-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Poveste de Iarnă - poveştile povestitorului Vânt - Bătrânul Stejar


de Lady Allia la: 29/01/2008 11:26:10
rezumat: lumea poveştilor se deschide în ochii copiilor...
voteaza:

Şi..., aşezată din nou lângă foc ascult Vântul. El este Veşnicul Povestitor al basmelor scrise de mine. E bătrân, bătrân - de când lumea şi chiar dinaintea ei - în ani lumeşti, dar încă tânăr în anii lui.
Nu ştiu de ce mie îmi vorbeşte...nici eu nu sunt altfel decât alţi oameni.
Poate doar pentru că în sufletul meu sunt copil încă şi ştiu că povestea este lumea care ne poate deschide zâmbetul şi sufletul larg, larg cât să poată încăpea pe acolo bucuria şi veselia.
Azi Vântul îmi poveşteşte despre Stejarul cel Bătrân, despre entul meu drag din Grădină şi în timp ce el îşi drege şuierăturile, zăpada pluteşte mai încet ca niciodată (să nu piardă povestea), florile stau ghemuite în glastrele lor la căldură, copacii se leagănă încet să nu alunge liniştea, iar animăluţele s-au adunat toate, toate în jurul gândului meu.
"- Şi..." începe Vântul a povesti...într-o noapte...neagră şi adâncă, de parcă însuşi noaptea ar fi adormit...departe, departe peste rânduri-gânduri, peste vise şi peste coşmare, tocmai în sânul unei păduri uitată de vreme dormea Bătrânul Stejar.
Pe atunci...Stejarul nostru era doar o rămurică de abia ieşită din pământul unde era bine înfipt cu rădăcinile sale lungi şi subţiri, lemnoase şi pline de viaţă. Era curios nevoie mare şi, de când apăruse dintr-o ghindă despre care nimeni nu ştia nimic, ar fi vrut să fie...altfel! Ar fi vrut să colinde lumea, să poată merge dincolo de pădurea unde se născuse şi îşi dorea să cunoască multe alte fiinţe.
Doar Vântul îl mai alina câte un pic şi îl putea înţelege. El îi purta veştile pe mantia sa şi i le şuiera blând printre rămurele.
Într-una din zile, pe lângă Stejărel trecură trei fiinţe...frumoase. Erau doi bărbaţi şi o femeie. Vorbeau altă limbă decât cea a oamenilor, iar el se miră că îi putea înţelege. Oftă!
- Precis ei nu mă pot înţelege pe mine, bombăni el în coaja lui tânără şi crudă.
Cei trei se întoarseră către el şi zâmbiră.
- Cum să nu te putem înţelege? Noi înţelegem limba oricărei fiinţe de pe Pământ, chiar şi a apei, a ploii...
Stejărelul se bucură, iar apoi...îşi încruntă sprâncenele sale mici şi lemnoase. "Cine or fi oare de mă înţeleg şi îi înţeleg atât de bine? Poate nu am voie să vorbesc cu ei...fiindcă Vântul mi-a povestit despre fiinţe rele care bântuie lumea în dorinţa de a o transforma în haos... Dar...ufff, par atât de frumoşi şi blânzi..."
- Nu te speria micuţule...Nu suntem fiinţe rele şi nici rău nu vrem a-ţi face.
Micuţul copac îşi duse repede crenguţele la guriţa-scorbură. "O fi gândit iar cu voce tare??? Dar...nu, el nu se auzi...atunci cum îl putură fiinţele acelea auzi?".
Cei trei începură să râdă cu poftă. Râsetul lor era cristalin şi cald. Părea o adiere de vânt îmbinată cu ropotul blând al ploii şi cristalinul unei cascade. Femeia se aplecă şi îl sărută blând pe frunzuliţe ciufulindu-l.
Copăcelul se roşiii în sinea lui şi începu să se legene repede-repede de important ce se simţea. Se gudură apoi în el de fericire. Îi plăcu atingerea aproape ireală a femeii.
- Dar, dacă spirite rele nu sunteţi, oamnei nu sunteţi...cine sunteţi? cuteză el să întrebe prinzând curaj.
- Noi ne numim elfi sau spiritele bune ale naturii. Am fost trimişi pe Pământ cu mult înaintea oricui. Pe atunci Pământul era doar un pumn de praf stelar şi era micuţ în Univers precum eşti tu acum pe Pământ. La început l-am ajutat să crească, apoi l-am ajutat să prindă viaţă. A început să se înverzească, să aducă ploile la el, să-şi curgă prin venele lui apele..., iar apoi am rămas să îl ocrotim.
- Deci voi ştiţi ... trebuie să ştiţi cine e Mama şi Tata, nu? Ghinda mea a avut o Mamă...trebuia să aibă o Mamă... se emoţionă şi se întristă el.
- Da...a avut o Mamă, dar nu e o Mamă oarecare. Mama ta a fost ultimul Ent Stejar, iar ca să te apere de spiritele rele care vroiau să te transforme într-un Ent Negru te-a dat unui corb să te ducă departe, departe...ştiind că după ce nu vei mai fi o să vă cunoaşteţi în Lumea de Dincolo a Naturii.
- Deci Mama mea...
- Da..., mama ta este peste tot acum. Într-o zi ai să o simţi...
- Atunci, de aia eu puteam înţelege limba altor fiinţe!!! Sunt un Ent! Am să pot umbla şi zbura!!! Uraaa!
- Da, dar menirea ta printre altele este să aperi toate fiinţele care nu pot face ceea ce poţi tu, care nu pot auzi ceea ce poţi auzi tu... Trebuie să le protejezi..., dar nu acum! Acum eşti un Ent copil. Într-o zi...când vei primi de la Stele Lumina Sacră ... atunci vei fi cu adevărat un Ent deplin. Vei primi toate cunoştinţele predecesorilor tăi şi vei putea să te dezrădăcinezi, iar apoi vei umbla şi vei ajuta orice fiinţă din Natură.
- Ce e Lumina Sacră?
- O stea căzătoare! O stea în care predecesorii tăi şi-au pus sufletele conştiinţei lor ca să poată ajuta astfel Pământul...
Şi...într-o zi, Bătrânul Stejar a devenit Ent. Atunci...din cer a căzut o lumină puternică până sub coaja lui, iar el de atunci a mărşăluit prin lume şi a protejat. A descoperit că lumea e un loc minunat, doar că oamenii din dorinţa de schimbare îi ucid apropiaţii şi opresc apele..., iar el de amărăciune şi bătrâneţe s-a oprit tocmai aici...în lumea gândurilor şi a poveştilor în speranţa că aşa va putea schimba câte ceva în sufletul fiecăruia dintre noi unde el simte...Lumina Sacră a Copilăriei.

