-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Cu talpile goale (I)


de lafemme la: 20/01/2008 19:48:45
taguri: Cutia_cu_litere 
voteaza:
Se facuse déjà tarziu si aerul devenise metalic si rosu. Nu mai era nimic de facut, totul fusese pus la locul lui. Se duse la fereastra, nu pentru ca ar fi fost ceva de vazut pe strada cu lampioane inca stinse si asfalt mocnit, ci pentru ca in seara asta tacerea peretilor din jurul ei o inspaimanta mai mult ca alta data. Singuratatea e o senzatie ciudata, te obisnuiesti cu ea si o poti indosaria si pune pe raft, e un pantof vechi care a luat forma piciorului tau, te simti atat de bine cu el, dar cand ii vezi pielea crapata si rapanoasa , rece ca mana unui mort, simti nevoia sa te descalti, sa alergi cu talpile goale pana iti sangereaza calcaiele. La fereastra era mai bine, avea senzatia ca lumea , cu lucrurile si oamenii care nu-i apartineau, incepe de acolo, ca o prelungire a pervazului, si singuratatea ei se izbeste de infinitul acela de povesti si culori si sfarseste prin a se pierde printre ele, faramitata in sute de particule taioase. Trebuia doar sa priveasca la stanga, strada care promitea, cu case cu ferestrele deja luminate galbui si platani desi si putea sa spere din nou. Putin la dreapta era casa lui, cu familia lui perfecta, si alei cu pietris marunt, cu viata pe care si-ar fi dorit-o pentru ea , cu seri petrecute in doi. Obicei sadic, priveste la dreapta, pe furis, de parca s-ar ascunde de ea, si cauta la ferestre, desi numai la gandul ca ar putea da cu ochii de ei doi in aceashi camera, vorbindu-si, impartasind banalitati, pielea i se strange pe tot corpul si parca o tine, degetele ii tresar nervos a dezgust. Se uita iar de cealalta parte, unde nu exista nimic al ei, unde inca privirea mai poate pasi senina, si apoi ritmic, ca acul de ceasornic, spre el, si camera de la parter luminata. E singur se pare si acum probabil citeste in fotoliu, bea ceva, wisky probabil, inca mai are, desi e greu de gasit zilele astea, nici nu se gandeste ca ea e acolo atat de aproape si ca simte nevoia sa se uite asa la el, prin zidul gros, in seara aceia calda si metalica.
Deodata, in linistea aceea impietrita, se aude sunetul unei sirene, undeva departe. Lumea sta pe loc o secunda, si apoi iar si iar, din ce in ce mai tare, sunetul se loveste de case, de platani, de felinare, de ea, se infige adanc in tot ce intalneste in cale, vabrand ascutit ca un bici care se adanceste taios in carnea cruda, sangeranda. Femeia de la fereastra impietreste, ochii ii intepenesc in orbita, mainile se agata a neputinta de pervazul ferestei cu rasuflarea taiata. Incearca sa ignore sunetul acela ascutit, de pasare de prada dar nimic nu poate opri unda care se propaga fara mila. „Bombardament! Iar!” Vorbele se lovesc de cutia craniana si cad neputincioase pe covor. Orasul incepe sa vibreze si el, se vad oameni in strada, cu aceeashi privire moarta ca a ei, vecinul de la casa verde se uita o clipa spre fereastra ei si apoi continua sa mearga, cu pasi grabiti, nervosi, spre adapost. Pentru o clipa instinctul ii spune sa iasa, sa li se alature dar apoi se opreste si se uita la casa de peste drum, putin la dreapta. E si el la fereastra, si stie, nu va pleca. Poti muri oriunde, spune el, si nu e oare mai bine sa mori la tine acasa, unde esti mai in siguranta ca in propria casa? In adapost miroase a frica, a animal, simti cum in gloata de oameni tacuti sta ghemuita moartea cu un rictus de fiara salbatica intins pe fata, se uita la tine si stie ca ti-e frica de ea, ca daca ai vedea-o, pret de o secunda, inima ar intepeni si ti-ar pica la picioare ca un cataroi inert, ca ai uita cine esti, de unde vii, unde te duci, pe cine iubesti. Nu, el nu se putea duce ca ceilalti in adapost. Barbatul se uita la ea si nu schiteaza nici un gest. E la fereastra acum, ca si ea, si nu mai poate sa fuga, picioarele nu o asculta, privirea ii s-a agatat de a lui si nu vrea sa-i dea drumul. Barbatul ii face semn sa plece dar ea nu se poate misca. Acum printre sirene si bombele picate in departare, in mijlocul tipetelor, e doar ea cu el, dezbracati de tot ce e al lor, frica isi spune cuvantul si amintirile se estompeaza, e chiar el in stare pura, fara trecut sau viitor, fara casa cu alei pietruite marunt, fara Ana. Acum, asa, de la fereastra ei pana la a lui, lumea intreaga se contracta, ca burdihanul unui acordeon imens, si ea zambeste, fara sa stie de ce.
Barbatul se desprinde de fereastra si de privirea ei... iar ea ramane acolo, agatata inca de el. Ar putea inca sa plece. Adapostul e aproape. Dar daca ar face-o, el... el ar ramane singur, ea nu ar mai stii de el, si gandul de a fi inconjurata de straini acum, fara a stii ce i se intampla, fara sa-i poata urmari umbra care se prelinge pe perete, numai gandul asta ii face sangele din vene sa urle a panica. O sa ramana, desi e stupid si nu are ce face, cum sa-l ajute, nu se simte in stare nici macar sa traverseze strada, sa ajunga la el, apropierea lui acum ar trece prin ea ca un curent electric, ar strivi-o, e prea mult, el si moartea in aceiasi camera.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (1):


la femme - de zaraza la: 21/01/2008 23:15:04 Modificat la: 21/01/2008 23:18:25
fem - aceea
masc/neutru - acela
plural - acelea/aceia

in rest, boring. prea multe cuvinte, prea mult descriptiv, prea putin continut care duce undeva.

zaraza
#277197 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...