Poemul viorii rosii(inimii)

Te-astept in vis, langa ocean - cer rasturnat
si caut rosia-mi vioara.
C-un ochi deschis privesc l-amurg infiorat:
e atat de sec ... ca ma doboara...

Si-atunci ma vad in deplorabila-mi postura,
fara vioara cu furtuna-i de nisip,
n-am roua din priviri, roseata de pe-o gura,
nu-mi apartine briza de pe nici un chip.

Aud in lumea mea viori cum bat.
Le-ascult si plang(dar rad) si stau tacut,
nu pot fugi, ma dor, ma tin legat
urme de pasi pe care i-am facut.

Cum dor si umbrele-nserarii,
cand nu se-ascund in ochii viitorului pacat;
cum doare cantecul viorii,
cand nu-l aud la malul cerului meu rasturnat!