?
-Nu!
-Mai căutaţi-vă...
-Ăsta-i singurul. L-am cumpărat de la un... ar fi vrut să spun „hoţ” dar se opri realizând grozăvia. Nenorocitul i-a dat unul nevalabil...
-Îmi pare rău dar nu-i valabil pe traseul ăsta. Aşa că, vă rog să-mi daţi buletinul.
-N-am, că ăl de mi-a dat biletul mi-a furat portmoneul şi nu mai am nici acte nici bani,
-Atunci coborâm la prima să vă întocmim procesul verbal.
Abia acum sesiză că lângă frumoasa controloare apăruse, ca din pământ, încă doi tineri cu aliură cam atletică, purtând pe piept aceiaşi insignă ca şi tânăra.
-Vă rog să mă înţelegeţi... încercă Mitel o conciliere.
De grupul lor s-a alăturat un bărbat cu o statură care cam impunea respect şi aplecându-se către urechea tinerei controloare îi şopti:
-Apropo, perechea aia cam colorată de ce nu i-ai controlat?
-Ce ai domnule?..
-Nici un „Ce ai...” Poate vrei să spui ce doriţi... Şi dacă ăia nu-ţi dădeau pontul nu veneai drept la omul ăsta. Nici ei nu au bilete şi asta o ştii bine, numai că nu prea ai curaj să te dai la ei...
Tipu scoase o legitimaţie şi le-o vârâ sub nas.
-Acum legitimează-i pe cei doi găgăuţă cu căştile pe urechi şi cucoana aia guralivă şi grasă.
-Înţeles!
-... iar dumneavoastră rog să mă urmaţi.
-Păi!?..
-Fără mofturi.Nu accept nici un fel de împotrivire...
Mitel privi lung spre nevastă şi aproape se sperie când îi vazu chipul răvăşi te spaimă, se apropie şi o apuca ocrotitor de cot, dar în acelaşi timp se revoltă amintindu-şi de geniala ei idee de a renunţa la maşină şi a veni la Bucureşti cu trenul.
-Asta ai vrut-o, asta ai. Aşa că să nu te aud...
-Da’ ce am zis eu ceva, ce te-a apucat?
-Uite în ce bâlci am intrat...
-Şi ce eu am vrut-o? Aşa a fost să fie...
-Halal distracţie...
....
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (0):

Nu exista comentarii

-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...