7 ani prin lume

Pleci in lume de capul tau si nu incetezi niciodata sa suspini:ce bine era era acasa!!Trec zilele,trec lunile si anii si devii o persoana,asa cum ti ai dorit,cu viata ta,cu regulile si ideile tale,cu situatia ta,pe care tot tu o creezi.Esti fericit cu bucuriile si tristetile tale si intr o zi te gandesti ca ai umblat destul prin lume,iti aduci aminte ce bine era acasa!Te intorci,acasa,dar toate se anuleaza pe pamantul gri unde sunt stapani indiferenta,nedreptatea...trebuie sa o iei de la capat,sa devii o persoana asa cum trebuie,cu reguli si idei ce se adapteaza,cu situatia ta,pe care iti dau voie sa o creezi si spui:ce bine era in lume!Am ramas acasa pentru ca vreau sa fiu langa parintii mei,langa fratii mei,langa bunicii mei,langa nasii mei,vreau sa impartasesc cu ei nedreptatea unei vieti gri,poate li se va usura povara daca ii ajut sa o care.Traiesc in lumea mea si nu imi lipseste nimic,dar ma intreb zi de zi de ce ma simt mai fericita in lume,unde sufar,decat acasa unde sufera ceilalti.E suferinta si nedreptate mare in tara asta.