Afară ninsoarea a început iar. Fulgii cad repezi şi veseli. Vântul îi ajută să danseze şi îi aşterne cu blândeţe jos. Ei se vor întoarce din nou la mama lor natură...odată cu evaporarea de primăvară.
Copăceii, florile şi animăluţele au aţipit, iar eu...visez zâmbind până la următoarea poveste.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (5):


*** - de lafemme la: 29/01/2008 18:38:22
.........
#279957 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
"Nu ştiu de ce mie îmi vorbeşte" - de cosmacpan la: 29/01/2008 19:33:31
Gresesti L.A. El vorbeste, dar nu toti au timp sa-l asculte. gandeste-te ca daca nu ar fi cineva sa-l asculte toate povestile s-ar irosi...stii cum se spune: Fii antena!
#279968 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Gand la gand cu bucurie..... - de cosmacpan la: 29/01/2008 19:40:21
a mea este in stadiu de pitroceala...

Povestea bradului.
Fiece poveste incepe prin alegerea unui titlu. Si a unor personaje. Dupa care nu trebuie decat sa lasi sufletul, inima si imaginatia sa-ti calauzeasca mana. Caci fara de mana care a creat totul, nimic nu ar fi fost posibil. Si mai stiu ca fiecare poveste incepe cu “a fost odata” numai ca povestea noastra nu va incepe la fel.
Demult, tare demult, pe cand copacii inca mai aveau puterea si dezlegare ca sa umble pe pamant, intr-o padure, crestea alaturi de fratii si prietenii sai un brad. Pe cat de falnic si maret, pe atat de curios si dornic de cunoastere era. intr-o zi, pe cand statea rezemat in cetina unui fratane atintind cerurile numai ce vede cum i se anina coada pufoasa si alba a unui nor de cusma sa cea verde.
-incotro te grabesti asa Pufosule?
-pai sus la munte ca de fro cateva zile ne tot cheama maica Iarna sa ne deie alba povara ca s-o imprastiem peset campuri si-n tot locul.
-d-apoi cum arata maica voastra Iarna? Ca de auzit am tot auzit de ea dar de vazut drept in fata nu am vazut-o…
-Ca orice maicuta buna, oleaca adusa de spate, cu parul, alba ca zapada si poate mai racoroasa si mai opintita in rasuflare si mai aspra in purtare dar nu pentru ca i s-ar fi racorit inima si sufletul ci pentru ca mereu ajunge ultima si-si vede copii dusi dupa frumoasa cea cu gura dulce si parul verde padure.
-Pot veni si eu ca s-o vad?
-De ce nu? Ce crezi ca te opreste?
-Teama de a nu merge nepoftit.
-Doar atat?
-Si poate teama de a nu strica somnul si impietrirea fratilor mei sau Doamne fereste sa nu ranesc pe careva cu multimea acelor mele.
#279973 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pane... - de Lady Allia la: 30/01/2008 05:32:35
am sa iti culeg toate gandurile bune si frumoase..., toate sfaturile, am sa le primenesc cu tot dragul meu si am sa le anin frumos langa suflet sa te am mereu aproape :).

:) zambesc pentru ca ...si eu am scris o poveste despre brad :). acum o refac pentru ca mama fiind vreau sa am o colectie frumoasa de povestioare pentru fetita mea :). ma gandesc cum va fi sa i se citeasca povesti scrise de mama ei :)...poate cand va creste se va bucura.
am sa repun povestea pe site dupa ce o mai bibilesc pe ici-colo :), dar pana atunci, uite...cam asa este in mare:

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/7302/poveste-de-iarna/1

#280098 (raspuns la: #279973) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
"”De ani intregi n-am mai avut un pom de Craciun.” - de cosmacpan la: 30/01/2008 08:36:26
Par a spune cei doi batrani uitati de lume....
povestea merita "bibilita" sau mai bine zis "pigulita" si aici nu va fi decat meritul tau de a o invesmanta intr-o haina noua.
"ma gandesc cum va fi sa i se citeasca povesti scrise de mama ei" Nu trebuie sa te gandesti, trebuie doar sa traiesti acele momente.
#280132 (raspuns la: #280098) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...